Apropie-te cat de mult poti de copilul tau, inca din "prima" copilarie
Fa-o cu mult tact, la momentul si momentele potrivite, presupunand ca iti cunosti foarte bine copilul. Discutiile cu el trebuie sa aiba o anumita gradualitate - de la lucruri simple pe care le aveti la indemana, pana la... filosofia prieteniilor, a dragostei, a vietii etc. Provoaca-l la raspunsuri sincere, pe cat posibil. Acest lucru il vei dobandi cu siguranta atunci cand si tu, la randul tau, incerci sa fii sincera.
Castiga-i increderea si nu-l dezamagi
Sinceritatea este cheia increderii reciproce, se stie. Incearca sa-i cunosti si sa-i satisfaci necesitatile. Acest lucru iti va crea o imagine pozitiva in fata copilului adolescent, care te va percepe ca pe o mama de suflet, care-l intelege si il ajuta sa se simta implinit.
Incurajeaza-l ori de cate ori este nevoie
Prin acest comportament ii intaresti veriga slaba a varstei; anume, imaginea de sine. Nu te transforma intr-o mama de la care primeste numai reprosuri, pedepse "corectoare" sau ironii.
Da-i impresia ca este relativ independent
Este foarte important pentru oricine, nu numai pentru acest fel de copil, sa nu se simta supravegheat, urmarit si, nu in ultimul rand, lipsit de independenta in gandire. Acest sfat nu inseamna ca trebuie lasat absolut liber. Trebuie sa fie monitorizat din umbra, fara sa-si dea seama.
Explica-i clar ce a gresit si consecintele greselii
Cu mult tact, diplomatie chiar, este recomandabil sa faci acest lucru. Cum efectele nu mai pot fi modificate, este bine sa previi in acest mod repetarea greselilor. Aceste explicatii trebuie sa capete un rol interactiv (nu tu sa vorbesti si copilul sa stea cu capul in jos si sa se gandeasca, poate, la altceva, asteptand sa termini); poti sa-i pui intrebari nu chiar dure, care sa necesite un raspuns din partea lui, poti sa-l determini sa intre in aceasta situatie in rolul de mama si sa-l intrebi cum ar proceda etc.
Bineinteles ca, in functie de copil, de propria familie, aceste sfaturi trebuie adaptate si completate eventual, in functie de situatie.
Comentarii (6)
am o fetita de 10 ani diagnosticata cu tulburari de comportament si nu ma inteleg deloc cu ea nu vrea sa se duca la scoala nu face nimic in casa face numai ce vrea ea vorbeste urat
am o fetita de 10 ani si este foarte retrasa ,nu poate socializa cu nimeni, face totul impotriva mea, nu mai stiu ce sa fac
sunt psiholog si asi vrea sa stii ca in secolul nostru toate mamicile se confrunta cu asa probleme sa fii puternica si sa nu cazi intro depresie sa nu uiti ca copii au nevoe de tine ca dovada e caracterul ce si lau format si acest comportament deviant .
sunt adolescenta si cred ca este foarte bine sa iti cunosti copilul si sa ii oferi o educati adecvata pentru a-l avea asa cum vrei!!!!
Din pacate i-ai pierdut. In primul rand, vino in Romania. Apoi, cere sfatul unui psiholog._____Astfel de probleme au si parintii care care totusi isi supravegheaza copiii.
lucrez in israel de 5 ani a,]m 2 copii in romania cu amandoi am probleme nu vor sa mearga la scoala fica in varsta de 19 ani a facut numai 10 clase baiatul are 15 ani a facut numai un semestru din clasa a 8 apoi a abandonat mia zis ca o sa repete clasa iar el ma acuza ca nu sunt a mama buna ca pe minemina nu ma intereseaza decat sa invete,am incercat sa vorbesc sai explic ca nui asa lam intrebat cei place el mia zis ca pentru el este interesant numai jocurile pe calculator,nu stiu cum sa procedez cum savorbesc cu el,va rog daca ma puteti ajuta,multumesc,cum sa vorbesc cu el
Posteaza comentariu