Creștem, "adolescentim", întinerim și-aruncăm, mai în glumă, mai în serios, replica, plină de emfază și teribilism primăvăratic : "vreau totul sau nimic" ... Și, chiar, o credem și noi.
Vrem să fim deștepte, frumoase, să avem un serviciu mai mult decât agreabil, chiar mișto, din categoria celor alese cu inima, dar, bineînțeles, să câștigăm și pe măsura pretențiilor noastre. Și-l vrem și pe el, băiatul drăguț, cu bani, care să ne iubească o viață, și-ncă una ... Ne "tiparizăm" cu idealul din povești.
Și-atunci, începe "distracția".
Știai că dacă ești muncitoare, serioasă, ambițioasă, citită, învățată totul ar trebui să meargă șnur. Ei, bine, dar nu merge. Ceva se-ntâmplă. Ce?! Poate norocu', de fapt, lipsa lui, poate destinu-ți adevărat te trage de mânecă și-ți pune piedici pentru a lua o altă cale, aia, a ta. Ok. Dar, care?! Începi să mai pierzi din bucurie și entuziasm, începi să-ți înnourezi gândurile și, brusc (sau nu), nici fizicu', parcă, nu mai are atâta putere. De ce?! Din energie risipită. Ok. Dar, pe ce?!
Încerci să te pliezi pe acea viață conturată ideatic și te pierzi pe drum, pentru că îți scapă prezentu'. Trăiești, doar, între nostalgia trecutului nevinovat și promisiunea unui viitor incert, dar urmărit cu îndârjire ... Te-mbolnăvești, în cele din urmă, cât se poate de fizic și de concret. O poți numi și maturizare, asta, așa, ca să-i dai credit vieții de adult, altfel, în secunda doi, n-ai vrea decât s-o arunci la coș. Și-atunci te afli în fața celui mai mare examen al tău. Să-ncerci să te ridici dintre așteptările tale, deloc blânde, și să te construiești, fir cu fir, dintr-un fundament care, și ăla, clatină. Vei reuși?! Depinde numai de tine, draga mea. Dar, înainte de orice, iubește-te! Și n-o poți face decât înțelegându-te și permițându-ți să-ți lingi rănile. Da, de una singură, dac-ai reușit să-i alungi pe toți din jurul tău, pe drumul sisific înspre-al tau ... vis din copilărie. Fetița de 7/10 ani te-asteaptă, încă, lângă tine. Vrea, doar, să-ți pierzi controlul și să permiți vieții să fie trăită. Atunci , îți va întinde mânuța și veți porni la drum. Călătoria, abia, va fi-nceput ... Curaj, draga mea, pentru că tupeu au toți! Curaj, îți doresc!
Disclaimer: Acest articol a fost scris de Elena Edu, în urma concursului publicat pe 1 februarie 2018. IMedia nu poate fi trasă la răspundere pentru conținutul articolelor în totalitatea lor sau doar pentru o parte a acestora si este absolvit de orice răspundere civilă sau penală cu privire la acestea.
Posteaza comentariu