In privinta aceasta, probabil ca toata lumea este de acord: conflictele dintre parinti ii afecteaza in mod direct pe copii. Chiar daca adultii se straduiesc sa nu se certe in fata celor mici, starea de incordare va fi foarte repede perceputa de acestia. De fapt, din punct de vedere al modului in care sunt afectati, psihologii americani spun ca pentru copii nu este nicio diferenta intre certuri violente, cu tipete si injurii, si tacerile "de piatra", cand atmosfera este incarcata cu o tensiune atat de puternica, incat ar putea fi "taiata cu cutitul", cum spune o vorba.
Probabil parintii se gandesc la faptul ca, atata vreme cat isi fac datoria fata de cei mici si ii inconjoara cu dragoste si atentie, acestia nu vor suferi ca urmare a neintelegerilor care apar in familie. Este gresit si, pe termen lung, ar putea fi foarte daunator pentru dezvoltarea copiilor in plan psihic. Echilibrul lor emotional depinde direct proportional de felul in care decurg relatiile dintre parinti.
Copiii sunt afectati de neintelegeri, indiferent de varsta
In context, una dintre chestiunile controversate se refera la varsta pe care o au copiii in momentul aparitiei neintelegerilor si gradul in care sunt ei influentati de acestea. Astfel, unii sunt de parere ca prichindeii cu varsta de pana in sapte ani percep mai bine aceste framantari, pentru ca nu au atat de multe preocupari de natura sa le distraga atentia.
Alti specialisti considera ca, dimpotriva, adolescentii sunt cel mai afectati, dat fiind faptul ca se afla la o varsta atat de delicata din punct de vedere psihologic.Ei bine, adevarul este ca ambele "tabere" au dreptate. O serie de cercetari complexe efectuate in strainatate au pus in evidenta faptul ca, din acest punct de vedere, copiii raman copii cel putin pana cand ajung la maturitate si isi intemeiaza propria familie. Cu alte cuvinte, indiferent daca are trei sau douazeci de ani, copilul este la fel de influentat de ceea ce se petrece intre parintii sai.
Copiii sunt afectati de neintelegeri, indiferent de varsta
In context, una dintre chestiunile controversate se refera la varsta pe care o au copiii in momentul aparitiei neintelegerilor si gradul in care sunt ei influentati de acestea. Astfel, unii sunt de parere ca prichindeii cu varsta de pana in sapte ani percep mai bine aceste framantari, pentru ca nu au atat de multe preocupari de natura sa le distraga atentia. Alti specialisti considera ca, dimpotriva, adolescentii sunt cel mai afectati, dat fiind faptul ca se afla la o varsta atat de delicata din punct de vedere psihologic.
Ei bine, adevarul este ca ambele "tabere" au dreptate. O serie de cercetari complexe efectuate in strainatate au pus in evidenta faptul ca, din acest punct de vedere, copiii raman copii cel putin pana cand ajung la maturitate si isi intemeiaza propria familie. Cu alte cuvinte, indiferent daca are trei sau douazeci de ani, copilul este la fel de influentat de ceea ce se petrece intre parintii sai.
Efectele certurilor dintre parinti asupra copiilor: sentimentele celor mici
Sentimentele sunt complexe: teama, neputinta, vinovatie (aceasta apare in special la copiii de varsta mica, ei nefiind capabili sa inteleaga de ce mama si tata sunt suparati unul pe altul), uneori rusine, urmata de dorinta de izolare... Suna cel putin ingrijorator, nu-i asa? Situatia s-ar putea ameliora daca raporturile dintre parinti se imbunatatesc; in caz contrar, copiii se pot confrunta cu stari de depresie, anxietate si eventuale deviatii de comportament.
Ce este cel mai trist e faptul ca parintii nu realizeaza toate aceste lucruri. Cum spuneam, multi dintre ei sunt de parere ca micutii traiesc in propriul lor univers si ca, atat timp cat nu sunt in mod direct implicati in conflicte, nu sunt cu nimic influentati.
Din pacate, uneori ajung sa-si dea seama foarte tarziu cat de tare s-au inselat. Stresul poate fi atat de mare, incat din punct de vedere al impactului s-ar putea compara cu violenta fizica. Pe termen lung, copilul isi va pierde increderea in oameni (cum ar putea fi altfel, din moment ce proprii parinti l-au dezamagit?) si ii va fi foarte greu sa se ataseze de cineva, sa aiba o viata normala din punct de vedere afectiv.
Inclusiv in plan fizic ar putea aparea probleme. Copiii care se regasesc in aceasta situatie ar putea avea dificultati cu somnul, cu digestia, ar putea face atacuri de panica si avea migrene.
Care conflicte sunt, cu adevarat, nocive?
Toate cele de mai sus nu trebuie sa te conduca la concluzia ca divergentele cu partenerul iti sunt cu desavarsire interzise. Doar nu traim intr-o lume perfecta, iar controverse apar in orice relatie. Insa voi, adultii, trebuie sa invatati sa faceti diferenta intre certurile inofensive (si constructive) si cele care nu numai ca nu va vor ajuta sa va rezolvati conflictele, dar vor cauza si alte necazuri.
Astfel, conflictele inofensive se caracterizeaza prin urmatoarele elemente:
- Discutii pe un ton calm, coborat.
- Disponibilitate din partea ambilor pentru compromis.
- Evitarea apelativelor jignitoare.
Pe de alta parte, in conflictele daunatoare (si, de multe ori, inutile) se regasesc urmatoarele:
- Partenerii intra foarte repede in defensiva.
- Ostilitate evidenta, exprimata atat verbal, cat si prin gesturi si priviri.
- Insulte.
- Actiuni bruste si zgomotoase, cum ar fi trantitul usii.
- Agresiunea fizica.
Comentarii (43)
hahaha! vreau sa vad oameni care plang in baie, sa nu vada plozii si oameni care se cearta in soapta sau la restaurant, ca sa nu auda vecinii si plozii ! :)) viata e asa cum este! plozii cresc oricum! sa ne uitam la rromi, care stau desculti si mananca din gunoi si nu mor cand parintii se taie cu cutitele... concluzia? ori luati viata asa cum e, ori stati si visati la familia ideala :)) supusa lui dumnezeu, femeia supusa masculului! copiii nu vor sa inteleaga ca pleci la munca pentru ei, sa aiba ce crapa in ei, si haine sa impresioneze la scoala, nu inteleg ca esti FEMEIE si ai nevoie de iubire, nu esti doar sluga care le spala chilotii si invarte in mancare... Copiii nu stiu multe, nu inteleg si vor doar sa si traiasca viata, varsta. Au nevoie de haine, de tigari, de relatii, dar au multe lene si nesimtire!... cand sotul e magar si copiii vor fi la fel!... trantitul usilor si dracii manifestati la copii sunt dovada lipsei de ascultare, a lipsei de bun simt. altadata nu suflai in fata parintilor si bataia era sfanta! acum, copiii si elevii au drepturi, se ofenseaza usor si responsabilitati nu au deloc. sa nu ti faci patul, sa nu aerisesti camera, sa nu inveti la scoala, sa ti fie greu sa iei o hartie de pe jos din casa ta, asta inseamna nesimtire. parintii vorbesc si copiii nu aud. e greu!
Of.. Am 11 ani si sincer , imi vine sa plec de acasa ...Tata nu vorbeste cu mama .. fara motiv !! Cam in fiecare saptamana trebuie sa fie nervos .. Mama ii face mancare si eu nu vrea sa o manance , o aduce inapoi! Eu nu mai suport asta!! Pana acuma trantea usile , dar acum s-a mai linistit , dar cu toate acestea , mie tot mie frica si ma doare ca nu putem fi o familie normala , fara certuri puternice , fara izbiri .. La mine in familie bataia nu a aparut niciodata , dar mie mie frica ca odata si o odata va aparea ... Din familie eu sunt singura care sufera , in rest ei nu au nicio problema ... Dati-mi un sfat , va rog .. Ce sa fac , daca ei nu vorbesc!! ????
Parintii mei sunt tot ce mi-am dorit de la Dumnezeu,dar..ca orice familie,exista si certuri.Mi-as fi dorit o familie in care sa existe armonie,intelegere,iubire.Am 14 ani si asist la certuri care ma fac sa renunt la orice.Urasc s-o vad pe mama ca sufera,ca tace in timp ce tata o jigneste foarte rau,iar daca ea incearca sa-i spuna un cuvant,se da la ea s-o loveasca.De multe ori se intampla,dar ma bag in fata mamei tremurand de frica,plangand si implorandul pe tata sa inceteze.El o jigneste de multe ori sub influenta alcolului.Pleaca cu masina la orice ora tarzie,iar daca eu cu mama dormim,ne trezeste si face scandal si ne invinovateste de orice chiar daca este adevarat sau nu.Tata nu suporta sa iesim,sa vorbim la telefon,iar daca o persoana din familie draga tie(sora,frate) vine in vizita,in fata ii primeste frumos,dar cand pleaca face scandal.De multe ori tata ii spune mamei sa plece si sa ne lase in pace..ca tot ce se intampla,ea e de vina.Uneori stau si ma gandesc daca el vreo data in viata se gandeste si la mine..sa nu jigneasca in fata mea,sa nu tranteasca usi,sa nu o mai goneasca pe mama.Eu nu rezist fara ea,mama e puterea mea,mama e cea care are grija de mine,mama e cea care ma intelege.Ce v-am spus,nu-i nici macar un sfert din ceea ce se intampla in familia noastra.Certurile astea exista in fiecare saptamana.Nu-mi doresc nimic mai mult decat liniste,intelegere si multa dragoste si fericire in familie.
Am 13 ani ! Mai m 2 frati mai mari din alta casatorie a lui tata , ma inteleg farte bine cu ei si de cate ori ii vad simpt ca cineva ma iubeste si pe mine! Mama mea este tot timpul suparata , este casnic iar tata lucreaza ca sofer . Mama tot timpul ii spune ca nu mai este mancare si ca vrea bani sa isi cumpere si ea cate ceva , penttru ca banii din pensia pe care o are ii da pe mancare. Tata ii spune ca nu mai sunt bani ca a platit banca , lumica , etc. Iar mama incepe sa ii reproseze tot de când s-au cunoscut! Ieri s-au certat din cauza unei excursii la mare , pe care trebuia sa o facem in August , dar mama nu vrea c zice ca nu are cu ce sa se imbrace si nare costum de baie , etc. Iar ttata ia zis ca nu are bani , iar mama a zis ca e un magar , atunci tata si-a dat jos pantaloniii si i-a aratat fundul........D cele mai multe ori am luat pastile de-a le lui mama de inima ( MAma are probleme cu inima) am luat cu zecile fara sa imi pese , am vrut sa ma tai cu cutitul , la scoala nu vb cu niimeni , eram retrasa , desi eu ma inteleg bn cu toti colegii. e cate ori am avut bani , leam cumparat cate ceva si am zis ca si le-au cumparat reciproc! Help Ajutr , ce sa fac?
parintii mei de cand ma stiu pe lumea asta se cearta mereu din tot ce le ies in cale ,normal ca pe mine ma afecteza foarte mult mai ales de la o varsta am probleme in comportament ,ma atasez greu de o persoana si sunt foarte emotiva ,in plus de cateva zile am probleme cu inima la modul ca de fiecare data cand ei se cearta p mine ma doare inima va rog ajutati-ma cu un sfat macar.
SI eu sunt intr-o situatie ca voi,deoarece parintii mei se cearta mereu si acum sau certat din cauza lu bunicamea si tata a dato afara pe mama iar eu nu mai pot in fiecare seara plang si tata nici macar nu ma consoleaza dar lasa eu mereu vreau sa mor sa nu mai exist si uneori chiar ma gandesc sa-mi iau viata dar apoi ma gandesc la prietenii mei si la dumnezeu si realizez ca sinuciderea nu ar fi cea mai buna alegere deci nu stiu ce sa fac sunt foarte confuza.VREAU UN SFAT VA ROOOOG!!!
Am fost si eu ca multi copii victima intr-o relatie familiala dezastruasa. La inceput imi era frica, frica de usi trantite cand dorm, frica de scandaluri care puteau sa izbucneasca oricand, la orice ora, in orice imprejurare. Pe urma uram viata pe care o duc, il uram pe tata, o uram pe mama, dupa care nu mai simteam NIMIC, un gol s-a instalat in mine, eram o spectatoare in care-i vedeam pe cei care m-au nascut, care aveau obligatia morala sa ma ajute, sa ma invete, sa ma ocroteasca, sa ma iubeasca, pe ei parintii mei, profund nefericiti, ii priveam cum se autodistrugeau, cum se distrugeau unul pe altul, uitand ca existam, eu si fratii mei... Ma intrebam ce blestem ne urmareste, si m-am inchis in mine, m-am retras din aceasta lume ostila, iadul pe pamant. Am devenit observatoare. Mama spunea (evident), ca toate relele pe pamantul acesta vin din cauza lui tata. Si am crezut-o. Tata a murit de 13 ani, si acum, chiar cand are o indigestie alimentara este vina lui tata, care i-ar fi facut farmece inainte sa moara. Tata este prezent in inima ei ranita, nu il iarta, nu se iarta nici pe ea pentru hotaririle pe care le-a luat sau nu la um moment dat, si-l taraste dupa ea pana la sfarsitul zilelor... Asta este cel mai trist! Iar scandalurile continua, acum EA le provoaca cu noi, copiii ei. Pentru ca, culmea culmelor este ca viata de ura, scandaluri, violente este singura viata pe care a cunoscut-o. M-am hotarat sa ies din cercul acesta vicios si refuz categoric sa retraiesc o viata mizerabila. Eu, una, ceea ce vreau sa fac ACUM este sa ma reconstruiesc. O sa incerc toate metodele. Voi incepe cu PNL, voi cauta un psi care sa ma ajute cu metode practice, ceea ce ma rog lui Dumnezeu este sa ma ajute sa TRAIESC nu numai sa supravietuiesc, ceea ce fac de cand sunt... Vreau sa fiu fericita si implinita. Dumnezeu sa va dea forta si rabdarea sa treceti prin toate momentele de tristete si disperare si sa cunoasteti, cand este timpul, persoana potrivita care sa va ajute sa va reconstruiti. Curaj, perseverenta, incredere in Dumnezeu. Iata ce va doresc tuturor.
si viata mea a fost un calvar ...ca si a voastra ..din cauza parintilor mei .,care pana sa divorteze nu au facut altceva decat sa se certe si sa se bata intr-e ei,ba chiar am asistat la tentative tatei de a o omari pe mama ...cand in sfarsit au divortat ,m-am gandit ca s-au rezolvat toate problemele ...dar nu .....mama s-a recasatorit si am luat-o de la inceput cu certuri,scandal,batai ....stiti ce ma intrebam in acel moment?oare cu ce am gresit de am parte de o asemenea viata ....anii au trecut si m-am casatorit ,credeam ca am lasat totul in urma si incep o viata linistita ....dar nu a fost asa ....dupa cativa ani am inceput sa lesin ,sa ma simt atat de rau incat credeam ca din moment in moment o sa parasesc viata asta ...dupaa mii de analize ,doctorii nu stiau ce am ....am avut noroc caa existat o persoana care trecus-e prin asa ceva si a realizat ce m-I se intampla.....si m-a dus la un psihiatru ...atunci am realizat ca trebuie sa le (multumesc) parintilor mei ca am ajuns sa fac tratament cu antidepresive .mi-am dat seama ca ...chiar daca timpul a trecut ,eu nu am putut trece peste viata de calvar pe care mi-au oferit-o .........deci ......eu as da un sfat parintilor care permit asa ceva:copiii dumneavoastra nu sunt obligati sa asculte certuri ,sa vada batai ...pt ca asta nu le face bn ....pt ca vor ajunge ca mn ....sau au ajuns dar n-au realizat inca . si voi copii ...care poate sunteti maturi si va puteti lua viata in piept ....nu ezitati s-o faceti pt ca nu merita ca noi sa fim calul lor de bataie .....
tatal meu si cu mama mea vitrega se certa dar subiectul de fiecare data sunt eu eu ii iubesc pe amandoi lafel si nu suport ca mama vitrega nu vrea sa mai vb cu mn . ce sa fac ca sa ma ierte
Parintii mei se cearta cam des si cand se cearta e foarte nasol zbiara unul la altu se injura si pe langa asta am si vecine barfitoare si mai le vezi cateodata cand barfesc ma doare sufletul...am doar 14 ani nici nu stiu ce sa ma fac se jignesc foarte urat si se cearta din orice iar eu nu stiu ce sa le fac sa ii potolesc ma bag intre ei dar nimic .Din cauza asta am avut un timp in care numai aveam chef sa rad ,nu vroiam sa vorbesc cu cineva vroiam doar sa fiu eu in lumea mea.Cand parintii mei se inteleg ma simt atat de minunat..iar cand se ceata plange sufletul in mine iar singurul meu ajutor e Dumnezeu.
Si ai mei se cearta , se impaca , se cearta , din cazua bauturi , a neajunsurilor , a tot...eu m-am refugiat in tutun , la 16 ani ...le-am facut pe toate, cum zice Markone in melodia aia a lui , pe mine nu m-au marcat doar certurile , care mentionez , au fost cu strigate , si injuraturi , nu cu BATAI ! , dar oricum ..psihic si emotional m-au marcat 30% , dar ..m-au facut sa imi pierd caracterul , nu mai pot iubi o fata , ma gandesc doar sa o f*T , nu mai pot bea o bere , pentru ca dupa vomit , imi place mai mult Whisky , nu mai pot deloc sa fiu ce am fost , am avut medii la scoala de 9.50+ acum am 8.50 , 8.20 ...am un sfat pt cei care au probleme , tineti-va de scoala , sa aveti un ban al vostru , aveti grija cu cine umblati si cel mai important aveti credinta in Dumnezeu , are un plan pt fiecare din noi !
Am 10 ani si parinti mei se cearta mama plange tata injura mai tot timpu din cauza beri.Am intrat aici pe acest site ca sa vad ce sa fac sunt suparat nam ce sa fac.Nu mai stiu atat de suparat sunt .Iar motivul certi este ca mama nu vrea sa mearga in Germania deobicei se cearta pe nimica nu inteleg de ce dar eu sufar ori cum cand vad ca plang ma fac si me mine of.Ma intreb de ce mie de? de ce nu se pot intelege? Of ce soarta cruda ce sa mai fac va rog datimi un raspuns bun.
Eu am 26 de ani si sunt foarte depresiv.Nu am incredere in fortele proprii si vreau sa ma izolez cat mai mult.Ai mei acasa tot timpul se certau si tata o batea pe mama.Cine crede ca la varsta asta nu te mai poate influenta astfel de lucruri se insala.Pe mine m-au afectat foarte mult.Ma simt neputincios in fata unor lucruri marunte (ex:de a sta de vorba cu o fata).De aceea m-am refugiat in lumea jocurilor pe calculator.Cu ele imi impart majoritatea timpului. Nu cred ca voi putea trece peste aceste lucruri.Daca aveti vreun sfat o sa-l primesc cu mare drag.
tata bea iar mama nu suporta alcoolul nu stiu ce sa mai fac in privinta asta mereu am fost atasata mai mult de mama decat de el (tata) eu una m am saturat o adolescenta de 19 ani sa aud mereu tipete si injuraturi si tot felul de obiecte sparte nu mai pot pur si simpu ajung la capatul puterilor va rog sa ma ajutati cu un sfat:.
Am 12 ani si vreau un sfat cum sa scap de depresia asta care vine odata cu cearta dintre parintii mei.Problema mare e ca vina ce-a mai mare e din cauza tatalui meu care nu este chiar "normal la cap" si fiind foarte rau se cearta mereu cu mama care e antiteza lui 100%.Vreau cu mare dorinta sa va intreb cum pot rezolva problema.Tatal meu e in genul sotului lui latifa77 si da si prin asta trece si mama.Eu sunt de acord in toate privintele ca ea sa se desparta de el dar nu stiu ce o face asa nesigura de nu vrea.
am 22 ani , si ai mei s-au certat de cand ma stiu , pana pe la varsta de 12 ani (a mea ) cand au divortat ... dar ,pana atunci se certau destul de urat , cu batai aproape de fiecare data . Tata venea foarte des acasa beat (bea cu colegii de servici) si mama nu suporta alcoolu , si pe langa asta se certau ca nu aducea bani in casa , ca ii dadea pe bautura . Toate astea s-au intamplat la o varsta frageda pt mine, si desi pe atunci nu paream f afectat , acum mi-am dat seama ca m-a afectat destul de mult . Am devenit apatic, tacut , retras mai a les la scoala (toti profesorii imi ziceau asta si unii colegi si colege ) . Si acum ma mai lupt cu unele probleme . Acum ma inteleg bine cu tata (care nu mai bea de 5 ani , facandu-l om alta femeie ) , dar n-am vorbit nici cu mama nici cu tata deschis despre ce simt referitor la certurile lor de atunci
pentru fata care are problemele in familie legate de bunica ei din partea tatalui, vreau sa spun ca si eu am o situatie aproape la fel, cu exceptia faptului ca ai mei stau impreuna in casa ceea ce face sa fie si mai rau, pt ca stand mereu in aceeasi casa se si cearta evident mult mai des. Daca vezi msg asta da add la id: mateiasi.mihai si vorbim pe mess. Sper ca toate problemele sa se rezolve pt toata lumea cu ocazia intrarii in noul an, SARBATORI FERICITE LA TOTI!!!
Parintii mei se cearta de cand ma stiu ...tatal meu lucreaza in strainatate , iar mama mea este casnica, mereu conflictele apar din cauza bunicii mele , adica mama tatalui meu. Femeia este o scorpie , m-a urat dinainte sa ma nasc , nu o suporta pe mama mea...Ne-am mutat dintr-un oras in altul ca sa scapam de ea , pe cand eram clasa a 4-a ... de mica stateam si plangeam la telefon ca sa imi induiosez tatal sa vina innapoi acasa , el fugind dupa certurile violente cu mama mea. El niciodata nu a dat in mama mea... mereu ne-am certat din cauza buncii ,ea platind vecinii nostri sa ne urmareasca ca sa il sune pe tatal meu sa ii spuna ce facem. Astfel recent au aparut mai multe certuri , ea i-a bagat tatalui meu in cap ca eu cu mama mea ii mancam banii... iar el ca un fraier face ce spune mamicutza sa. Am avut niste sarbatori grozave , tatal meu s-a imbatat si m-a facut in toate felurile , ma doare de si nu am vrut sa arat asta , mereu vreau sa arat ca sunt puternica.... iar azi de Craciun a sunat bunica mea , iar tatal meu s-a dus sa vb cu ea pe furis , mama mea s-a enervat si a baut pana s-a imbatat , si se cearta in continuu ... am vrut sa plec la unica mea prietena dar nu rezolvam nimic. Nu mai suport , eu nu am sarbatori , am ajuns sa imi doresc sa treaca mai repede timpul ca sa mor , sa scap de tot ...Imi iubesc parintii sunt niste persoane minunate , nu mi-a lipsit niciodata nimic dar de cand ma stiu nu e zi in care sa nu se certe...Iar azi am primit si primele mele palme de la tatal meu.Nu stiu ce sa fac ...Nu am cu cine vorbi , am decat o singura prietena care ma sustine s-a oferit sa stau la ea cateva zile pana se mai calmeaza apele , dar nu pot sa stau pe capul ei de sarbatori , ce o sa zica parintii ei ..oricum am decs sa raman acasa , nu mai pot asculta cu se cearta. Si tatal meu se enerveaza cand aude jigniri despre bunica mea malefica...si mama mea pune paie pe foc , parca ar fi doar 2 copii care nu gandesc, ei nu stiu ca eu chiar sufar in aceasta poveste.... mereu mi-am petrecut timpul doar in camera mea invatatnd , am vrut sa ii fac mandrii de mn ... Tatal meu care sta 5 luni inafara si 1 luna acasa... mereu imi spune... pai ce inveti pt mn inveti pt tine..! .. de craciun nici brad nu am avut ... nu mi-a mai ars sa fac bradul cu toate certurile ... Nu mai suport!!!!!
si parintii mei se cearta ingrozitor si nush ce sa fac...tatal meu lucreaza in strainatate si de fiecare data knd se intoarce de sarbatori,mereu incep sa se certe...la mine e invers.. mama e cea kre e agresiva,nu fizic,dar verbal...si de fiekre data knd vine tatal meu aksa stau cu frica in loc sa ma bucur...pentru k stiu sigur k s-ar putea certa din senin...si asa e mereu...nu am putut sa ma bucur niciodata de sarbatori chiar si dak e veselie...mereu simt o incordare intre ei doi,knd s-a intors tata s-au imbratisat rece...iar mama mea e o fiinta orgolioasa,nciodata nu lasa de la ea...si tata cedeaza..dar doar din caua ei pentru k are un fel de a-ti vb si te trateaza k pe ultima carpa..de multe ori desi ea era de vina il ijura pe tata si fugea cu valize la miezul noptii spunand k ea nu sta langa asa un om...si sunt atatea lucruri kre ma doboara,niciodata nu pot fi senina si deschisa u luma...mereu simt o greutate pe suflet knd sunt cu ei si nu ma pot bucura cu adevarat de prezenta lor...
am 24 de ani, si de cand ma stiu parinti mei se cearta, dar certuri din alea foarte urate. mami a fost batuta de multe ori cand eram mai mici. acum de cand am mai crescut, bataile au incetat, dar certurile continua si asta mai tot timpul si adesea se termina cu mami la spital, pt ca e si bolnava. desi am discutat cu ei de multe ori nu vor sa inceteze si nu stiu ce sa mai fac cu ei. locuiesc cu ei inca si mi-e frica sa plec pentru ca nu stiu ce s-ar putea intampla din cauza sanatati subrede a mamei.
Si eu am aceiasi problema cu certurile intre parinti acestea au inceput de acum 2 ani si nu se mai termina de multe sfarsindu-se foarte urat .Am doar 14 ani si nu am ce face ma opun intre ei si atata tot .Ce sa fac?
salut!am 12 ani.....parinti mei se inteleg cateodata bn .....dar cand se cearta iese urat de tot.......de ex:tatal meu a venit o data de la mama lui adica bunica mea si a adus o carne care trebuia fiarta ...tata vazand ca mama nu venea sa il ajute a mers catre ea si a inceput sa o loveasca si a vrut sa oscoata afara din casa....cand am vazut asta am simtit ca nu se mai sfarseste niciodata.......am inceput sa plang si sa urlu simteam ca nu ma mai puteam opri ,,,,eu normal am inceput sa ii sar in ajutor mamei dar degeaba .....asta s-a intamplat cand aveam vreo 11 ani .......nu o sa uit acel moment niciodata.......acum in anul 2011 mama si tata s-au certat chair in masina cand veneam de la biserica ...tata o injura inconti pe mama si i-a zis niste cuvinte oribile ...mama a tacut ! dar cel mai mult ma doare ca nu ii pot intoare replica tatalui meu pt ce a facut ,,,,,,,oricum eu ma inteleg bn cu amndoi mai ales cu tati ateodat ne mai si certam ........intr-o zi iarasi s-au certat si am inceput sa plang si sa tremur nu stiu ce-a fost c mn.........au avut loc mai multe certuri si cand am fost mica..........odata cand aveam 8 ani am facut o criza de epilepsie am crezut ca voi muri .......atunci s-au inteles destul de bn.................) criza a avut loc din cauza strsului..... sa stiti ca chiar daca parinti mei se cearta .........eu ma tin continu de scoala......ador scoala anul acesta am fost prima in clasa cu media 9'97 am fost prima pe clasa !dar in fine nu conteaza asta...........dar am spus-o pt ca cateodata simnt k nu mai pot sa invat.............din cauza certurilor si as vrea sa imi dati un sfat cum sa-i fac pe parinti mei sa se inteleaga bn !
buna . am 16 ani si ca oricare dintre voi . am si eu probleme in familie . de cand eram mica au existat conflicte in familia mea . certuri dupa care ai mei d`au despartit pt 2 ani . chiar si dupa despartire certurile au continuat la telefon . in acest timp mama mea a facut unele lucruri care nu i le pot ierta . acum parintii mei s`au impacat la loc insa e mai rau ca inainte . pe mama o urasc din tot sufletul . e ca o mama vitrega pt mine . cu tata m`am inteles mereu foarte bine . insa acum ca s`au impacat mereu ma cert cu el din cauza mamei mele . ce sa fac ? . nu o mai vreau pe mama . o urasc prea mult . as vrea sa se desparta inapoi . 8-|
am 13 ani si sunt un baiat care de obicei cand apare o problema tace si face .parintii mei se cearta cam odata la 2-3 luni dar cand se cearta apare o problema urata.discuta la telefon cu orele {tatal meu e in strainatate} si se cearta iar eu nu pot sa stau si sa ma uit {am incercat asta dar chiar imi atrag atenita mereu cu jigniri} .Uneori nu mai stiu de ce fac anumite lucruri normale simt ca nu au rost si uneori imi doresc sa scap de ei si sa imi traiesc viata singur ori sa se desparta {am un tata vitreg si stiu cum e sa fii doar cu mama} si sa revenim iarasi la viata noastra grea dar linistita .in ultimul timp imi e teama ca tata sa nu o raneasca pe mama sau invers pentru ca mi sa mai intaplat asa ceva. eu ii iubesc pe amandoi si vreau sa fie armonie in familie.CEl mai des se cearta din gelozie sau nu au incredere unul in altul {ex: nu isi raspund unul altuia la telefon si atunci incepe panica apoi degenereaza in gelozie si cearta cearta CEARTA.Iar eu sunt dat cu totul peste cap si fizic si psihic.Am nevoie de cateva sfaturi pentru ca nu mai vad partea frumoasa din viata cand ei se cerata!!
Am nevoie de ajutor ;sper sa-l gasesc la voi fata mea bea de 10 ani si nu reusesc sa o conving sa se lase.Are pancreatita acuta.Viata mea si a celorlalti copii a devenit un calvar de cand ea bea din ce ce mai mult.Ma simt neputincioasa in fata acestei boli a fetii mele dragi.Ce ma sfatuiti sa fac????????????
Am nevoie de ajutor ;sper sa-l gasesc la voi fata mea bea de 10 ani si nu reusesc sa o conving sa se lase.Are pancreatita acuta.Viata mea si a celorlalti copii a devenit un calvar de cand ea bea din ce ce mai mult.Ma simt neputincioasa in fata acestei boli a fetii mele dragi.Ce ma sfatuiti sa fac????????????
Buna ma numesc Elisa si am 16 ani . Nu exista zii in care parintii mei sa nu se certe , problema in casa e mama deoarece crede ca eu si tatal meu nu facem totul bine . Deseori cand vine mama de la munca ma cert cu ea ptr ca vine in casa si vede ca nu am pus un lucru la locul lui si incepe sa ma faca in toate felurile , adica sa ma injure . Cu scoala merge bine dar mama mea nu e multumita de mine de ex: am avut acum cateva luni un concurs la matematica si dupa cateva zile am aflat raspunsul si bineinteles i-am spus ce punctaj am luat si a in put sa spuna " cum numa 88 de pct ai luat cand ti-am zis toata vara sa faci ex la mate nu m-ai ascultat" si acum mi-a pus restrictie citez "atunci cand o sa te vad muncind la matematica , atunci o sa te duci la concursuri " Cateodata ma rog la dumnezeu sa dispara mama ca sa-i pot dovedi ca ma pot descurca in lumea asta si cateodata imi doresc sa mor si eu .Pur si simplu nu mai suport
si eu ma numar printre cei care au certuri in familie. la mine au inceput, ca in fiecare an in pragul sarbatorilor, cand s-au gandit cuscrii si unchiul meu sa vina in romania. din cauza bagarii nasurilor lor in familia mea, tatal meu a luat-o razna pe romaneste. s-a enervat pe sora mea si aproape a dat-o afara din casa...of, mi-as fi dorit sa am un camin sigur, o familie sigura.
Salut Iulian, eu am apoape 18 ani desi sunt atat de bucuros unerori ca am o familie in care pot sa dezbat unele lucruri pe atat de rau ma simt uneori cand aud certuri in familie. Uneori incerc sa stau singur sa vorbesc cu eul meu si de multe ori ma rog lui Dumnezeu pentru ca sa ma ajute si asa trec eu peste aceste momente. Cand ai nevoie roagate Domnului sa te ajute pentru ca Domnul se va intoarce spre tine si vazandu-ti sufletul atat de intristat crede-ma ca te va ajuta. Doar daca te va ajuta nu uita niciodata ca te-a ajutat...
Salut! Am 18 ani si sunt foarte stresat de certurile dintre parinti mei. nu este saptamana in care sa nu se jigneasca unu pe altul sau sa existe agresari fizice. Numai stiu ce sa fac simt ca innebunesc , cateodata vreau sa ma sinucid dar ma gandesc la Dumnezeu si imi dispare acest gand necurat. Eu as vrea ca ei sa se desparta si sa raman cu mama mea. In povestea asta de vina este tatal meu pe care nu il mai suport(este alcoolic ,se enerveaza repede , anul trecut sa imbatat rau de tot si a facut scandal in public ;a fost chemata politia etc iar desteapta de maicamea la iertat dupa tot ce ia facut) eu crewd ca asta trebuie dus la un psiholog, oricum eu nu il mai consider tatal meu. Datimi un sfat. nu stiu ce sa fac!
sunt considerat un baiat care are rezultate foarte bune la invatatura si sunt un exemplu pt multi.asta spun si unii oameni maturi, prieteni cu ai mei.problema este ca ei niciodata nu mi-au spus un "bravo", nu mi-au multumit niciodata pt nimic ce am facut.ma cearta de fiecare data, cand au ocazia, referitor la ideile si aspiratiile generatiei mele.mai concis, ma descriu ca fiind un tampit care se gandeste la lucruri anormale.ce este asa anormal sa ma gandesc la ce se gandesc toti prietenii mei, sa am vise, sa tintesc sus.de fiecare data avem discutii care practic ma fac sa cred ca imi taie aripile.ei au impresia ca trebuie sa imprumut 100% caracterul lor, din toate punctele de vedere.
:) si ai mei se cearta...nu pricep dc :(...sper sa vina vremea cand nu o sa se mai certe..cand ai mei se cearta nu isi vorbesc deloc..si ma doare,doare fff tare..sper sa ma ajute Dumnezeu...si baiatul care se temea ca tatal sau i-ar putea lua custodia daca ai peste 10 ani ..poti spune in instanta ca nu vrei sa stau cu tatal..tau si trebuie sa dovedesti ca mama ta are resursele necesare pentru a te c creste :)....
uite...daca parintii vostri se tot cearta,si pentru voi a devenit un lucru atat de grav,nu mai puteti suporta chestiile astea...pentru ca mai tarziu sa nu aveti asupra voastra repercursiuni directe,o idee ar fi sa vorbiti cu doctorul psiholog de la scoala voastra.radeti dar deasta este acolo,si bun sau rau este o fiinta care va asculta si nu numai..parerea mea,ar fi bine sa incercati!
Si eu traiesc o astfel de poveste,am 17 ani si parintii mei se cearta mereu.Mama consuma adeseori bauturi alcoolice si asa incep toate scandalurile...nu stiu cat mai rezist asa,uneori ma gandesc serios la a ma sinucide...Si tata sta mereu stresat din cauza mamei.Oare cu ce am gresit sa merit asta?Deabia astept sa ma mut undeva departe de ei,intr-un loc linistit sa nu mai aud de ei...mi-au distrus copilaria si poate toate aceste probleme vor avea repercursiuni si pe viitor.Unii parinti chiar merita sa le fie data o lectie.Nu sunt razbunator,poate gandesc la nervi acum dar viata este prea cruda cu unii.
Am 16 ani si am si eu o problema asemanatoare fetei de mai sus..In cazul meu mama niciodata nu ma intelege si ajungem sa ne certam..Desi nu arat nicioadata aceste certuri ma afecteaza foarte mult si uneori imi doresc sa scap..posibil sa morr:(( Uneori imi doresc sa nici nu fi existat..acum nu stiu ce sa fac ..daca imi puteti da un sfat..Va rog
Am 16 ani si am si eu o problema asemanatoare fetei de mai sus..In cazul meu mama niciodata nu ma intelege si ajungem sa ne certam..Desi nu arat nicioadata aceste certuri ma afecteaza foarte mult si uneori imi doresc sa scap..posibil sa morr:(( Uneori imi doresc sa nici nu fi existat..acum nu stiu ce sa fac ..daca imi puteti da un sfat..Va rog
buna am 16 ani si ma cert cu mama mea...defapt nu sunt certuri foarte mari deoarece eu tin in mine dar cand izbucnesc nu este bine....am citi mai suns de la o fata daca nu ma insel ca nu o lasa afara daca nu afce curat...asa este si la mine...profita de bunatatea mea..si ma trateaza cu o oarecare indiferenta uneori ma vede ca pe un nimeni...si ma santajeaza cu diferite chesti...adica faci asta mergi acolo...plus ca mai ma cateva luni si am 17 ani vreau mai multa liberate ea vrea sa es cu ea afara si cu sebita(fiind fratele meu)dar eu am momente cand vreau si cand nu...si ea se supara si nu ma lasa afara cu fetele...mai nou am inceput sa plec de pe acasa pe ascuns sa o mint si pe ea si pe tatal meu...sa merg la discoteca si mai multe,,,de ex am vrut sa merg la uin gratar si nu ma lasa deoarece sunt baieti si ca este departe...ma inerveaza asta...ei spun ca au incredere in mine dar nu se vede asta.....va rog ajutatima....am momente cand chiar sunt singura...si nu mai pot
Sunt un baiat in varsta de 12 ani, iar in ultimul timp am auzit din intamplare si nu numai, certuri intre parintii mei. Mama este isterica si are probleme psihice datorita locului de munca si nu il lasa pe tata sa-si vada parintii (plecati la tara de 20 de ani) si pe langa aceasta tata este foarte suparat deoarece sora lui a demolat casa parintilor lui de la tara pentru a construi o vila. Ca si cum nu era de ajuns tata este bolnav de diabet si are un loc de munca foarte stresant si a devenit alcoolic. Eu as vrea sa divorteze dar ei nu. Se cearta in fiecare zi. Mie teama ca tata va muri pana la urma din cauza stresului.
se cearta din ce in ce mai des...si mai mult din cauza ca tata este influentat si ma deranjeaza ca aduce unele jigniri nejustificate mamei si uneori mie.......uneori imi doresc sa se desparta pentru ca eu sa am liniste dar ma tem de faptul ca daca ar divorta tata ar putea sa obtina custodia mea si eu nu imi doresc sub nicio forma sa stau cu el si nu cu mama:((
la mine tot timpul se cearta si mie frica ca peste ani vor divorta pentru ca se ccearta mereu si nu stiu ce sa fac :((
cazuri de certuri sunt frecvente, dar ne intrebam ,care, de multe ori este problema, din pacate este greu de definit ce se intampla acolo , insa un lucru este cert, de fiecare de noi depinde (bineanteles daca e posibil) cum ne protejam sau constientizam ca nu suntem singuri. Vedeti ar fi atat de multe de spus, cine e de vina sau de ce ne certam. Poate ca si societate in care traim. Probabil ca scuze gasim, dar sa tinem cont si de aceste lucruri, insa pe de alta parte copii in mod sigur nu ar trebuii sa participe la certuri. Parinti, copii va copiaza.
va zic clar.. nu va jigniti copiii.. nu ii indepartati de langa voi..sau vor ajunge ca mine.. sunt un copil care nu are parinti.. am luat-o pe drumuri gresite.. fumat.. vb urat.si etc... din cauza lor.. ma urasc.. ma injura.. imi vorbesc mereu urat.. nu gasesc motiv sa vin acasa.. si am ajuns prost.. si nu voi mai fi ce am fost..ocrotiti-va copiii si fiti mereu alaturi de ei..
fetele mele au asistat la multe certuri si cuvinte jignitoare,chiar si dupa despartire,ce sa fac? nu mai suport nici eu,dar ele.Lui nu-i pasa are o placere sadica de a jigni.
Posteaza comentariu