Daca este posibila o asociatie de idei despre lucrul care este refuzat am facut deja primul pas. Unii copii care refuza sa mearga la gradinita, pot incepe treptat sa vorbeasca despre acest refuz, sa aduca justificari, motive, exemple sau sa faca legaturi cu anumite stari sau situatii. Atunci parintii care ii asculta au sansa de a descoperi din ce spune copilul sau din emotia cu care spune, ca ceva a produs o stare insuportabila. Sigur ca adesea aceste evenimente sunt considerate minore sau lipsite de importanta si trecute usor cu vederea de adulti dar de la varsta unui copil ele stau cu totul altfel.
Avem capacitatea de a refuza?
Putem sa abordam refuzul si din alt punct de vedere si anume capacitatea de a putea refuza. Asta pentru ca intalnim copii, adolescenti si adulti care nu pot refuza si accepta chiar daca nu simt asta. Pur si simplu, li se pare inadmisibil sa refuze o propunere sau o persoana. Dar a putea refuza inseamna deopotriva a putea accepta si de aceea ne-am referit mai intai la refuzul categoric al copiilor pentru ca fata de el nu exista alternativa. In cazul in care copilul refuza sa manance un fruct dar accepta altul, nu este o problema.
Situatia pentru care parintii cer ajutor este a refuzului total. Aici insa exista un risc si anume cel al interzicerii refuzului. Sunt adulti care interzic copilului sa refuze sau sa aleaga astfel incat orice discutie, negociere sau alegere devine imposibila. Copilul nu doar ca nu va refuza si nu va alege dar nu va invata nici ca exista mai multe variante, nu va dobandi obisnuinta de a se raporta la ce ii place, la cum poate ci va lua sarcinile exact asa cum sunt prezentate. Astfel ajungem la situatii paradoxale cum este cea a unei fetite care spunea ca ea nu poate alerga repede si de aceea nu poate face sportul la scoala. Varianta de a alerga asa cum poate, chiar daca nu este la fel de repede ca alti colegi nu exista pentru ea.
Comentarii (3)
Fetita mea are 6 luni si nu mananca cat ar trebui dar nu asta ma ingrijoreaza,ci faptul ca din 4 masuri de lapte mananca numai 2 de vreo 2 zile nu stiu ce sa fac ............ma gandesc ca poate nu are pofta de mancare dar nustiu ,ajutatima:(
bun eu am un baietel de 11 ani,1,50 m si 50 de kg.MARE omulet,maninca orice dar numai gatit.sora mea are o fetita de 1 anisor care din pacate nu cred ca o sa fie prea mincacioasa.am si o finuta de 4 ani care pina acu un an refuza orice mincare,mai ales fructe .ei bine eu va spun cum il "prostesc" pe fiul meu: cind fac ceva si ma intreaba ce gatesc ii spun ca e mincare doar pt oameni mari.automat cere si el.cu fructele am facut la fel.mi-am taiat niste mere si kiwi facindu-mi salata iar finuta se uita la mine cum maninc cu pofta.m-a intrebat daca ii pot da si ei si i-am spus ca nu pt ca e pt oameni mari.a mers in bucatarie si a "furat" un mar pe care l-a mincat pe ascuns in camera.dupa citeva "abureli" din astea a inceput sa manince fara comentarii ..copiii iau exemplu si imita adultii.eu nu beau cola de ex. de cind am nascut deloc.nici fiul meu nu a baut niciodata.maninc fructe si legume si fast food mai deloc.chiar daca nu imi este foame maninc la ora mesei pt ca sa nu aiba scuze pustiul.
copilasul meu are 1 an si jumatate si de 2 luni merge la cresa. S-a adaptata foarte bine si foarte repede, a fost un singur moment in care refuza sa mearga la cresa datorat lipsei educatoarelor (2 zile educatoarele, aflate la un seminar, au fost inlocuite de alte 2 persoane), insa treptat am reusit sa o fac sa nu mai planga si sa-si doreasca sa merga la cresa, si anume: mergeam cu ea, stateam putin acolo si cand era mai prinsa intr-o activitate plecam. Acum insa am urmatoarea problema: de vreo 3 zile nu sta sa o schimb de hainele de cresa in hainele de plecare acasa, plange, pleaca la copii, ma alerga toata cresa, in scaunul d emasina daca sunt singura la inceput plange. Acasa cand ajungem plange foarte tare daca incerc sa o schimb in hainele de casa. Toate aceste lucruri nu se intampla cu tatal ei. Nu imi dau seama ce s-a intamplat insa sunt suparata pt ca am senzatia ca tot ce am invatat in facultate si ce am citit cat eram gravida s-au dupe: pe apa sambetei". Multumesc anticipat pt ajutor
Posteaza comentariu