Potrivit specialiștilor, stresul care începe de la o vârstă fragedă este cel mai nociv. Experimentele de laborator s-au axat asupra porcilor, care au un tract intestinal asemănător cu al oamenilor, demonstrându-se efectele pe termen lung ale stresului prelungit.
Stresul îți poate salva viața?
Nu orice tip de stres este negativ. Atunci când percepi o amenințare hipotalamusul va activa reacția programată la nivelul creierului pentru a te salva pentru ca tu să ajungi din nou într-o stare de stabilitate și siguranță. Adrenalina și cortizolul, doi dintre cei mai cunoscuți hormoni ai stresului, alimentează corpul cu energia necesară în momentele limită. Acești hormoni vor îmbunătăți timpii de reacție într-o confruntare sau vor pompa sânge în mod special spre extremități dacă trebuie să fugi pentru a te salva. De asemenea, pot stimula sistemul imunitar în lupta împotriva agenților patogeni. Răspunsul organismului în fața stresului este de a furniza ceea ce este necesar pentru a rezolva situația respectivă.
Cum îți face rău stresul?
Din fericire, majoritatea dintre noi nu ne confruntăm cu situații care ne pun viața în pericol prea des. Cu toate acestea, avem parte în continuare de stres, care poate deveni cronic din cauza unei situații care se prelungește sau a stilului de viață. Răspunsul organismului la stres este util numai pe termen scurt. Din acest motiv nu este foarte folositor în prezent, când factorii perturbatori pot apărea la fiecare pas.
În momentul în care producția de hormoni ai stresului este mereu la un nivel ridicat sau dacă nivelul lor crește de la o vârstă fragedă pot apărea efectele negative. În locul amenințărilor fizice, majoritatea dintre noi avem parte de stres psihosocial, care declanșează un răspuns identic al organismului, dar cel mai adesea nu poate fi complet rezolvat.
De exemplu, stresul de la locul de muncă, manifestat prin sentimentul că nu ești apreciat sau că muncești mult prea mult față de ceilalți colegi, poate fi perceput ca o amenințare care va activa reacția organismului. În aceste situații va crește ritmul bătăilor inimii și se va reactiva sistemul imunitar, dar aceste reacții nu vor contribui deloc la rezolvarea situației. Producția de hormoni ai stresului se va prelungi, iar nivelul lor va crește constant. Pot afecta receptorii de la nivelul diferitelor organe, având efecte profunde asupra funcțiilor lor, precum și la nivel psihologic.
Nivelurile ridicate ale hormonilor stresului sunt extrem de riscante la vârste fragede, când mecanismul de reglare a emoțiilor de la nivelul creierului și al sistemului nervos central sunt în curs de dezvoltare. Expunerea timpurie la stres poate modifica dezvoltarea anumitor organe și va avea drept consecință o sensibilitate mult mai mare la situațiile problematice. De asemenea, stresul mamei din timpul sarcinii poate fi transmis fătului, ceea ce va modifica echilibrul emoțional al copilului și starea de sănătate pe termen lung. O astfel de expunere la stres poate determina un răspuns constant la nivelul organismului, chiar și în absența unui factor declanșator. Consecințele pot fi inflamațiile cronice, hiperactivitatea sistemului imunitar sau chiar suprimarea imunității.
Inflamațiile și suprimarea imunității sunt imprevizibile și se pot manifesta în orice parte a corpului, cu o varietate de efecte secundare. De exemplu, stresul și inflamațiile pot cauza hipertensiunea arterială, atacul de cord sau bolile coronariene.
Suprimarea imunității va reduce abilitatea organismului de vindecare, iar riscul de infectare a rănilor va crește proporțional. Inflamațiile și suprimarea imunității pot deteriora inclusiv funcțiile cognitive. Stresul cronic poate aglomera celulele imune la nivelul creierului, cauzând neuroinflamații, care vor afecta starea de dispoziție și vor favoriza depresia sau anxietatea.
Posteaza comentariu