Ne-au invadat occidentalii cu produsele lor de import și acum avem piața îmbelșugată. Nu se mai stă la cozi dar nici produsele nu mai au același gust, parcă. Eu alerg ca o disperată pe la producătorii români după roșia aceea, gustoasă și bună, fără chimicale, pe care să pui puțintică sare și s-o mănânci așa, goală!
Ne-au copleșit cu diversitatea de haine și accesorii lanțurile de magazine internaționale și au făcut din noi fashion addicts, un lucru pe care l-am văzut la lumea care s-a îmbrăcat mai ceva ca la Premiile Oscar atunci când am fost invitată la petrecerea aniversară Harper’s BAZAAR, unde am avut posibilitatea să ies alaturi de fiica mea Julie, amândouă purtând ținute din colecția de sărbători, Etiquette by Dana Săvuică, ce va apărea în curând online.
Mașinile de branduri străine trec strălucitoare și mândre pe lângă puținele Dacia 1300 sau Oltcit (da,da,chiar am văzut așa ceva încă pe drumuri) și au grijă să nu ne mai polueze atât de tare mediul înconjurător.
Clădiri din sticlă și metal se ridică impunătoare peste blocurile gri, cu ferestre mici și balcoane strâmte, reminescentele comunismului, unde totul trebuia să fie într-o perfectă” armonie estetică”.Dacă stau să compar cele două lumi, mă cuprinde uneori nostalgia după vremurile când totul era mai simplu, când oamenii nu alergau stresati, după bani și glorie, ci aveau timp să se distreze, să organizeze petreceri, bairamuri sau ceaiuri dansante. Acum, suntem conectati virtual, fizic și psihic, lăsându-ne conduși de calculatoare și alte gadgeturi sophisticate. Eu una, am ajuns să evit televizorul, încercând să îmi trezesc simțurile citind o carte sau plimbându-mă prin parc și zâmbind oamenilor din jur. Am început să caut casetele video cu înregistrările făcute la începutul carierei mele și îmi văd colegii, acum mari vedete, designeri sau actori, cum pașeau timid dar cu multă speranță în privire, pe podiumul faimosului hotel Intercontinental sau cel de la CCA-Casa Armatei.
Îmi aduc aminte că, în drumul meu spre Casa de Modă Venus, ca să pot rezista la zecile de ore de stat în picioare la probe, mergeam pe Lipscani după gogosi și merdenele.
Acum tot Centrul Vechi este zona distracției si a destrăbălării. Chiar vinerea aceasta am fost invitată la deschiderea unui nou club, Finlandia Design Bar pe Șelari 28, unde am întâlnit lumea bună dansând pe ritmuri house și mâncând sushi. A urmat o bere bună și un desert cu bezea și fructe de pădure la clubul Biutiful! Da, vremurile s-au schimbat…Și dacă tot sunt pe drumul amintirilor, am mai avut un flash din trecut când am fost invitați la relansarea hotelului International de la Sinaia, faimos pe vremuri pentru serviciile de top, pentru clubul de noapte care concura cu celebrul club Melody din București. Era hotelul ștabilor și al străinilor, lăsat după Revoluție în paragină dar acum, renăscut și ridicat la rangul de 4 stele.
Designul interior realizat cu elemente futuriste a păstrat totusi structura clasică a hotelului, dându-i o tușă de eleganță care îmbie trecutul cu prezentul. În acest loc , acum 20 de ani, soțul meu m-a invitat ca să mă impresioneze, curtându-mă în stilul de demult, când trebuia să arăți fetei că ai o poziție și că ai acces în locurile speciale.
La petrecerea organizată în restaurantul hotelului, Cabral, gazda serii, a scos la licitație câteva caricaturi ale unor vedete precum Andreea Esca, Lucian Mândruță și Camelia Șucu, printre care și una cu mine.M-a surprins plăcut gestul soțului meu, care a licitat cot la cot cu patroana hotelului și a și câștigat caricatura, chiar pot să mă mândresc cu faptul că a fost cel mai mare preț și mă bucur că banii ajung la o fetiță, Izabela, care are nevoie de ei pentru operație la inimă. Seara a culminat cu un joc de artificii spectaculos! Am retrăit aceste senzații atunci când am intrat în holul hotelului și cu această impresie am plecat, mândră că există oameni care au păstrat prestanța unui hotel vechi și faimos, o emblemă a stațiunii. M-am bucurat și mai mult când am aflat că hotelul este condus de români și nu de o societate străină.
Înainte de a pleca spre București, am făcut o oprire la Castelul Cantacuzino din Bușteni, unde se servește cea mai bună prajitură cu ceai de fructe, și unde ne-am petrecut sfârșitul de weekend, înfofoliți în pături calde, pe terasa din grădină, contemplând panorama munților Bucegi pe un cer albastru , care scălda toată stațiunea într-o lumină stranie, prevestitoare de iarnă.
Cu drag,
Dana Săvuică
http://www.danasavuica.ro/
https://www.facebook.com/pages/Dana-Savuica/158645347535146?ref=ts