Ce aș fi vrut să știu înainte de a deveni om mare...

Deși viața are grijă să te obișnuiască treptat cu schimbarea, sunt situații pe care nu le putem gestiona ușor.

De câte ori nu ți-ai zis: „Ce se poate întâmpla mai rău de atât?“ Ooo, viața nu e deloc previzibilă și are atâtea surprize pentru noi, fie ele bune sau rele.

Când eram copii, prima zi de școală sau primul examen important ni s-a părut, poate, cel mai greu lucru posibil. Dar nu aveam să știm pe atunci câte mai pot urma. Îți amintești ce plânsete mai trăgeai când nu te lăsau ai tăi în tabără sau la bunici toată vara sau când ai luat primul 7 din viața ta? Părea cea mai mare tragedie din lume, nu?

Copilăria și adolescența au fost cele mai liniștite și fericite perioade, dar abia acum am realizat asta!

M-aș întoarce oricând în copilărie și nu mi-aș mai dori nicio clipă să mă fac mare cât mai repede! De ce?

• Pentru că atunci i-am avut pe toți cei dragi lânga mine, care, rând pe rând, au dispărut din viața mea.
  Mi-e dor de ei!
• Pentru că atunci se leagă cele mai trainice și mai frumoase prietenii. Mi-aș fi făcut mai multe dacă știam că atunci când ești mare e atât de greu să ai relații valoroase.
• Pentru că atunci mă distram cu bani puțini și din nimic. Important era să am lânga mine persoanele potrivite.
• Pentru că atunci aveau alții grijă de mine, nu eu de alții. Nu e vorba de egoism aici, dar simt asta pentru că mă doare să văd cum suferă oamenii.
• Pentru că atunci iubirea era mult mai simplă, mai inocentă și mai sinceră. Acum e nevoie de eforturi și compromisuri pentru ca o relație să funcționeze sau să supraviețuiască.
• Pentru că atunci diminețile aveau miros de joacă și veselie, nu de griji și responsabilități. Iar serile, serile erau mereu calde și odihnitoare, indiferent de anotimp.
• Pentru că atunci priveam boala ca pe un motiv în plus de răsfăț și de banane multe :) și treceam mai repede peste ea gândind pozitiv.
  Acum e numai jale!
• Pentru că... pentru că... e atât de lungă lista!

Fiecare etapă a vieții vine cu frumusețile ei. Pe măsură ce creștem, numărul greutăților pare să ajungă direct proporțional cu numărul anilor pe care îi adunăm în vârstă. Frumusețea pare să fie estompată sau se pierde.

Nu putem să oprim timpul, ci putem doar să valorificăm ce avem atunci când avem!

Tu unde ai vrea să te întorci în copilărie dacă ar fi posibil?