Parasita de sarbatori?

Te-a parasit prietenul tau. Lasa, ar spune cineva, astfel de cazuri se intampla tot timpul si o sa treci peste. Dar si de sarbatori?! Asta este, asa cum ar spune o binecunoscuta vedeta Playboy, "prea destul"!

O despartire de persoana iubita este oricand un prilej de mahnire, dar in preajma sarbatorilor, capata accente mai dramatice. Deoarece "Craciunul" si "singur" este cea mai trista combinatie de cuvinte pentru majoritatea oamenilor. Dar sa analizam lucrurile la rece (ca tot vine iarna). A fi fara persoana iubita de Craciun e departe de a fi singura pe lume! Ai uitat de familie, rude, prieteni, cunostinte sau chiar vecini? Depinde numai de tine daca te simti singura sau nu alaturi de o mare de oameni!

Si acum iti voi spune ceva care poate sa te socheze: ceea ce simti depinde numai de tine! Nu, nu depinde de faptul ca el a plecat! Nu el te face sa suferi, ci tu! In nici un caz nu te invinovatesc, ci te responsabilizez!

Te rog sa-mi dai prilejul sa explic mecanismul psihologic din spatele afirmatiei de mai sus. Sa presupunem ca el pleaca! In aceste conditii poti experimenta mai multe sentimente, pe care le grupez in doua mari categorii:

1. poti fi bucuroasa, usurata, fiindca nu-l mai iubeai si nici nu vroiai ca tu sa fii cea care provoaca despartirea;
2. suferi (iar acest al doilea aspect il voi analiza mai detaliat, fiind de fapt cel care cauzeaza problema).

Dupa cum poti observa inca de pe acum, acelasi eveniment, plecarea partenerului, poate produce reactii diferite (chiar diametral opuse) in functie de persoana parasita.

Deci sentimentele depind de psihologia fetei respective si nu de plecarea in sine.

Mai exact, trairea afectiva e cauzata de interpretarea data fiecarei situatii. Si tocmai pe aceasta interpretare voi pune accentul. Ce-ti spui acum ca te-a parasit iubitul? Ce inseamna petru tine ca te-a parasit? Ce ganduri iti trec prin cap? Nu cumva ganduri de genul "nu o sa mai gasesc pe nimenic ca el", "cine altcineva se va mai uita la mine", "cine nu are o relatie la varsta asta este un ratat", "nu sunt suficient de atragatoare", "intreruperea unei relatii este un esec"? Sa continui?

Sa ne intelegem: nu parasirea doare, ci interpretarea parasirii ca un esec, ca o dovada ca nu esti o fiinta interesanta, atractiva (samd, ca la ganduri negative oamenii se pricep cel mai bine). Ti-a spus el cand a plecat ca nu esti o fiinta atractiva? Nu, tu iti spui asta!

Dar oare de ce iti spui toate aceste. clisee? Am spus cuvantul magic, pentru ca toate aceste idei sunt prejudecati care trec prin mintea tuturor femeilor parasite (va spun un secret, si al barbatilor parasiti.). Atunci cand suntem parasite, este clar ca nu mai suntem dorite, iar experienta ne spune ca respingem lucrurile care nu ne mai atrag. De aici gandurile ca suntem cele mai putin atragatoare, simpatice, inteligente persoane din lume! Ceea ce ne face sa ne simtim frustrate, nesigure, nelinistite, mahnite sau chiar deprimate.

Dar oare cand am deveni noi mai putin atragatoare, simpatice, inteligente etc? Ne-am schimbat de la inceputul relatiei? Nu cumva suntem aceleasi, dar ei ne vad cu alti ochi? Bingo! Aminteste-ti cum erai innebunita dupa un baiat si dupa o perioada de timp nu mai intelegeai ce vazusei la el! Ce s-a intamplat de fapt? El nu s-a schimbat intre timp, ci tu ti-ai schimbat ceva din setul de valori. Ce te atragea ieri astazi nu ti se mai pare atat de interesant, pentru ca nu-i mai conferi aceeasi semnificatie.

Asa se intampla si cu partenerul tau. Tu ramai aceeasi persoana atragatoare, simpatica si inteligenta! Daca el nu mai apreciaza aceste calitati, nu inseamna ca ele nu mai exista si in nici un caz nu inseamna ca nu va aparea cineva care sa le aprecieze!

A placea sau nu este o chestiune foarte relativa si care depinde exclusiv de gustul fiecaruia. Un barbat poate sa te urasca si altul sa te iubeasca la nebunie, dar asta e problema lor. Tu nu esti responsabila pentru ce simt ei, ci chiar ei sunt! Tu esti valoroasa indiferent de cine te place sau displace, cine sta cu tine si cine te paraseste! Orice om este definit prin calitatile sale si nu prin numarul celor care au fost innebuniti dupa el sau l-au parasit. Nu fi propriul tau dusman! Nu te indoi de ceea ce esti!

Acum ca am aratat cum singure ne facem sa suferim, sa vedem daca vestea despartirii a venit ca o surpriza sau nu.

Relatia mergea prost, iar despartirea era iminenta, dar tot nu intelegi de ce nu a putut astepta pana dupa sarbatori! Exista, de multe ori, in randul celor care parasesc, aceasta hotarare paradoxala, de a-si pune planul in aplicare, tocmai in momentele in care partenerul ar avea cea mai mare nevoie de ei (de zilele de nastere, de sarbatori, de zilele aniversare, inaintea examenelor etc).

Explicatia ar fi in incercarea inconstienta de a-l face pe cel parasit sa treaca mai usor peste pierdere si pleaca din sentimentul de vinovatie al celui care paraseste.

Efectul e de cele mai multe ori garantat: cel care pleaca este devalorizat si ce rost are sa-ti bati capul cu o persoana de nimic, care a fost in stare sa-ti faca una ca asta.

Si gandeste-te ca oricum, daca ramaneati impreuna, Craciunul incepea sigur cu o cearta. Asa acum ai sansa sa te simti cu adevarat bine; nu uita ca asta depinde numai de tine! Tu alegi dintre a plange dupa o relatie care se termina oricum si a te simti bine alaturi de prieteni, stiind ca viata merge mai departe! Vestea insa poate veni ca o surpriza, ceva dureros de nou si neasteptat, pentru ca tu inca il iubesti si vedeai un viitor impreuna.

In cazul acesta este normal sa ai acel sentiment de panica, caracteristic oricarei situatii de soc. Dupa care probabil ai simtit o stare de agonie, inclusiv durere fizica, dublata, ca in orice situatie de pierdere, cu dorinta de a intelege, de a sti "de ce". De ce ti se intampla tocmai tie? De ce te-a parasit? De ce tocmai acum?

In cazul in care nu ti-a dat suficiente lamuriri, cere-i-le. Dupa ce te-ai lamurit e posibil sa cauti aprobarea si sprijinul celor din jur. E important sa vorbesti cu persoane care au mai trecut prin asta, ca sa realizezi ca nu esti singura. Dupa intelegere, vine acceptarea faptului ca orice relatie e un potential esec, ca aceste lucruri se intampla in fiecare zi si ca, desi totul parea ca s-a sfarsit, viata continua!

Insa un caz mai aparte il constituie fetele sau femeile care au vazut semnele, dar nu au vrut sa le recunoasca. Acestea sunt in general adeptele relatiilor toxice, care au la baza ideea ca in dragoste trebuie sa suferi.

Aceasta convingere vine de cele mai multe ori din copilarie si are doua mari cauze. Prima ar fi interiorizarea si imitarea modelului parintilor, unde mama i-a acceptat tot tatalui, deoarece s-a temut sa treaca printr-un divort. Al doilea apare atunci cand copilul este ignorat sau criticat si devalorizat de parinti si intelege din asta ca dragostea se castiga cu greu si prin suferinta.

Daca esti adepta acestui mod de gandire, inseamna ca tocmai ai iesit dintr-o relatie de dependenta. Si nu ma refer la dependenta normala care apare in orice relatie de cuplu, ci la una nociva si destructiva! Sunt sigura ca ai observat ca tu te implicai mai mult decat el, ca tu luai de fiecare data initiativa, ca incercai mereu sa-i gasesti scuze pentru anuminte comportamente, ca iti pasa mai mult si ca doar tu tineai minte toate aniversarile. Daca te afli in aceasta situatie, multumeste-i ca te-a parasit! Este cel mai bun lucru pe care putea sa-l faca. Si o sa te mai rog sa mai citesti o data randurile de mai sus.