Vă spuneam că acum un weekend, când mergeam spre Brașov, am oprit la castelul Iuliei Hașdeu de unde am cumpărat două cărți , una cu poezii și alta cu cugetările Iuliei, un copil precoce care a murit tragic la 19 ani , bolnavă de tuberculoză. Bineînțeles că am început să citesc imediat din ele întrucât mă fascinează povestea acestui copil geniu, fiind o împătimită a tot ceea ce înseamnă biografii sau povești reale de viață ale unor personaje ce s-au făcut remarcate prin faptul că au ieșit din cârdul de gâște ce ‘sâsâieeee” imediat dacă nu mergi la pas cu ele.
Se spune că lumea a evoluat mult , mai ales în secolul al XX-lea, intrând cu viteză luminii în era tehnologiei înalte, aplicând legile știintei pentru a perfecta legile Naturii. Deși ne mândrim cu tot felul de descoperiri, totuși cât de mult a evoluat specia umană pe o scară de la unu la zece, dacă e să luam în considerare societatea și valorile sale?
Cineva mi-a scris pe blog reproșându-mi că eu, ca persoană din showbiz, ar trebui să merg pe drumul meu și să fac lucrurile pe care le fac foarte bine, dar să nu îndrăznesc să intru în zona lucrurilor serioase, cum ar fi să onorez invitații la lansări de cărți întrucât statutul meu de vedetă nu ar da bine cu cel al intelectualilor care stau cu nasul în cărți.
Am stat să mă gândesc dacă să-i răspund acestei doamne - că era o doamnă cea care mă dojenea “public”- să-i explic că participam la olimpiadele de limba română când eram în liceu sau că mama trebuia să mă strige de nenumarate ori până mă trezeam din reveria ce mă transporta cu gândul departe, scufundată adânc în povestea personajelor dintr-o carte?
Primul impuls a fost ca să-i raspund la nervi, insultând-o cu o remarcă ce ar fi atins latura ipocriziei ei și pesemne și a mentalității formată dintr-o educație primară, făcută de părinți cu rigla plesnită peste palme și continuată la o școala tip pension pentru domnișoare ce trebuiau să se mărite bine. Pe această doamnă a deranjat-o că în palmaresul meu există și astfel de inițiative, cum ar fi titlul de ambasador în promovarea unei cărți scrise de Coelho, “Învingătorul este întotdeauna singur”, editată de Humanitas, precum și alte proiecte de acest gen demarate cu alte edituri de prestigiu, invitațiile lor fiind onorate de mine cu cea mai atentă considerație.
Oare cât timp ne va mai trebui ca să ieșim din pudibonderia asta falsă, atacând oameni care au ceva de spus și oare când o să lăsăm de-oparte nedreptatea pe care o facem oricui doar pentru simplul fapt că este ceva și nu este altceva, adică să fie mai pe placul nostru, mai pe înțelesul nostru? Citesc din “Cugetari’ de Iulia Hașdeu și văd cum o fată de numai 16 ani vedea dincolo de masca falsă a societății și îmi asum aici dreptul de a o cita întrucât cuvintele ei redau foarte bine ceea ce eu însămi consider că este adevărat! Și când ne gândim că ea a trăit în anii 1800 mă ia o tristețe mare când văd că degeaba au trecut atâtea secole, pentru că lumea, se pare, a stat pe loc.
“În societate acei ce calcă regula modei și așa zicând a politeței, au greșit mai mult decât orice crimă ar fi făcut. A fi grav, a zice că a fost foarte ocupat, deși din ei nimeni nu lucrează, dar așa e de bon ton, a ști cum să te sucești, a învăța bine mimica, căci aci numai masca are preț, de inimă nimeni nu-ți vorbește. Acolo, unde, din întâmplare, te-ai ivit, și nefiind dintr-ai lor, o nobilă cugetare în entuziasmul tău ai vrea să exprimi, să bagi bine seama, să nu ai vreo beșică pe limbă, căci de nu ți-or curge cuvintele neted, îndestul de bine, o!atunci nu vei fi decât un obiect de râs! Căci societatea este o mare comedie; și, în rolurile lor, râd de acei ce sunt mai buni decât ei. Nimeni nu te-ntreabă ce ai vorbit , ci cum ai vorbit.”
“Cugetări” Iulia Hașdeu, editura SAECULUM I.O-București 2010
Cu drag,
Dana Săvuică
http://www.danasavuica.ro/
https://www.facebook.com/pages/Dana-Savuica/158645347535146?ref=ts
Posteaza comentariu