Oare merită să menții familia pe care ai construit-o alături de partenerul de viață pentru a le oferi copiilor tăi un mediu stabil reprezentat de familia în varianta clasică? Dar dacă le vei face mai mult rău decât bine prin acest sacrificiu care vizează mulți părinți care nu se despart de dragul copiilor?
„Cuplurile care au copii depun adesea mai mult efort pentru a-și salva relația. Simt în mod intuitiv că este nevoie de securitate, stabilitate și petrecerea timpului cu ambii părinți și nu vor să-și priveze copiii de aceste beneficii semnificative”, spune dr. Fiona Bennett, psihoterapeut din Australia.
Un număr ridicat de părinți consideră că dacă reușesc să găsească soluția potrivită pentru problemele care i-au făcut să se distanțeze sau să intre în conflict efectele benefice ale unei relații pozitive dintre ei se vor reflecta și asupra copiilor. Cu toate acestea, opiniile specialiștilor legate de această problemă sunt variate.
„Nu este o dinamică familială onestă” (psiholog)
„Părinții care se prefac că nu au probleme în cadrul relației nu vor obține un efect util real. Copiii simt toate schimbările din cadrul mediului familial și remarcă nivelul de stres al părinților, mimica, gesturile minore sau modificarea tonului vocii”, spune dr. Kimberley O'Brien, psiholog. „În momentele în care cuplurile de părinți nu se despart de dragul copiilor și pretind că totul este în regulă este ca și cum ar ascunde ceva esențial. Nu este o dinamică familială onestă și poate cauza nesiguranța copiilor în cadrul relațiilor de la vârsta adultă”, continuă aceasta.
Ce e de făcut?
Dr. O'Brien le recomandă părinților să fie cât mai sinceri față de copii, dar să ceară sfatul unui specialist pentru a înțelege cât de mult îi pot spune copilului în funcție de vârstă și echilibrul emoțional. „Majoritatea copiilor ai căror părinți s-au despărțit recent și-ar dori ca aceștia să se împace. Chiar și în cazul în care cei doi au o despărțire amiabilă și rămân prieteni copiii ar vrea foarte mult ca mama și tatăl lor să fie din nou împreună. Este un proces dificil pe care copiii îl depășesc în cele din urmă, dar părinții trebuie să se gândească serios și la costul renunțării la propria fericire. Cei mici vor vedea că sunt abătuți sau triști chiar dacă rămân în acea relație. Dacă amâni 10 ani de fericire din viață trebuie să realizezi că nu vei primi neapărat recunoștința copilului, ci îți poate reproșa că a fost tot timpul stresat și într-o stare de tensiune”, adaugă dr. O'Brien.
„Încercau să mă protejeze” (copilul despre divorț)
În calitate de avocată, Kasey Fox nu recomandă părinților să rămână împreună numai pentru copii, dar se bucură că părinții ei au luat această decizie. „Părinții mei au așteptat să termin liceul înainte de a se despărți. Sora mea mai mare plecase deja de acasă, iar fratele meu avea 15 ani. Era clar pentru noi că nu erau fericiți împreună. Nu existau certuri, dar simțeam lipsa afecțiunii dintre ei. La momentul respectiv nu au spus că au rămas căsătoriți 25 de ani pentru noi, dar au recunoscut mai târziu. Deși când am aflat vestea le-am spus că este bine să se despartă și să fie fiecare fericit a fost oricum un moment dificil, stresant. Dacă s-ar fi întâmplat când eram mai mică ar fi fost mult mai greu. Sunt recunoscătoare, deși nu recomand această variantă pentru orice cuplu. Pot înțelege de ce unele familii consideră că trebuie să mai reziste câțiva ani pentru a-și proteja copiii de consecințele unui divorț”, spune aceasta.
„Nu ai decât o viață. De ce să o petreci supărată și bolnavă?” (mamă divorțată)
Dr. Bennett recomandă tuturor părinților să solicite consiliere de specialitate înainte de a încheia o relație pentru că ar putea reuși să se împace. „Ședințele de consiliere îi vor face să se focalizeze pe ceea ce lipsește din relație și pe măsurile pe care le pot lua pentru a reface echilibrul”, spune aceasta.
Pentru Karen, însă, consilierea nu a funcționat pentru a-ți salva căsnicia. Avea un copil cu partenerul de viață, dar la scurt timp după ce a rămas însărcinată a doua oară relația lor a început să se deterioreze. „Am observat că soțul meu s-a schimbat. Nu ne mai privea pe mine și pe fiica noastră ca pe o familie, ci se purta ca și cum nu existam. Lucrurile s-au înrăutățit după ce s-a născut a doua fetiță, dar mi-era teamă să plec pentru că nu vroiam să distrug familia noastră. Am mai rămas încă doi ani numai de dragul fetelor”, povestește aceasta.
După ce a constatat că situația îi afecta sănătatea din cauza stresului crescut Karen a realizat că terminarea relației era singura soluție pentru a-și reveni. „Nu am avut un plan clar. Pur și simplu m-am trezit într-o dimineață și am discutat cu el. Amândoi am realizat că era cel mai bine să ne despărțim. A fost greu și încă mai avem destule lucruri de rezolvat, dar a fost decizia potrivită pentru toată familia. Am mai multă încredere în mine, sunt liniștită, fericită și nu mai am probleme de sănătate. Copiii s-au adaptat în mod remarcabil. Nu ai decât o viață. De ce să o petreci supărată și bolnavă?”, concluzionează Karen.
„Dacă relația nu se îmbunătățește după ședințele de terapie de cuplu nu este sănătos să se mențină în continuare unitatea familială. Dacă singurul motiv pentru care vă mai aflați în același spațiu sunt copiii, nu ar trebui să fie factorul decisiv pentru a rămâne într-o relație lipsită de afecțiune și stimuli pozitivi”, recomandă dr. Bennett.
Tu ce părere ai? Crezi că trebuie să rămâi într-o relație nefericită doar de dragul copiilor? Dacă ai trecut printr-o astfel de experiență și crezi că povestea ta va fi de ajutor și altor femei, ne-o poți trimite povestea ta pe redactie@eva.ro, iar noi o s-o publicăm :) .
Posteaza comentariu