Cine este copilul meu?...

Foarte multi dintre parintii zilelor noastre sunt neplacut surprinsi sa descopere ca progenitura lor mult iubita s-a transformat peste noapte intr-o "creatura rea", inainte ca macar sa fi apucat sa implineasca dificila varsta de 13 ani...

Dar, desi poate fi o povara sa ai un copil care iti face dezastru in casa, care iti insulta si jigneste toti prietenii si care mananca numai ce vrea el, totusi exista explicatii pertinente pentru acest tip de comportament.

Adolescenta este o perioada a schimbarilor explozive, fizice, emotionale si comportamentale. Rabufnirile adolescentului tau mascheaza de fapt un adevarat vulcan gata sa erupa in cele mai neasteptate emotii si sentimente. Nu e de mirare ca nu poate fi deranjat sa isi piarda timpul stand la taclale cu tine...

Schimbari fizice

Cele mai recente cercetari in domeniu arata ca, in mod alarmant, perioada pubertatii incepe mai devreme decat oricand, atat la fete, cat si la baieti. Aceasta se datoreaza si traumelor prin care adolescentii trec in cursurile primare.

In general, fetele ajung la pubertate cu aproximativ doi ani inaintea majoritatii baietilor, iar primul semn al pubertatii il reprezinta aparitia sanilor si/sau a parului pubian. Aceste fenomene se pot petrece la orice varsta, incepand de la opt ani. Dezvoltarea aceasta continua pe parcursul a patru pana la 10 ani, urmatoarele semne fiind: marirea sanilor, cresterea parului pubian, cresterea accentuata in inaltime si aparitia menstruatiei.

Pubertatea la baieti este de obicei marcata de colorarea accentuata a pielii scrotului si de cresterea in lungime a penisului, fenomene care se produc intre 10 si 12 ani. In urmatorii sase ani baietilor le creste parul pubian, adolescentii cresc foarte mult in inaltime, aproape brusc, iar organele genitale cresc in dimensiune. Vocea este si ea in schimbare.

Tocmai pentru ca trupurile lor se modifica atat de mult si intr-un ritm alert, nu este deloc surprinzator faptul ca foarte multi adolescenti sunt extrem de constienti de schimbarile prin care trec si se simt, din aceasta cauza, frustrati. Parintii pot echilibra aceasta stare de lucruri prin comentarii pozitive si prin sprijin moral.

Schimbari emotionale

La fel cum sunt constienti de corpurile lor, foarte multi adolescenti se simt nesiguri si in relatiile cu familia si... cu intreaga lume, de fapt. Pe de o parte, inca au nevoie de parintii lor si de limitele pe care acestia le impun, dar, pe de alta parte, incearca sa isi gaseasca propria identitate, astfel incat incep sa intinda si chiar sa taie legaturile care ii apropie de familie.

Toate aceste lucruri, ca si noile sentimente confuze, de natura sexuala, pe care le experimenteaza, pot face ca adolescenta sa devina o perioada dificila, in care ei se simt insingurati si neintelesi.

Cercetarile au aratat ca cel putin unul din cinci adolescenti simt, la un moment dat, ca viata nu merita traita. Dar, pentru ca exprimarea gandurilor si comunicarea nu reprezinta punctele lor forte, asemenea depresii pot trece neobservate, ducand de multe ori la complicatii, asa cum sunt dereglarile de somn sau cele alimentare.

Schimbari comportamentale

Sunt rare ocaziile cand parintii reusesc sa scape de "furiile" si de toanele adolescentilor... Adolescentii au nevoie de reguli si totusi le urasc. Isi doresc sa fie lasati sa fie ei insisi, dar nu sunt inca siguri cine sunt ei cu adevarat. Aceste conflicte pot duce la comportamente dezordonate, la schimbari bruste de atitudine si de stare - de la aparenta unei persoane mature la atitudinea copilareasca afisata in secunda urmatoare.

Parintii indura adesea cu stoicism confuziile resimtite de copiii lor si isi imagineaza ca nu isi mai pot "stapani" propriul copil. Si, de cele mai multe ori, se trezesc extrem de surprinsi de sentimentul de respingere pe care il traiesc atunci cand copiii se "lupta" sa se "elibereze" de ei.

Sfatul traditional "Taci si indura!" nu este de ajutor in acest caz. Ideea ca la un moment dat totul va trece si copiii se vor adapta noului lor statut nu este de ajuns. Pentru ca, in spatele acestei atitudini, iti "obligi" copilul sa treaca singur prin aceste schimbari, iar adolescentul va ramane pe mai departe nesigur si neincrezator in propria persoana.

Care sunt vestile bune?

Uneori adolescenta pare sa nu se mai sfarseasca... Atat pentru parinti, cat si pentru copii... Rasfoiesti albumul de familie si privesti chipul strengar al unui pusti de sase ani si te intrebi daca o sa-ti mai vezi vreodata fiul...

Daca stai linistita in pat si asculti "compozitiile muzicale" ale fiului tau "suparat" pe tobe sau daca te intrebi ce este mirosul acela suspect care se prelinge din camera lui, nu iti face griji! Un studiu recent a relevat ca, in ciuda tuturor discutiilor contradictorii pe care le au cu parintii lor, majoritatea adolescentilor au recunoscut ca isi iubesc parintii si ca simt ajutorul moral pe care acestia li-l acorda.

Nu exista castig fara suferinta! Ceea ce faci in anii adolescentei pentru copilul tau contribuie la crearea unei viitoare relatii adulte, implinite si fericite, pe care o vei avea cu el. Iti va lipsi foarte mult atunci cand va pleca de acasa si nu va mai fi langa tine. Asa ca profita de fiecare moment...