Simt că îmbătrânesc atunci când aud că oamenii îmi spun "doamnă". Eram obișnuită să aud "fata" sau "domnișoara", dar doamnă nu prea. Vorbeam cu două prietene despre asta, iar una dintre ele mi-a spus că nu se simte doamnă. Poate doar fată, dar doamnă în niciun caz. Toate avem în jur de 30 de ani.
Am realizat cu ocazia asta că cei mai mulți cunoscuți de vârsta mea sunt în situația asta. Sunt adulți care au la rândul lor o familie, care sunt "pe picioarele lor", dar care încă mai copilăresc.
Ne permitem lucruri pe care părinții noștri, mult mai chinuiți în tinerețe, nici nu le-ar fi conceput. De câte ori crezi că a dormit mama ta în weekend până la 11? A mea cred că nu a făcut asta niciodată. Avea prea multă treabă.
În mod sigur nu suntem lipsiți de probleme sau griji, dar problemele noastre nici nu se compară cu cele pe care le-au trăit părinții sau bunicii noștri. Poate că ăsta e motivul pentru care avem libertatea de a copilări mult după 30 de ani. Poate că greșesc, dar cred că suntem una dintre cele mai fericite generații de până acum.
Milenialii, așa cum au fost numiți cei născuți între 1980 și 2000, sunt foarte diferiți de generațiile anterioare. Am crescut în perioada în care tehnologia a cunoscut un avânt puternic, ne-am maturizat după criza economică și am învățat că regulile nu trebuie respectate doar pentru că există. Poate tocmai de aceea această generație nu avea inițial o reputație prea bună. Milenialii au fost considerați nepăsători, leneși, delăsători și egoiști. Dar concepția s-a schimbat treptat pe măsură ce milenialii au demonstrat că pot realiza multe, în ciuda atitudinii lor relaxate.
Părinții și bunicii noștri s-au străduit să facă față presiunilor societății. S-au căsătorit la 20 și un pic de ani, au făcut copii la scurt timp după și au învățat o meserie sau o profesie pe care au urmat-o până la pensie. În prezent, numai 5% dintre bărbații și 10% dintre femeile în vârstă de 25 de ani sunt căsătoriți. În urmă cu 50 de ani, 60% dintre bărbați și 80% dintre femei se căsătoriseră deja până la 25 de ani.
De asemenea, mulți dintre tinerii din prezent profesează în cu totul alte domenii decât cele pe care le-au studiat. Iar schimbarea locului de muncă este privită ca o modalitate de a învața cât mai mult și de a evolua în carieră.
Dar cel mai important este că milenialii au învățat că nu sunt obligați să facă ceea ce nu îi face fericiți. Nu țin cu dinții de relații sau joburi care nu duc nicăieri, nu vor cu orice preț funcții importante dacă nu le lasă timp să se bucure de viață. Au curajul de a gândi diferit, de a încerca profesii nonconformiste, de a trăi alături de cineva mulți ani fără să se căsătorească și de a-și cheltui banii pe călătorii și experiențe. Și poate ăsta este motivul pentru care sunt mai fericiți.
Dar cel mai important este că milenialii au învățat că nu sunt obligați să facă ceea ce nu îi face fericiți. Nu țin cu dinții de relații sau joburi care nu duc nicăieri, nu vor cu orice preț funcții importante dacă nu le lasă timp să se bucure de viață. Au curajul de a gândi diferit, de a încerca profesii nonconformiste, de a trăi alături de cineva mulți ani fără să se căsătorească și de a-și cheltui banii pe călătorii și experiențe. Și poate ăsta este motivul pentru care sunt mai fericiți.
Chiar dacă sunt oameni în toată firea, numeroși adulți din această generație se consideră copii. Părinții sunt în continuare un sprijin important pentru ei și refugiul către care se îndreaptă atunci când simt nevoia. De exemplu, m-a amuzat răspunsul unei prietene când copilul i-a cerut sarmale: "O rugăm pe bunica să-ți facă". Chiar dacă au mult peste 30 de ani, adulții din prezent încă primesc pachete cu mâncare de la părinți. Când vine mama în vizită le gătește, le face curat, le spală perdelele și le șterge geamurile. Iar când merg ei în vizită, mama nu-i lasă nici să-și spele farfuria. Fie părinții ne-au obișnuit să fim veșnic copii, fie este una dintre trăsăturile generației noastre.
Tu ce crezi? Te simți în continuare copil?
Posteaza comentariu