Ce este mai stresant: să fii politicos sau să fii nepoliticos?

Ţi s-a întâmplat vreodată să intri într-o clădire şi persoana din faţă să îţi trântească uşa în nas? Nu pentru că te-ar cunoaşte, ci pentru că persoana din faţă se simte mai bine

Ţi s-a întâmplat vreodată să intri într-o clădire şi persoana din faţă să îţi trântească uşa în nas? Nu pentru că te-ar cunoaşte, ci pentru că persoana din faţă se simte mai bine nefiind politicoasă.

Probabil că energia pe care ar consuma-o păstrând uşa deschisă pentru încă o secundă ar atenta semnificativ la stima sa de sine: în mintea sa, ar putea părea fraier sau inferior. Păstrându-şi comportamentul agresiv şi nepoliticos, îşi dă voie să se simtă superior celui pe care îl sfidează.

În acelaşi fel, de multe ori poţi vedea reacţii paradoxale la cei care primesc un gest de politeţe.

Nu ştiu să reacţioneze la el. Eşti tu cel care ţine uşa, iar cel care trece te foloseşte doar de portar şi trece mai departe, fără a spune “mulţumesc”, sau măcar a risipi un zâmbet bunăvoitor. Nimic. Între aceste “nepoliteţuri”, din păcate tot mai mulţi învaţă că e bine să fii nepoliticos, decât opusul. Şi uite aşa se reaşază lumea în care vieţuim.

Fie că ne poziţionăm sau nu în zona bunului simţ, cu toţii ne raportăm la el.

Întrucât suntem fiinţe sociale, este imposibil să trăim fără a fi în relaţie cu ceilalţi. Iar aceste relaţii se raportează automat la bunul simţ. A te purta cu bun simţ, social vorbind, ne oferă sentimentul că suntem persoane bune şi ne dăm voie să ne simţim bine. Însă, aşteptarea ca bunul nostru simţ să fie primit şi apreciat ne poate face vulnerabili.

Pe de altă parte, atunci când ne simţim nesiguri în interior, riscăm să devenim mai centraţi pe noi decât pe ceilalţi şi atunci apar comportamentele ego centrate, care sunt în afara bunului simţ.

Aşa apare competiţia, lupta pentru putere, diferite forme de agresivitate comportamentală şi lipsa de înţelegere pentru celălalt.

Cei care cred că având comportament de bădărani îşi arată superioritatea şi se simt ca atare poate habar nu au că arată exact opusul: sentimentul lor de inferioritate şi neputinţă de a trăi în relaţii egale, fireşti cu semenii.

Dacă măcar am putea să nu ne lăsăm influenţaţi de asta şi să ne dăm voie să fim politicoşi fără aşteptări, chiar când nu primim nimic în schimb.