Întâlnim tot mai frecevent, in ultimul timp, cupluri care îşi încep relaţia iubindu-se și respectându-se reciproc, sperând că a vor iubi întotdeauna la fel, pentru ca pe parcurs, relatia sa se converteasca în indiferenţă, frustrare şi resentimente. Este una din caracteristicile societăţii actuale- o relatie de dragoste care începe frumos şi promiţător pentru ca apoi în scurt timp, să se transforme în exact opusul ei.
“Relaţie destructurată prin schimbarea perspectivei”
Alex şi Ana (numele sunt imaginare dar situaţia este reală) sunt un cuplu care acum se ceartă într-una deşi la începutul relaţiei se iubeau si se înţelegeau foarte bine . Ana este istoric de arta şi profesoară la o facultate cu profil artistic din Bucureșți, iar Alex este de profesie inginer, si directorul unui department tehnic dintr-o companie multinatională. S-au căsătorit când Alex avea 31 de ani, iar Ana 22. Alex este din fire introvert, rezervat, gânditor şi a fost foarte atras de spiritul Anei, foarte liber si comunicativ . Atitudinea ei spontană si deschisă era ca un balsam pentru firea rezervată a lui Alex, înclinană către meditație si tristețe.
După câţiva ani situația însă s-a schimbat radical. Alex a devenit hipercritic față de comportamentul expansiv al Anei, considerând-o iresponsabila, visătoare, “o persoana pe care nu te poți baza, nu ia niciodată nimic în serios” (după cum ne-a mărturisit Alex). Deşi atitudinea lui Alex faţă de Ana s-a schimbat, în esență Ana a rămas aceeași femeie de care Alex s-a îndrăgostit acum câţiva ani. S-a modificat, în schimb, percepția lui asupra felului de a fi al Anei , perspectiva din care îi priveşte aceleaşi calităţi care cândva le-a admirat foarte mult.
Alex şi Ana reprezintă un exemplu elocvent de “relaţie destructurată prin schimbarea perspectivei”. Cât timp nu au fost căsătoriţi, şi-au perceput principalele trăsături de personalitate drept calităţi şi s-au iubit. După ce contextul şi perspectiva s-au schimbat, aceleaşi însuşiri au “devenit” defecte şi au început certurile.
Să analizăm împreună, cum au evoluat în timp sentimentele celor doi protagoniști pe parcursul timpului pentru a înţelege unde îşi au originea aceste neînţelegerile.
Iubirea
Paradoxal, dar rădăcinile neînţelegerilor de mai târziu se regăsesc chiar la începutul relaţiei lor, când s-au îndrăgostit. Sentimentele pe care le-au resimţit atunci au fost foarte intense încât le-au alterat în mod semnificativ abilitatea de a evalua rațional unul pe celălalt. De altfel se şi spune despre îndrăgostiţi că “parcă plutesc, au capul în nori”, etc. Îndrăgostindu-se, Ana nu s-a gândit o clipa că tendințele depresive ale lui Alex ar putea cândva să devină insuportabile pentru ea. Îl iubea şi îi percepea toate însuşirile — chiar şi posibilele defecte — ca pe nişte calităţi extraordinare.
"Fractura" unui mare vis
Imaginea pe care oamenii şi-o formează despre partenerul lor în timpul perioadei de debut, devine ca un fel de reper după care apreciază etapele ulterioare ale mariajului. În general această imagine este diferită de cea reală. O persoană îndrăgostită este predispusă să vadă numai însuşirile pozitive ale persoanei iubite şi chiar defectele se transformă în calitaţi în ochii îndrăgostitului. Certurile şi micile frustrări ulterioare ale căsniciei contrastează cu imaginea ideală pe care partenerii şi-o proiectează referitor la modul cum va decurge viitorul lor mariaj.
Rolul așteptărilor ascunse
Alex se aştepta ca Ana sa fie conform expectanțelor sale, adica să-i fie mereu alături când se simte deprimat, să se străduiască sa-l asculte, inteleagă indiferent de problemele si starea ei de spirit. Alex s-a simţit rănit când şi-a văzut aşteptările înşelate şi a considerat felul de a fi al Anei ca fiind “superficialitate”. Când a observat că Ana nu este conform aşteptărilor sale, Alex a început să creadă ca atracţia sa a fost o greşeală şi a început să-i perceapă însuşirile ca pe nişte defecte. Reacţia lui Alex relevă că ceea ce îi atrage pe parteneri la început este arareori suficient pentru a susţine o relaţie de lungă durată. Pe de alta parte, Ana se aştepta ca Alex să o accepte necondiţionat aşa cum este ea — cum proceda înainte de căsătorie — şi când a observat că acest lucru nu se întîmplă, a considerat că Alex este indiferent si egoist.
Promisiuni neîmplinite
O altă problemă care apare în multe cupluri este sentimentul unuia sau al ambilor parteneri că au drepturi faţă de celălalt.
Aceste aşteptări ale partenerilor se concretizează într-un veritabil “contract marital” implicit. Când unul dintre ei îl încalcă, celălalt se va simţi trădat. Dar respectarea “contractului” depinde în mare măsură de conștientizarea partenerilor în ceea ce privește aşteptările şi sentimentele celuilalt.
Când "albul" devine "negru"
În prima faza, partenerii se percep într-o lumină pozitivă și există tendința de a ignora orice posibil defect. Pe măsură ce nemulțumirile și frustrările se acumulează, apare situaţia opusă: fiecare îşi percepe partenerul în negru, făcând abstracție de calităţi. Episoade izolate în care aşteptările nu sunt împlinite sunt considerate suficiente pentru a ataşa o etichetă negativă partenerului. Aşteptările eșuate îi fac pe mulţi să gândească în alb şi negru ignorând realitatea. Este aceeaşi eroare perceptivă a îndrăgostiţilor la începutul relaţiei, numai că acum se manifestă în sens opus.
"Îmblânzirea" conflictelor
Gândirea în termeni categorici este o particularitate în viata de cuplu datorită încărcăturii afective deosebite pe care partenerii o investesc în relaţie. Percepţia lui Alex față de Ana este un exemplu semnificativ al acestei erori de raţionament.
Iată câteva principii care ar trebui respectate, pentru a atenua tensiunile din viața de cuplu:
Exprimă-ți dorința sinceră de a-l înțelege pe celălalt si observă cu atenție care-i sunt nevoile, așteptările și dorințele sale;
Ascultă in mod real ce spune celălalt si fii receptiv la trăirile, opiniile si propunerile sale;
Nu vorbi peste celălalt, nu folosi acel “tu” care judecă, reproșează si acuză;
Vorbește despre tine, asumă- ți responsabilitatea folosind pronumele “eu” ( apelează la acel “eu” care-ți exprimă cel mai adecvat resentimentele, nemulțumirile etc);
Evită logica binară- unul se înșeală, celălalt are dreptate;
Depășește faza acuzațiilor reciproce, acceptă critica când este cazul;
Nu proiecta- ceea ce combați la celălalt poate fi în fapt propria ta umbră care ai proiectat-o asupra sa.
Mă puteţi găsi şi pe pagina de facebook.
Posteaza comentariu