În momentul în care cineva își pierde partenerul reacțiile sunt foarte complexe și spijinul celor apropiați este esențial pentru a reuși să treacă de această perioadă dificilă. Efectele pierderii partenerului pot varia de la persoană la persoană, manifestându-se sub formă de tristețe prelungită, apatie, depresie, anxietate, dar și simptome fizice precum atacul de cord sau accidentul vascular cerebral deoarece riscul de afecțiuni cardiovasculare crește în astfel de momente. Din acest motiv este esențial să încerci să-ți faci timp și să fii un sprijin pentru a evita îmbolnăvirile sau acutizarea simptomelor emoționale.
În urma studilor realizate s-a constatat că riscul de insomnie, anxietate, stres și tendința de auto-vătămare este mult mai mare în cazul persoanelor care și-au pierdut soțul sau soția în urma unui suicid. „O astfel de pierdere reprezintă un stres major, care reduce foarte mult activitatea sistemului imunitar. Persoana care suferă va fi predispusă multor afecțiuni și ar putea inclusiv să încerce să-și facă rău din cauza unui sentiment de vinovăție”, explică dr. Annette Erlangsen, de la Universitatea Bloomberg. Motivele acestei stări nu au fost pe deplin elucidate, dar se consideră că există o legătură între un stil de viață haotic sau bazat pe o alimentație nesănătoasă și susceptibilitatea la anxietate sau depresie.
Cu toate acestea, specialiștii nu au putut stabili o conexiune de tip cauză-efect și nu înseamnă că toate persoanele care și-au pierdut partenerul vor suferi de afecțiuni psihologice. Este însă împortant ca de îndată ce se observă o astfel de tendință persoana în cauză să nu fie criticată, ci să aibă acces rapid la diferite variante de terapie pentru a se simți mai bine. Este adevărat că impactul pierderii partenerului de viață se manifestă pe multe planuri și de aceea sprijinul constant și afecțiunea celorlalți sunt cele mai importante lucruri care pot favoriza gândirea pozitivă și abordarea optimistă.
În ciuda intențiilor bune, nu trebuie ca durerea resimțită să fie minimizată sau ignorată, ci canalizată într-un mod în care persoana respectivă să se gândească la lucrurile care o fac să zâmbească, iar partenerul pe care l-a pierdut să devină o amintire asociată cu o stare de bine, nu de neliniște sau tristețe. Este un proces treptat, care necesită răbdare și timp.
„Nu ai cum să stabilești intervalul de care va avea nevoie o persoană care și-a pierdut partenerul pentru a-și reveni, iar dacă încerci să insiști spunându-i că deja ar trebui să se simtă mai bine nu vei face decât să creezi emoții negative pentru că își va închipui că este ceva în neregulă dacă încă se simte tristă și totul va deveni și mai dificil”, explică dr. Elizabeth Harper Neels, psiholog. Nu este util nici ca persoana care suferă să își impună un anumit interval pentru a trece peste ceea ce s-a întâmplat. Așteptările nerealiste îi pot face rău, iar în final va avea o imagine negativă despre sine.
„Nu trebuie să încerci să-ți revii ca și cum este ceva în neregulă cu tine, ci să începi să integrezi modul în care te simți în cadrul vieții de zi cu zi. Ești tot tu, chiar dacă acum te simți diferit și nu ești mereu optmist. Dacă accepți modul în care te-a schimbat această pierdere nu vei fi tot timpul dominat de sentimentul de suferință și tristețe”, potrivit dr. Neels.
Atunci când decesul este recent există în general sprijinul multor persoane, dar pe măsură ce devine mai îndepărtat această acțiune de ajutor și susținere nu mai este la fel de frecventă. „Sprijinul moral oferit mai ales după ce a trecut deja o perioadă de timp contează foarte mult deoarece refacerea la nivel emoțional poate dura. Nu înseamnă că dacă evenimentele nu sunt recente ele provoacă mai puțină suferință, ci uneori există chiar un fenoment opus. Tocmai trecrea timpului relevă mai pregnant absența persoanei iubite”, explică dr. Ambuske DeGurian, de la Universitatea din Pittsburgh.
„Dă un telefon la o lună după ce s-a încheiat totul pentru că majoritatea persoanelor nu vor mai fi acolo atunci. Nu evita să vorbești despre partenerul pierdut deoarece persoanele care trec prin această experiență sunt alinate când au ocazia să discute despre persoana iubită, chiar dacă nu mai este alături de ele. O astfel de discuție are beneficii terapeutice și susține ideea că amintirile au rămas și că persoana nu a fost uitată. Și posibilitatea de a împărtăși amintiri, la fel ca și timpul dedicat sunt daruri speciale pentru a reduce suferința”, potrivit dr. DeGurian.
Este normal ca restul persoanelor să-și reia activitatea normală de acasă sau de la serviciu și să nu fie afectate în aceeași măsură de cele întâmplate, dar de multe ori persoana care și-a pierdut partenerul este marginalizată și izolată. De exemplu, nu mai primește invitații la evenimente pentru cupluri, iar cei care nu știu cum să reacționeze preferă adesea să dispară complet din viața ei. Pentru a preveni sentimentul de abandon și marginalizare, experții recomandă să întrebi de ce are nevoie persoana respectivă dacă nu ești sigur, în loc să aștepți să sune ca să ceară ceva.
„Nu le spune să te sune dacă au nevoie de ceva pentru că nu o vor face. Vor prefera să se izoleze decât să ceară sprijinul celorlalți. Cel mai bine este să îți faci timp de vizite la intervale regulate, să încerci să înțelegi că nu este la fel de ușor să comunice, să le arăți că sunt în continuare integrați în grupul de prieteni și că nu vor fi evitați pentru că trec prin momente dureroase”, recomandă dr. Neels.