S-au nascut in acelasi timp. Arata la fel. Dar sunt oare la fel? Gemenii sunt un caz particular de frati si, de multe ori, acestia au si atuuri, dar si probleme mai mari fata de alti oameni, cu sau fara frati.
Cand eram inca in scoala, cunosteam doua perechi de gemeni: o pereche de baieti si una de fete. Baietii erau foarte usor de diferentiat. Stiam din primele cuvinte schimbate caruia dintre ei ma adresez, se imbracau diferit, aveau personalitati si stiluri asemanatoare, dar, in acelasi timp, distincte.
Nu la fel stateau lucrurile cu perechea de fete. Erau absolut identice. Sau asa pareau. Vorbeau in acelasi fel, se imbracau la fel, pana la cel mai mic amanunt, erau mai mereu impreuna si se crea confuzie daca era vazuta numai una dintre ele. Nici dupa zece ani nu eram in stare, eu si majoritatea colegilor, sa le diferentiem. Dadeau impresia unei singure fiinte in doua trupuri. Mai tarziu am aflat ca una dintre ele s-a plans destul de vehement de aceasta situatie, de faptul ca nu putea scapa de eticheta "gemene", pentru a fi vazuta ca o individualitate.
De fapt, ce inseamna sa ai un frate geaman? Automat, vei semana pana in cele mai mici amanunte cu geamanul tau? Nu este asa. Si atunci, de ce tindem sa credem ca doua figuri identice ascund comportamente, firi, preferinte identice? Pana si parintii fac uneori asemenea greseli.
La aceasta intrebare mi-a raspuns psihologul Jeni Chiriac: "Tendinta noastra naturala este sa dam foarte multa importanta aparentelor. Avem nevoie de tipare. Credem ca, daca doua lucruri sau persoane arata la fel, vor avea si acelasi comportament."
Gemenii sunt, intr-adevar, apropiati, impartasesc o legatura diferita fata de a altor oameni. Si totusi, adesea, maturizarea ii conduce in directii diferite, cel mai adesea. Oricat de apropiati ar fi, oricat de similare ar fi genele lor, au si experiente diferite, simt, gandesc si prefera lucruri diferite.
Personalitatile se dezvolta pe masura ce gemenii cresc. Lynn Perlman, psiholog (si, la randul ei, o geamana), povesteste pentru Londonmultiples.com faptul ca, in copilarie, folosea mai des cuvantul "noi" decat "eu", situatie care s-a inversat in facultate: s-a ajuns de la "noi" la "eu".