Divortul

Potrivit unui studiu realizat de specialistii din cadrul Centrului de Psihologie de Actiune si Psihoterapie reiese faptul ca problemele de cuplu deriva din doua mari cauze: externe (sociale) si interioare (psihologice). Libertatea lasata familiei conduce la manifestarea autentica a ceea ce se intampla in cazul cuplurilor. Multi pacienti cu varste peste 30 de ani relateaza faptul ca parintii lor au ramas impreuna pentru ca aveau 1,2,3 sau mai multi copii. A ramane impreuna pentru copil nu mai este o motivatie la moda. Mentalitatea este astazi mult modificata fata de anii 70 sau 80.

Trecerea de la o ipostaza la alta este relativ dura si gaseste multe persoane in situatia de a se simti depasite de ceea ce se petrece in planul mentalitatii. Disparitia familiei clasice a devenit un fenomen in sine extins. Confruntarea dintre cele doua tipare, traditional si nou, conduce la multe dificultati interioare cu care se confrunta fiecare persoana aflata intr-un asemenea proces de decizie.

Dificultatea unui divort consta in impactul pe care il are asupra confortului psihologic. Prin ce este dificil un divort? Problema divorturilor si a casatoriilor este ca se ajunge prea usor aici. Aceste casatorii si divorturi nu sunt decat puneri in act foarte rapide, rupte de continut, de simbolistica, de apartenenta la matricea respectiva. Este important pentru fiecare sa inteleaga logica pentru care se intampla un lucru, indiferent daca este vorba despre o nunta, un copil, un divort, o demisie, etc. Aceasta logica nu tine de criterii exterioare ci de simbolistica interioara. Putem spune ca ceea ce s-a pierdut este dimensiunea simbolica a actului. In acest context, lucrurile se fac si se desfac foarte usor.

Ce inseamna acest simbolic pentru nunta sau divort? Ceea ce inseamna in lumea interioara a fiecaruia o decizie. Actul separarii nu intra intr-o zona neutra ci in una profunda, in care se asociaza cu multe alte procese psihologice. Intr-o lume simbolica, partenerul inseamna ceva, un mod de a fi, un mod de a relationa, un mod de a te identifica, proiecta, etc. Partenerul isi pastreaza aceste caracteristici si dupa divort, dar ceea ce se schimba este modul de raportare la ele, modalitatea prin care o persoana integreaza componenta psihologica profunda. Doar in masura in care simbolicul este integrat, se poate realiza unitatea intre realitatea interioara si realitatea partenerului.


Tipuri de divort

Divortul copilului – in acest divort avem in vedere cupluri care se constituie ca mod de siguranta al celuilalt, de obicei unul joaca rolul "copilului" si celalalt al "parintelui". Cand copilul ajunge sa creasca, isi reorienteaza interesul spre alte persoane. Ca urmare el nu mai este interesat de a fi ocrotit, ci de a stabili un alt tip de relatie de cuplu. De cele mai multe ori aceste divorturi sunt calme si sunt efecte ale cresterii "copilului" si continuarii drumului lui in afara cuplului. Este frecvent intalnit si de obicei se asociaza cu momente de trecere din casa parintilor in cea a sotului/sotiei. Ca si cand un copil nu este inca pregatit sa ramana acasa si nici sa plece de acasa si atunci stabileste o relatie cu alta persoana care este "parinte ocrotitor".

Divortul "tertei persoane" – in acesta forma divortul devine vizibil abia in momentul in care in viata unuia dintre soti intervine o a treia persoana. De regula, acest lucru se intampla in cuplurile care ajung sa aiba probleme si sa nu le cunoasca, sa le evite. Practic cei doi nu mai sunt demult timp impreuna dar, in virtutea obisnuintei, continua sa se comporte ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. In plan simbolic, cea de-a treia persoana raspunde mult mai bine nevoilor inconstiente ale unei persoane si reuseste sa se integreze mai bine in lumea sa spirituala ceea ce face ca aceasta persoana sa devina mult mai importanta decat precedenta.

Divortul corectarii – este un tip de divort care se produce la maturitate de cele mai multe ori. In acest divort, nu a existat practic niciodata o relatie intre cei doi. Se asociaza cu ideea de schimbare, iar discursul: “nu l-am iubit niciodata insa imi este drag si ma simt bine cand sunt cu el” este frecvent. In acest divort, se corecteaza ceea ce nu trebuia sa se produca si anume casatoria intrucat nu era o baza pentru o relatie intre cei doi. Este un divort dificil, asociat cu multe suferinte, indoieli, ambivalente din partea amandurora.

Divortul neconsumat – este un tip de cuplu cu probleme majore de comunicare, de relationare. In fapt, desi in acte sunt casatoriti, ei nici nu participa la aceleasi activitati impreuna si chiar cand o fac sunt in lumi paralele. Nu au capacitatea de a divorta si nici de a fi impreuna. Este un cuplu blazat. Din punct de vedere psihologic ei traiesc separate, cu toate acestea pastreaza aparentele unei familii impreuna. Daca intra in terapie intra individual.

Divortul real – faptul ca doua persoane sunt la mare distanta geografica una fata de alta este deseori un context care asigura o motivatie pentru un divort. Totusi acest tip de divort nu se intampla decat daca exista si alte tipuri de dificultati psihologice in cadrul acestei familii. De cele mai multe ori divortul real utilizeaza ca pretext distanta geografica.

Divortul compulsiv – este un tip de divort multiplu urma, evident, de casatorii. Acest tip de divort este caracterizat de multa ambivalenta, de incapacitatea de fuziune din partea celui care il practica. Este un tip de divort in care latura psihologica este decisiva. Devine amuzant pentru persoanele din jur atunci cand multiplele divorturi se produc cu una si aceiasi persoana. Cuplul de acest tip pare a nu suporta sa traiasca unul fara celalalt si nici nu suporta sa fie unul cu altul.

In majoritatea acestor cazuri in cadrul terapiei de cuplu, interventia este centrata pe depasirea starii psihologice create de contextul de separare, analiza motivelor si luarea unei decizii atunci cand exista indecizie. Modelele de mai sus sunt rezultatul unui studiu derulat in ultimii ani in cadrul CPAP referitor la consilierea psihologica a cuplurilor.