Ceea ce pare a fi comun pentru marea majoritate a adolescentilor este gradul destul de ridicat de implicare emotionala. Orice ar fi aspectul care ii motiveaza, este intr-un fel legat de emotii. Imita o persoana pentru ca le place. Cred in ei pentru ca sunt apreciati si aprecierea ii face sa se simta bine. Multi nu au incredere in ei, asa ca ii motiveaza increderea altora. Pasiunea motiveaza un adolescent mai mult decat un adult, tocmai datorita inclinatiei lor spre senzatii, sentimente, starea de bine.
Motivatia este, daca nu scopul, cel putin motivul din spatele scopului. Este un mod de a ne trai viata.
Sau cel putin inceputul ei. De fapt, motivarea la adolescent este cel mai adesea un model. Adolescentii traiesc pe baza unor modele pana ce isi gasesc propriul drum, pana isi formeaza propria personalitate, moment in care nu mai au nevoie de respectivele modele. Poate ca aceasta este una dintre diferentele dintre adulti si adolescenti: faptul ca ultimii traiesc "dupa ureche", cata vreme primii si-au stabilit propriul sistem de reguli si ii motiveaza propriile dorinte.Adolescentii au nevoie de motivatie pentru a invata. Trebuie sa invete ceva din orice experienta, buna sau rea. Pe foarte multi ii motiveaza experientele cu impact puternic, fie pozitiv, fie negativ.
Daca un adolescent are un succes imens intr-un domeniu, fie ca este legat sau nu de scoala, este foarte posibil sa fie motivat sa continue in acest sens. Daca, pe de alta parte, are un esec, probabil va fi motivat fie sa mai incerce, sa-si schimbe infrangerea in victorie, fie sa nu mai aiba deloc de-a face cu acel plan."Motivarea la adolescenti este cu totul altfel fata de cea a adultilor. Pentru ei este foarte importanta individualitatea. Afirmarea acestei individualitati este scopul existential al varstei. Pe de o parte, ei vor sa fie diferiti, sa-si contureze personalitatea. Pe de alta parte, simt nevoia de apartenenta la grup, in consecinta vor sa fie precum grupul din care fac parte.
Din acest punct de vedere seamana oarecum cu adultii. Suntem fiinte sociale, iar adultii, ca si adolescentii, simt dorinta de a apartine unui grup. Definitoriu pentru adolescenti insa este afirmarea individualitatii, inclusiv in cadrul grupului, ceea ce pentru adulti este mai putin important", afirma Lena Rusti, psihoterapeut.Daca vrei sa motivezi un adolescent, nu trebuie sa uiti ca acesta are nevoie de un motiv sa asculte. Nu uita ca trebuie sa fie un motiv destul de bun pentru el, nu pentru tine. Daca tie ti se pare un motiv suficient faptul ca tu esti mai experimentat ca el, s-ar putea ca adolescentul sa nu gandeasca la fel.
Orice ii spui, trebuie sa argumentezi, altfel nu iti va acorda nicio atentie sau nu vei obtine efectul scontat. Da-i de gandit, castiga-i increderea, trateaza-l ca pe un adult, chiar daca nu este inca. Daca te porti mereu cu el ca si cand ar fi un copil, nu va invata sa fie si altfel decat copil. Priveste si din perspectiva lui si fa-l sa iti inteleaga punctul de vedere asa cum ai explica unui adult.
Comentarii (1)
Bun comentariu,cam scurt dar la obiect. Ce ne facem insa cu acei f.multi parinti care au uitat ce faceau in anii adolescentei (cam ce fac si copiii lor acum!)si cer copiilor lor sa fie asa cum ei n-ar fi fost in veci de acord sa fie pe atunci?Cel mai rau cred ca e faptul ca se comporta exact asa cum parintii lor au facut-o cu ei;nu cred ca sunt constienti ca la momentul respectiv comportamentul parintilor lor ii enerva teribil si poate tocmai de aceea nu isi ascultau parintii.Hai sa mai lasam de-o parte formalitatile si vechile forme de educatie si sa incercam sa fim prietenii copiilor nostri tocmai pentru ca noi am trecut prin ceea ce trec ei acum.Sa-i consideram inca de mici oameni cu ratiune,dorinte si vise(chiar daca nu sunt toate pe placul nostru)ci nu niste creaturi care nu au dreptul decat sa faca ,sa doreasca ,sa viseze....cum ne place numai noua parintilor!Nu vorbesc in necunostinta de cauza:am 3 copii -tovarasii mei,piticii mei,egalii mei!Sa fie pace!
Posteaza comentariu