Cu alte cuvinte, cine este responsabil pentru ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Loc intern al controlului înseamnă a şti să îţi asumi responsabilitatea pentru o întâmplare. Loc extern al controlului înseamnă să găseşti mereu scuze în afară pentru ce s-a întâmplat. Echilibrul este, ca oriunde, de aur: să ai capacitatea de a vedea măsura în care eşti responsabil şi să îţi asumi acest lucru, fără a te culpabiliza în mod exagerat, dar nici fără a încerca să dai mereu vina pe ceva din afară.
Dacă îţi întrebi subalternul ce se întâmplă cu raportul care trebuia terminat cu o zi în urmă, atunci această întrebare poate deveni un test simplu pentru a-ţi răspunde la locul controlului colegului tău: îşi poate asuma întreaga responsabilitate, o parte de responsabilitate sau poate alege să caute altceva sau pe altcineva care să fie responsabil de acest lucru.
Despre nemulţumirea multora cu care ne întâlnim zi de zi am putea găsi un loc comun: sunt supăraţi pentru ceea ce se întâmplă în afara lor şi aşteaptă ca altcineva să facă ceva pentru ca lor să le fie bine.
În logica privată a fiecăruia dintre noi, putem crede că avem dreptate: aproape orice şofer din Bucureşti se plânge de puţinul sau lipsa bunului simţ care domneşte pe şosele.
Mulţi subalterni se plâng de şefii lor, iar când ajung şefi se plâng de subalternii lor. Problemele, neputinţele, erorile, comportamentele agresive ale celor din jur sunt uşor de văzut. Pentru că ele ne atacă starea de confort, liniştea şi stima de sine. Într-o lume ideală, în care primeşti ca individ tot ceea ce ţi-ai fixat că ai nevoie în logica ta privată, îţi va fi foarte uşor să fii un om “fără probleme”, să te simţi integrat şi apreciat. Însă lumea nu este şi nu va fi niciodată ideală. Iar sănătatea noastră mintală ţine de curajul şi determinarea cu care ne asumăm lumea aşa cum este, încercând să facem noi o diferenţă în ea, în loc să aşteptăm ca ea să fie după dorinţele noastre interne. Când nu putem face asta, de obicei ne blocăm.Vulnerabilitatea psihică se sprijină şi pe neputinţa noastră de a echilibra locul controlului, aducând şi în interior responsabilitatea nefericirii noastre.
Când sursa de stress apare, apar şi gânduri de genul: “şeful m-a enervat’, “soţia m-a supărat”, “traficul mă omoară”. Altcineva care pare să aibă controlul sentimentelor noastre şi puterea de a ne spune cum să ne simţim. Putem însă aduce aceste întrebări în interior? Ce pot face eu că să mă simt mai bine, cu respect faţă de mine şi faţă de ceilalţi? În ce fel pot contribui eu ca o realitate care îmi este stresantă să se schimbe? Gândiţi-vă cum ar fi dacă fiecare şofer din traficul bucureştean şi-ar pune această întrebare şi ar face ceva în consecinţă. Aşa cum Maica Teresa spunea că nu putem salva decât câte unul pe rând, şi noi putem începe schimbarea lumii aşa cum ne-o dorim prin noi înşine.Însă cu adevărat putem face o schimbare nu aşteptând ca ceilalţi să se schimbe, ci înţelegând modul în care noi putem contribui în această schimbare.
Tot aşteptăm ca schimbarea să vină de sus, să vină din afară: cum ar fi însă dacă fiecare din noi ar face ceea ce poate în locul în care el poate face o schimbare?! Cred că asta ar fi adevărata schimbare şi atunci am simţi cu adevărat că se întâmplă ceva în afara noastră; pentru că am schimbat deja ceva înăuntrul nostru.Neacceptând însă acest lucru, devenim tot mai vulnerabili la ceea ce se întâmplă în afară, tot mai frustraţi şi tot mai influenţaţi de mediu. Stresul devine o constantă în viaţa noastră pentru că, pe de o parte, există în fiecare zi motive de nefericire, pe de altă parte, credem că noi nu puteam face nimic pentru ca noi să ne simţim bine şi că acest lucru depinde de ceva în afara noastră.
Cum putem face o schimbare?