Iti "mituiesti" copilul sa invete?

Din ce in ce mai des intalnit, se practica sistemul de recompense pentru cei mici, ca metoda de educare. Este des folosit in strainatate, cu rezultate discutabile, fiind adoptat si la noi. In ce consta: oferirea unei sume de bani, mai mica sau mai mare, ori de diverse privilegii sau recompense pentru rezultatele obtinute la scoala, pentru treburile facute in casa, pentru atitudini agreate de parinti. Este folosit mai ales pentru a determina copilul sa invete bine.

Cu alte cuvinte, atunci cand prichindelul vine acasa cu note mari sau face diverse lucruri in jurul casei, il rasplatim intr-un fel sau altul. Insa este oare bine sa procedam astfel cu el? Nu aduce oare aceasta metoda, mai mult sau mai putin, a simplu dresaj? Un copil nu este un caine... pe care sa il inveti sa faca un lucru sau altul, mecanic, cu gandul la rasplata pe care o va primi. Si este valabil pentru orice varsta.

O fiinta rationala nu trebuie sa functioneze pe baza ideii de rasplata, de "Mie ce-mi iese din asta?". Un copil este un viitor adult, inzestrat cu logica si discernamant, si trebuie tratat ca atare. Daca il "dresezi" numai prin rasplata sau interdictii, vei obtine doar atat: putin mai mult decat un mic animal. Si cu siguranta nu asta iti doresti pentru micutul tau!

Un copil care este obisnuit cu sistemul de rasplata pentru rezultate are o multime de dezavantaje. Imagineaza-ti-l atunci cand va creste si va descoperi ca, adesea, rasplata unui efort nu vine imediat. Viata este plina de astfel de situatii. Cum va reactiona? Pe de alta parte, va creste cu impresia ca lumea ii datoreaza ceva si nu va face niciodata nimic, decat daca i se ofera ceva in schimb. Cum va sti atunci sa distinga intre bine si rau? Cum va invata sa ajute, chiar si fara o rasplata? Cum va intelege ce inseamna respectul? Copilul nu va fi obisnuit decat sa obtina imediat ceva in schimbul a ceea ce face si va refuza alternativele. Iar lumea nu functioneaza in acest fel.

O consecinta neplacuta a sistemului de recompense este tocmai faptul ca micutul tau nu va mai sti sa faca diferenta intre bine si rau, sau sa n-o mai ia in considerare. Este foarte posibil sa ajunga sa faca orice pentru bani, corect sau incorect, etic sau neetic, moral sau imoral, legal sau ilegal.

Probabil tocmai de aceea numim dezvoltarea unui copil educatie si nu dresaj. Un copil trebuie ajutat sa inteleaga, sa stie sa faca diferenta intre bine si rau, intre ce este dator sa faca si ce nu, trebuie sa i se explice legaturile intre aspectele vietii si despre consecinte. Sa nu crezi ca este prea mic! Daca stii sa i le explici, un copil va absorbi informatiile mai bine decat crezi si va actiona in consecinta.

Este bine ca parintii sa discute cu cei mici si sa le explice mai multe aspecte: faptul ca trebuie sa invete cu un scop si nu pur si simplu pentru ca o suita de profesori il sacaie s-o faca; faptul ca trebuie sa respecte pe cei din jur pentru a putea fi respectat; faptul ca trebuie sa faca ordine pentru ca asa se mentin lucrurile intregi si nu se strica, pentru ca asa nu se imbolnaveste, si nu doar pentru ca asa i-au cerut mama sau tata, parca in ciuda lui; faptul ca trebuie sa invete punctualitatea, inca de mic, pentru ca mai tarziu sa poata fi luat in serios intr-un serviciu, sa-l poata pastra, sa aiba bani si sa-si castige singur existenta... si altele.

Un detaliu important pe care trebuie sa-l invete cei mici, si asta fara metoda recompensei, este faptul ca, uneori, singura recompensa a unei decizii bune este evitarea consecintelor rele a unei decizii proaste. Are obiceiul sa sparga cand este furios si a stricat o jucarie? Consecinta este ca va ramane fara ea, pentru ca nu-i vei cumpara alta la fel. Este rautacios cu prietenii? Si-i va pierde. Cu exemple concrete, ii poti explica aceste lucruri, ca sa le poata intelege si retine, iar pe viitor sa se gandeasca bine inainte de a lua o decizie.

Multi parinti isi spun ca un copil este prea mic si ca are timp sa invete toate lucrurile acestea. Ce nu iau ei in calcul este puterea obisnuintei si faptul ca ei ar putea scapa din vedere o obisnuinta proasta a copilului. Daca, de exemplu, iti spui ca va putea invata mai tarziu punctualitatea si ca, atat cat este inca mic, nu are nevoie de ea, copilul se va obisnui astfel si nu va intelege de ce mai tarziu i se va cere sa fie punctual, de exemplu, la scoala. Obiceiurile bune se practica - mereu, nu doar din cand in cand. Iar daca ii va deveni o a doua natura faptul ca trebuie sa fie punctual, nu va fi nevoie nici de metoda recompenselor pentru a-l convinge sa ajunga la timp la scoala, la medic sau oriunde trebuie sa mearga.

In plus, intr-o familie, membrii ei trebuie sa se ajute intre ei si fara recompense. Cum ar fi ca fetita ta de 13 ani sa-ti ceara o plata pentru faptul ca i-ai cerut sa-si ajute fratiorul de 8 ani la matematica? Daca ei nu se ajuta intre ei, o familie fiind, nici strainii n-o vor face! Micutii tai trebuie sa inteleaga deci valoarea ajutorului de acest fel, cat si valoarea unei fapte bune. In plus, familia este familie, cu relatii stranse, nu o afacere...

Mai exista si un alt aspect: acela al lucrului bine facut si al multumirii pe care o aduce. Mult prea adesea, in viata, rasplata pentru un efort sau altul nu vine imediat. Sunt necesari ani de zile de pregatire pentru a putea obtine un serviciu de care sa fii multumit, si acesta este numai un exemplu. Cu alte cuvinte, copilul trebuie sa invete si ideea de rabdare, si de datorie.

Bineinteles, nici extrema cealalta nu este indicata. O rasplata motiveaza pe oricine, fie adult, fie copil. Insa, cum copii sunt mult mai usor influentabili si tind mai repede sa fie egoisti, pana ce vei fi sigura ca micutul tau a invatat ce inseamna datoria, rasplateste-l pentru realizarile importante. A obtinut un premiu la scoala? Cu siguranta merita sa fie putin rasfatat. A facut ceva deosebit? Efortul trebuie apreciat. Are patru ani, dar stie sa isi impatureasca frumos hainutele si nu sa le lase aruncate peste tot? Merita cel putin laudat.

De fapt, aceasta este o metoda care da adesea roade mai bune, mai ales pe termen lung. Lauda-ti copilul cand a facut ceva corect. Arata-i ca-l apreciezi, ca observi cand face lucrurile bine, cand se straduieste. De multe ori, stimularea este mult mai eficienta pentru construirea ideii de responsabilitate, de realizare, de multumire pentru propria munca. Va invata si ce trebuie sa faca fara sa i se spuna de fiecare data.

Nu uita ca puterea exemplului este cruciala in privinta psihicului unui copil. Daca isi vede parintii punctuali, muncind constiincios, tinandu-si lucrurile in ordine si facand curatenie, vor sti ce sa imite. Daca insa parintii nu fac ceea ce le cer copiilor, nu se pot astepta sa-i convinga de ceva ce ei insisi nu respecta.