Care este motivul pentru care unii oameni nu au imaginație?
Multe persoane credeau că, atunci când cineva le spunea să își imagineze ceva, era doar o noțiune metaforică. Dar cercetătorii au început să descopere adevărul din spatele acestei probleme, care ar putea afecta o persoană din 50, deși aceasta este o estimare brută.
Unul dintre cele mai grele lucruri de aflat este dacă această problemă este sau nu reală. Adică, atunci când li se cere oamenilor să își imagineze și apoi să descrie ce văd, nu există o măsură obiectivă pentru contura imaginația. Am putea vedea aceleași lucruri și să le descriem în mod diferit sau să vedem lucruri diferite și să le descriem la fel.
Pentru a testa acest lucru, cercetătorii au inventat un experiment sub numele de rivalitate binoculară. Participanților li s-a dat o pereche de ochelari 3D, iar o lentilă arăta un cerc verde cu linii orizontale, iar cealaltă un cerc roșu cu linii verticale. Iluzia rivalității binoculare induce o stare în care imaginile de la cei doi ochi sunt incongruente și ceea ce vedem fluctuează între imagini diferite, în acest caz cercuri colorate. Înainte de a pune acești ochelari la ochi, participanților li s-a cerut să-și imagineze unul dintre cercurile colorate în prealabil.
Dacă își puteau imagina lucruri, atunci cercul colorat care fuseseră rugați să își imagineze ar fi trebuit să devină imaginea dominantă pe care o văd. Cei care nu au imaginație nu percep niciun efect în cazul iluziei rivalității binoculare.
Se pare că unele persoane nu au imaginație. Următoarea întrebare evidentă este care este cauza și dacă poate fi făcut ceva pentru a ajuta aceste persoane.
O explicație frecvent acceptată este că, atunci când reluăm o memorie în cap, încercăm să reactivăm aceleași tipare de activitate ca atunci când a fost formată memoria. Se crede că, într-un fel, aceste căi neurologice sunt întrerupte sau creierul nu poate reactiva aceste căi în același mod.
În cazul în care cercetătorii își dau seama că aceasta este cauza, atunci ar putea dezvolta un tratament care ar putea oamenii să își imagineze. Pe de altă parte, acest tratament ar putea fi folosit pentru a trata oamenii cu modele de activitatea suprastimulată, care se crede că au un rol importat în dependență, precum și în unele forme de stres post-traumatic.