Cât de mult ne place să-i copiem pe alții? Cât de avantajos este să “furi” ideea sau identitatea altuia? De ce credem că vom avea succes dacă ne punem în pielea altuia? Sunt întrebări la care un psiholog cu drag ne-ar răspunde. Problema nu este că vrem să copiem o idee bună, ci cum o facem , astfel încât să existe pe undeva și imput-ul nostru.
În weekendul acesta mi-am adus aminte cum, pe vremuri, mă jucam cu copii de diferite naționalități și aveam tot timpul senzația că sunt un outsider, mai ales când vroiam să mă integrez în joaca lor, iar ei strigau după mine “copy cat”, adică vezi cum eu încercam să fiu ca ei și nu prea îmi ieșea figura. Cred că acest lucru mi-a marcat copilaria și mi-a intrat ideea fixa că trebuie să fiu altfel, să fiu Eu, să nu încerc să fur de la alții, ci ei să mă copieze pe mine.
Revenind la prezent, ce a declanșat această amintire a mea? Un motiv a fost filmul Game Change , cu Julianne Moore, despre ascensiunea lui Sarah Palin ca nominalizată a candidatului la Președinția Americii, John McCain .
Felul în care a fost ea aleasă, mic guvernator de Alaska , ca să câștige popularitate pentru Mc Cain în rândul femeilor și , în acelasi timp, ignoranța ei pe probleme de politică externă, geografie și administrație internă, m-a făcut să trag concluzia că , uneori, este bine să-ți cunoști locul și să nu devii prea ambițios. Poți atrage după tine ridicolul, umilință și depresie. Sarah Palin și-a dorit rețeta de succes și visa “the American Dream”, iar valul mediatic creat în jurul personalității ei a declanșat un tsunami care i-a afectat familia și încrederea în sine. Ea visa să fie ca Ronald Reagan și Hilary Clinton, iar ideea de a le copia vorbele, expresiile, era un joc demn de o actriță adevarată. Era un simplu om care se ascundea după o copie a altcuiva.Zapând pe tv, am dat de o emisiune nouă care este o copie după emisiunea originală, americană , Fashion Police. Același decor, 4 personaje și…moda la români trecută pe sub lupă. Eu sunt o telespectatoare fidelă a E!,canalul tv de la Hollywood , și chiar am urmărit emisiunea autohtonă ca să văd cât de bine este realizată. Prezentatorii români și-au păstrat personalitățile și nu au încercat să-i copieze pe cei americani, dar, până la urmă, este chiar greu să o copiezi pe celebra actriță Joan Rivers, care este un adevărat fenomen și o glumeață de nota 10 , pe Julliana Rancic, poate cea mai populară prezentatoare de la Hollywood și una dintre cele mai rafinate femei când vine vorba despre fashion, pe simpatica și tot atât de celebra Kelly Osborne, fiica lui Ozzy Osborne și…despre ce vorbesc eu aici? Am ajuns să compar Star sistemul American cu cel românesc? Per ansamblu, emisiunea a fost ok, subiectele ok , părerile avizate, destul de obiective și pertinente.
Au atacat și ei subiectul pe care eu l-am numit aici, Copy Cat.Examinau vedetele noastre și fixatia lor pe câte o vedetă internațională. Anda Adam era criticată pentru prestația și imaginea LadyGaga Wannabe, pe când Loredana era aplaudată pentru imaginea copiată după a Madonnei. Și dacă tot vorbim despre vedete internaționale, chiar și Madonna are tendința să o imite pe Marilyn Monroe! Deci, se pare că fiecare dintre noi avem câte o imagine a noastră, în starea perfectă, fiind convinși că putem să preluam puțin din pulberea de star a altuia.
Când este vorba despre construcția unei imagini sau schimbarea ei, sunt de părere că nu trebuie să faci după cum te taie capul, ci să te consulți cu o echipa de profesioniști. Pe de altă parte, nici nu trebuie să-i lași pe alții să facă din tine un derivat al vreunui personaj care este considerat de ei ca fiind în trend . Este o linie de demarcație foarte fină între a te inspira și a copia grosolan ceva sau pe cineva.
Unul dintre evenimentele la care am participat recent, alaturi de fiica mea, a fost lansarea brandului de lenjerie întimă, Agent Provocateur, la Concept Store Victoria 46.
La intrare, manechinele pozau în cea mai fină și elegantă lenjerie și îți atrăgeau privirea instant, fiecare dintre ele aducând parcă cu divele hollywoodiene. Lumina pusa inteligent pe fiecare produs de pe rafturile albe te făcea să tratezi cu indiferență șampania servită și să salivezi dupa corsetul din dantelă neagră de Chantung cu portjartier, geanta Dior în roz bonbon sau cea Stella McCartney în galben neon, pantofii strălucitori JimmyChoo cu tocul stiletto sau cei cu ținte Alexander McQueen.Lumea bună defila mai ceva ca pe podiumurile de la Paris, iar blițurile aparatelor foto dădeau impresia că ești în centrul atenției, că ești cineva… cu toate acestea se simțea în aer că unele își doreau să fie …altcineva. Ca o nălucă parcă am zărit-o pe Audrey Hepburn, după port că după vorbă….nu prea îi ajungeai la nas, așa că trebuie să trag concluzia că ne lăsăm atrași de stereotipuri , îi copiem pe alții, alergăm după rețete de succes și uităm să ne descoperim pe sine sau, voit, ne tragem masca pe față să ascundem un caracter prost , un manierism ieftin, o slăbiciune, un secret.
Cu drag,
Dana Săvuică
http://www.danasavuica.ro/
https://www.facebook.com/pages/Dana-Savuica/158645347535146?ref=ts
Posteaza comentariu