Este important să reții că aceasta reprezintă un diagnostic de sănătate mintală, care implică o preocupare obsesivă cu una sau mai multe părți specifice ale corpului, de obicei în ceea ce privește capul. Ce este de fapt tulburarea dismorfică corporală?
Cum poți recunoaște tulburarea dismorfică corporală?
Zonele obișnuite pe care se concentrează tulburarea dismorfică corporală includ urechile, nasul, pielea, părul, gura și dinții. Dar persoanele care suferă de tulburarea dismorfică corporală pot fi obsedate și de alte zone ale corpului, cum ar fi genunchii, mâinile sau coapsele. De-a lungul suferinței lor, cei mai mulți oameni cu această tulburare se vor concentra pe cinci până la șapte zone diferite. Până la 30% dintre persoanele cu tulburarea dismorfică corporală își fac griji cu privire la forma corpului sau greutatea lor. Deși un pacient poate avea preocupări cu privire la nasul sau brațele sale, medicii spun că, atunci când consultă o persoană obsedată de stomac, coapse, șolduri și alte caracteristici legate de greutate sau formă, trebuie să verifice și simptomele tulburărilor alimentare.
Simptomele tulburării dismorfice corporale
Această tulburare provoacă un volum insuportabil de suferință pentru pacienți, acest lucru ducând la evitarea interacțiunilor sociale, lipsa de la birou și ignorarea altor obligații și responsabilități. Uneori, tulburarea dismorfică corporală face dificilă chiar părăsirea casei sau datul jos din pat, ceea ce face parte din motivul că este adesea greșit diagnosticată drept depresie sau anxietate. Persoanele care suferă de această afecțiune prezintă adesea următoarele semne și simptome:
- curățarea excesivă a pielii (de coșuri, de puncte negre, de fire de păr);
- epilatul obsesiv;
- utilizarea excesivă a machiajului sau a altor produse cosmetice, cum ar fi autobronzantul;
- purtarea hainelor largi pentru a ascunde anumite caracteristici ale corpului;
- purtarea pantalonilor și a bluzelor cu mâneci largi pentru a ascunde corpul;
- schimbarea frecventă a pozițiilor corpului;
- îngrijirea excesivă;
- verificarea repetată a aspectului în oglindă;
- accentuarea unor părți ale corpului în încercarea de a distrage atenția de la caracteristicile considerate inferioare.
Un simptom evident al tulburării dismorfice corporale este că oamenii care suferă de această afecțiune caută reasigurare excesivă de la oamenii din jurul lor cu privire la trăsătura sau porțiunea corpului care îi deranjează. De exemplu, o persoană care suferă de tulburare dismorfică corporală cu privire la nasul său, ar putea spune lucruri precum:
"Îmi urăsc nasul."
"Nu vezi cât de mare este nasul meu?"
"Aș vrea să îmi pot schimba nasul."
Dacă suspectezi că o persoană suferă de tulburare dismorfică corporală, este important să nu fii de acord sau în dezacord cu ceea ce te întreabă. Nu trebuie să îi întărești credințele în vreun fel. În schimb, îi poți spune că poate nu nasul său este problema și că ar trebui să ia în calcul găsirea unei persoane specializate cu care să stea de vorbă despre imaginea sa de sine. Trebuie să înțeleagă care sunt motivele ce stau la baza problemelor sale legate de imaginea corpului.
În timp ce o persoană care suferă de tulburarea dismorfică corporală are o fixație nesănătoasă pe anumite părți ale corpului, o persoană cu o imagine a corpului distorsionată sau proastă tinde să fie nemulțumită de întregul corp. Multe persoane se simt inconfortabil în costumul de baie, de exemplu, și ar trebui să lucreze la acceptarea de sine. Însă atunci când te simți atât de incomod într-un costum de baie încât refuzi să îl porți și eviți să mergi la plajă cu prietenii, ar trebui să-ți pui un semn de întrebare. Iar atunci când te simți inconfortabil în hainele de zi cu zi și neliniștit când trebuie să ieși din casă, ar trebui să cauți ajutor specializat.