E prezentă în terapie și la cursurile de dezvoltare personală. Odată ce vindecăm copilul din noi și nu mai dăm vina pe părinții noștri, vom putea în sfârșit să ne trăim viața conștient, vom putea să evoluăm și să ne dezvoltăm armonios. Deciziile pe care le vom lua vor fi în sfârșit ale noastre. Nu vom mai fi programați de ceea ce ne-au învățat părinții noștri să fim.
Problema e că… această mentalitate este una de victimă. Hai să-ți explic și de ce.
Nu neg faptul că toți avem nevoie să ne vindecăm de anumite lucruri care ni s-au întâmplat în copilărie. Chiar și dacă ai avut parte de părinți minunați, tot porți anumite răni de care ești mai mult sau mai puțin conștientă.
Dar cred că e important să abordăm această situație un pic diferit.
Toți avem această percepție cum că, într-un fel sau altul, am fi meritat sau am fi avut nevoie să fim tratați într-un anumit mod. Aud mulți oameni spunând că ar fi fericiți astăzi dacă părinții lor n-ar fi făcut anumite greșeli atunci când i-au crescut.
Eu nu cred asta. Cred că parinții nostru au făcut tot ce au știut și au putut ei mai bine. Ne-au tratat în singurul mod în care au știut ei să ne trateze. Părinții noștri sunt personajele negative în această poveste în care noi suntem victimele. Personajele negative sunt propriile noastre gânduri care apar în fiecare moment din cauza mecanismelor de apărare cu care am crescut.
Sigur, recunosc că mi-aș fi dorit că mama să fie mai prezentă în copilăria mea. Mi-aș fi dorit ca tatăl meu să nu pună atât de multă presiune pe mine atunci când eram în creștere. Toate aceste lucruri m-au afectat în multe moduri și în mod clar multe din deciziile pe care le-am luat în viață s-au bazat pe această programare pe care am primit-o de la părinții mei. Dar nu îi învinuiesc pentru nimic. Citește continuarea pe andreearaicu.ro