David Wilkerson – o moarte care a dovedit ceva!

"Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea pentru ţară, ca să n-o nimicesc, dar nu găsesc niciunul!" (Epichel 22:30)

Câţi dintre voi au auzit acest nume? Mă doare că fiinţa devine nimic, umbrită de evenimente nedemne, de ştiri care vând şi transformă ziua în spectacol. Am asistat gazetăreşte vorbind la vânzări manipulative în zeci de rânduri; am văzut cum moartea Maicii Tereza nu a contat fiind pusă în balanţă cu moartea prinţesei Diana.

Un idol (meritoriu de altfel) eclipsând o sfântă. Şi tac, pentru că tăcerea e mai desăvârşită în astfel de cazuri.

E o tristeţe în care simt pe Iuda din noi, cel care vinde ieftin orice urmă de veşnicie. Pentruce?Pentru o diferenţă considerabilă de cost şi tiraje.

David Wilkerson!!! Un om născut pentru Dumnezeu, pentru străzile care nu îţi dau dreptul la viaţă. Fiindpastor al unei biserici în statul Pennsylvania, în 1958 se hotărăşte să vină în New York văzând pozele unor tineri acuzaţi de crimă într-o revistă. A renunţat la “casă” pentru Casa cea Mare. Dorinţa de a coborî în stradă pentru tinerii pierduţi ai New York-ului, prinşi în dependenţe de droguri şi alcool, în mijlocul violenţei şi imoralităţii, a fost lupta cu el şi valorile atât de adânc castigate.

Să crezişi să aduci lumină în Iad – aceasta a fost provocarea! Să lupţi cu tot ce este pierdut, să-ţi rişti viaţa la propriu şi să salvezi himere – misiune cod zero!

A înfiinţat Youth Crusades, o organizaţie care lucrează pentru tinerii cu probleme majore. A hrănit cu Evanghelia spiritele pierdute, a hrănit la propriu şi vindecat. A slujit acest plan dur al lui Dumnezeu, pentru că sufletele însetate de bunătate ştiu să bea după ce sunt sătui ceilalţi.

Într-o ţară în care creştinismul murea, era atins de un flagel al decăderii, David Wilkerson a ridicat glasul şi a vorbit, a mântuit şi a vindecat.

Times Square Church este un loc în care sufletele pierdute, înfometate îşi caută calea şi adevărul. David Wilkerson este cel care vede în credinţă adevărată, frânturi şi lupta cu intromisiunile de fals din structurile bisericeşti.

"Mă uit la întreaga scenă religioasă de astăzi şi tot ceea ce văd sunt invenţii şi lucrări ale omului şi ale cărnii! Este mai degrabă neputincioasă. Nu are nici un impact asupra lumii."

El vede cum lumea intră tot mai mult în Biserică, decât cuvântul lui Dumnezeu în rândul lumii. 27 aprilie 2011 a fost ziua în care un om dedicat lui Dumnezeu pleacă la El.

America nu-l plângea! Era pe străzi scandându-şi victoria. Bin Laden era un subiect închis! Oare din nou un locotenent al întunericului se distra printre ei? Bin Laden – unul dintre cei multi, dorit sau nu, conspiraţie sau adevăr – irelevant!

America într-o recesiune a valorilor, râde victorioasă, negândindu-se că poate e vremea ce va să vină... în care puţini sunt ca cel ce s-a dus şi care trebuia plâns... mulţi ca cel ce POATE l-au ucis înainte de a-l ierta!!