II. Stadiile dezvoltarii sociale a individului dupa E. Erikson si repercusiunile pe care le are nesatisafacerea corespunzatoare a acestora aspura sanatatii persoanei
III. Mecanismele de aparare si importanta identificarii lor in practica psihoterapeutica, evolutii patologice Tipuri de mecanisme de aparare folosite inconstient pentru a face fata presiunilor vietii: refularea, reprimarea, negarea, regresia, substituirea, sublimarea, blocajul, proiectia, izolarea, altruismul, refuzul realitatii etc.
IV. Stadii de dezvoltare dupa D. Super, importante in alegerea vocationala-alegerea ocupatiei fiind o expresie a personalitatii. Dupa Super, ciclul vietii impune diferite sarcini de dezvoltare in diferite perioade ale vietii. D. Super extinde patternul carierei la comportamentul vocational si clasifica:
- patternuri stabile - de obicei indivizii raman in acelasi domeniu de activitate (de exemplu medicina);
- patternuri conventionale - indivizii, pana se stabilizeaza, au diferite locuri de munca;
- patternuri instabile - indivizii incearca diferite locuri de munca, fara sa reuseasca sa gaseasca ceva stabil;
- patternuri de incercari multiple - indivizi care desi isi pastreaza acelasi nivel de pregatire, isi schimba locul de munca.
Oamenii sunt diferiti datorita personalitatii, abilitatilor si intereselor fiecaruia.
Mecanismele de aparare si importanta identificarii lor in practica psihoterapeutica, evolutii patologice
Inainte de a trece efectiv la prezentarea pe larg a celor mai importante mecanisme de aparare, este necesar sa explicam cativa termeni folositi de Freud, cum ar fi Sinele, Eul si Supraeul sau Constient, Preconstient si Inconstient - acestea din urma mult mai cunoscute publicului larg. Trebuie, de asemenea, sa specific ca Freud a fost primul care a identificat o serie mecanisme de aparare, dar nu singurul. Dupa el, chiar fiica lui, Ana Freud a adaugat altele noi, dar si autori ca Sandler, Vaillant sau Valenstein si altii au mai identificat alte zeci de mecanisme de aparare.
Se pune intrebarea: "Cate mecanisme de aparare exista?" Vaillant raspunde: "Exista tot atatea aparari cate ne permit sa inventariem imaginatia, temeritatea sau usurinta cu care ne exprimam." Astfel, in ceea ce urmeaza, voi descrie cateva din cele mai cunoscute mecanisme de aparare clasice ale lui Freud, dar si ale altor autori.
Conform teoriei lui Freud, comportamentul este produs de constient si de forte instinctive. Freud este cel care introduce conceptul de "aparat psihic" si care a identificat trei niveluri ale psihicului intr-o prima etapa de cercetare (inainte de 1920) si anume: constientul, preconstientul si inconstientul.
- Constientul contine gandurile si sentimentele de care individul isi da seama la un moment dat, actioneaza dupa "principiul realitatii". Functia lui principala este sa raspunda la realitatea externa, de a evita pericolul, de a mentine un comportament acceptat social.
- Inconstientul contine amintiri "uitate", incluzand dorinte si impulsuri intr-o proportie ridicata agresive sau sexuale, actioneaza dupa "principiul placerii". Acestea pot determina ganduri si comportamente constiente.
- Preconstientul contine ganduri ce nu sunt constiente la un moment dat, dar care la nevoie sunt accesibile, actionand ca un filtru, cenzurand dorintele inacceptabile, permitand patrunderea lor in constient atunci cand li se accepta originile inconstiente.
Dupa 1920, Freud isi da seama de anumite limite pe care le intampina aceasta prezentare a aparatului psihic prin importanta prea mare pe care o acorda inconstientului si sexualitatii; da o noua clasificare, in care personalitatea este impartita tot in trei structuri majore, dar in care Inconstientul/Id-ul este inlocuit cu denumirea de "Sine", Preconstientul/Ego-ul cu "Eul" si Constientul/Super-ego este inlocuit cu "Supraeul". Cititorul obisnuit, este familiarizat cu vechea denumire.
- Sinele, echivalentul inconstientului din vechea clasificare, contine toate imboldurile launtrice, pulsiunile si instinctele si este fundamentul pe care se construieste personalitatea individului.
- Eul este echivalentul preconstientului si se dezvolta pentru a satisface nevoile sinelui intr-un mod acceptabil social si la fel, actioneaza pe principiul realitatii.
- Supraeul, echivalentul constientului din vechea clasificare, reprezinta cadrul individual al valorilor morale existente in cultura societatii respective (influenta mediului familial, scolar, rasial, national etc.). El indica persoanei ce "ar trebui sau nu ar trebui" sa faca. Aceasta parte a personalitatii este mai putin realista, exigentele sale fiind atat de pretentioase, incat este imposibil de realizat.
Freud considera ca aceste structuri ale personalitatii se afla intr-un conflict permanent. Eul mentine echilibrul intre solicitarile Sinelui, Supraeului si realitate. Pentru aceasta, Eul elaboreaza o serie de mecanisme de aparare care-i permit sa se protejeze impotriva presiunilor exercitate de Sine si Supraeu. Acestea sunt solutii inconstiente, utilizate de fiecare om pentru a se proteja de problemele vietii: anxietate, durere, vina etc. Utilizarea acestor strategii pentru a face fata presiunilor vietii pe termen scurt este considerata normala, iar utilizarea lor pe termen lung este considerata periculoasa si poate deveni chiar patologica.
Mecanism de aparare
Protectia
Fiecare persoana poseda o serie de mecanisme de aparare dintre care unul sau mai multe pot fi deosebit de puternice si de rigide. Acest sau aceste mecanisme de aparare puternice pot fi chiar expresia personalitatii pacientului.
Ce se intampla atunci cand proiectia este marca a personalitatii individului?
Proiectia este un mecanism de aparare. Proiectia reprezinta principala defensa a personalitatii paranoide si consta in principal in atribuirea celorlalti a propriilor intentii, tendinte, pulsiuni si dorinte. Freud este cel care a introdus termenul de proiectie in vocabularul psihanalizei si l-a utilizat in legatura cu nevroza de angoasa.
Proiectia joaca un rol important in multe momente ale vietii psihice, chiar in situatii nepatologice (superstitii, mitologie, animism). Proiectia este un semn practic de esec al refularii.
Astfel, cineva criticand pe altul isi critica de fapt propriile slabiciuni, neindraznind sa-si recunoasca asemenea trasaturi. Materialul proiectat este un ecou al inconstientului propriu, agresiunile proprii fiind atribuite altuia. Astfel, un exemplu din viata de zi cu zi poate fi - atunci cand spunem ca nu suportam pe cineva pentru ca e arogant se poate la fel de bine sa proiectam propria noastra trasatura pe care nu vrem s-o recunoastem asupra altuia.
Pentru Freud exista in acest mecanism trei timpi consecutivi: reprezentarea jenanta a unei pulsiuni interne este suprimata, apoi acest continut este deformat si in sfarsit se reintoarce la constient sub forma unei reprezentari legate de obiectul extern.
Persoana dominata de acest mecanism de aparare apare ca banuitoare, orgolioasa, sensibila; apare, de asemenea, ca un colectionar al greselilor celor din jur. Subiectul percepe la cel din jur ceea ce nu poate recunoste in el insusi.
Utilizarea progresiva a proiectiei la Freud privilegiaza rolul apararii. De fiecare data, este vorba despre faptul ca subiectul ii atribuie celuilalt ceea ce refuza inconstient sa-si asume, iar aceasta in interesul propriei economii psihice. (S. Ionescu, M-M. Jacquet, C. Lhote, Mecanismele de aparare, Polirom, 2002, Iasi, p.240).
Proiectia poate opera si prin deplasare in superstitie, gandire magica, vis, delir sau transfer. Se produce prin deplasarea unor cauzalitati interne intr-un obiect de angoasa din exterior.
Freud considera proiectia o problema a persoanei nevrotice care se ascunde de un conflict emotional si il transforma in altceva decat in obiectul intentionat.
Proiectia apare ca o deplasare neintentionata si inconstienta, fara sa fie observata, a unui continut psihic asupra unui obiect exterior. Inconstientul celui ce proiecteaza nu alege insa orice obiect, ci doar pe acela care are ceva din caracteristica proiectata. (M. Minulescu, "Introducere in analiza jungiana", Editura Trei, Bucuresti, 2001, p. 147).
Un caz particular de proiectie: proiectia parintilor asupra copiilor
Proiectia parintelui asupra copilului are in vedere reprezentarea de sine a parintelui proiectata asupra copilului; aceasta reprezentare de sine fiind investita cu un libidou narcisic.
Putem vorbi de doua situatii diferite, una in care parintele isi formeaza o imagine ideala a copilului si face tot ce-i sta in putinta pentru a se asigura ca ea exista si alta situatie in care parintele reface un trecut nu tocmai ideal si il corecteaza in sensul pe care-l doreste; el isi reconstruieste de fapt propria copilarie. De aceea proiectiile determina comportamentul si conduitele parintilor fata de copii.
Problemele majore intervin atunci cand realitatea nu corespunde cu proiectia, iar acest lucru il afecteaza in principal pe copilul aflat in crestere. (J. Manzano, F. Palacio Espasa, N.Zilkha, "Scenariile narcisice ale parentalitatii", Editura Fundatiei Generatia, Bucuresti, 2002).
Bibliografie:
- J. Manzano, F. Palacio Espasa, N.Zilkha, "Scenariile narcisice ale parentalitatii", Editura Fundatiei Generatia, Bucuresti, 2002;
- M. Minulescu, "Introducere in analiza jungiana", Editura Trei, Bucuresti, 2001;
- S. Ionescu, M-M. Jacquet, C. Lhote, Mecanismele de aparare, Polirom, 2002, Iasi.
Vezi urmatoarele mecanisme de aparare:
Posteaza comentariu