Legendele marii si padurii

Suntem aproape de mijlocul lunii august iar marea si natura sunt locurile in care preferam sa ne pierdem... Tot ele sunt si cele care "furnizeaza" materia prima preferata pentru confectionarea bijuteriilor pentru timpul verii: coralii, perlele si chihlimbarul. Ar fi o impietate sa porti pietre pretioase cand mergi la plaja in loc de un colier rosu-portocaliu din corali sau sa alegi bijuterii din metale pretioase seara, la cina, pe malul marii in loc de siragul discret si elegant de perle mici si albe! Nu va mai spun ce efect minunat are chihlimbarul cand in el se reflecta razele soarelui!

Istoriile lor se impletesc cu cele ale umanitatii dar misterul lor pare ca nu se lasa niciodata descoperit. Nu vreau sa va dau sfaturi si nici sa va influentiez sa cumparati bijuterii din "esente naturale", chiar daca "trendul" pentru acest sezon o cere! Vreau doar sa va ofer o mosta a puterii si iscusintei naturii. Si cateva clipe de poveste... Iata deci povestile Chihlimbarului, Perlei si Coralului.

Legenda Chihlimbarului

Il cunoastem in special sub forma sa translucida de culoare galben-aurie (chihlimbarul de Prusia). Exista insa si varietati brune, incolore, avand o nuanta alb-laptoasa, chiar varietati albastre, verzi si chiar chihlimbar negur (ambra neagra de Sicilia). In tara noastra se gaseste o varietate de chihlimbar cu nuante intunecate, strabatut de vinisoare fine, luminoase. Este mai degraba o rasina fosilizata (ambra) decat o piatra, varsta ei putand fi uneori mai mare de 100 de milioane de ani. Nu de putine ori gasim in piesele de colectie - foarte valoroase - fosile de insecte sau mici parti vegetale, prinse in rasina de la inceputurile vietii pe pamant. Se spune ca un colier de chihlimbar daruit cuiva leaga pe veci pe cel care da de cel care primeste, si chiar daca viata ii desparte, sufletele lor vor ramane nedespartite.

Vechii greci considerau ambra frumoasa ca rupta din soare, numele sau grec 'electron" insemnand chiar "soare stralucitor". Legenda spune ca Soarele avea un fiu nascut din dragostea sa cu o muritoare. Nesigur de originea sa divina, Phaeton i-a cerut tatalui sau sa-si demonstreze dragostea, implinindu-i o dorinta, aceea de a conduce si el candva carul in care Soarele calatorea pe cer. Dar, tatal sau ii refuza constant rugamintea. Carul era greu de condus, caii greu de stapanit, bolta cerului traversa taramuri periculoase si indepartate. Intr-o zi totusi tatal a cedat si Phaeton a pornit la drum. Imbatat de puterea de a iulumina lumile, fiul a scapat fraiele iar carul s-a rostogolit in hauri, conducatorul fiind cuprins de flacari. Soarele constient ca tot universul putea pieri iar fiul sau nu mai poate fi salvat a impins din inalturi carul in raul Eridan. Phaeton, cuprins de flacari s-a scufundat in rau. Corpul sau solidificat s-a raspandit de-a lungul raului si din el au luat nastere bucatile de chihlimbar. Legenda mai spune ca istoria fiului zeului Soare se repeta in fiecare an in ziua Solstitiului de vara cand apar bucati mari de chihlimbar (ambra).

Legenda Coralului

Avand aspectul unei crengute, coralul sau margeanul creste in colonii subacvatice fiind de fapt aglomerari liniare ale unor depuneri calcaroase de origine organica (scheletele unor mici animale marine). Cele mai cunoascute sunt nuantele sale mergand de la rosu intens la oranj dar exista si margean de culoare alba, roz sau neagra. Figureaza printre cele cinci "pietre" sacre ale tibetanilor fiind utilizat din cele mai vechi timpuri ca poadoaba, pentru folosinta religioasa si samanica dar ca si remediu medical.

Demult, in marile Greciei traia o creatura monstruoasa, cu parul din serpi veninosi, atat de urata incat infricosa pe oricine iar daca aveai ghinionul sa te priveasca in ochi te transformai pe data in piatra. Nici un muritor nu avea curajul sa o infrunte ci doar Perseu, fiul lui Zeus a reusit sa ii taie capul, ferindu-si privirea de cea a creaturii. Capul insangerat a cazut pe tarm, pe un pat de alge... privirea sa inca puternica impietrind algele marine care s-au colorat in negru, rosu sangeriu, roz si oranj. Doar cateva locuri au ramas neatinse si de acolo provine coralul alb.

Legenda Perlei

Nascuta printr-un accident, perla este rezultatul hazardului si rabdarii: un fir de praf se strecoara intr-o cochilie si deranjaza scoica "locatara"; acesta incercand sa indeparteze intrusul, timp de ani buni, il acopera cu straturi succesive de nacru sau sidef. Cu cat ramane mai mult timp nedescoperita in cochilia scoicii cu atat perla este mai mare iar reflexele sale sunt mai puternice. Nuantele perlelor naturale variaza de la alb la alb roze, galben, gri, albastrui, antracit sau negre in functie de varietatea de scoica ce le gazduieste si de regiunea globului unde se formeaza.

Perlele sunt pescuite de mii de ani iar numarul perlelor naturale a scazut extrem de mult, adaugandu-se acestei probleme si poluarea marina care strica echilibrul acvatic. Perlele perfect sferice se intalnesc foarte rar, varietatea cea mai des intalnita fiind in forma de para sau de aglomerari neregulare de sidef. In compensatie s-a dezvoltat o prospera industrie de productie controlata a perlelor de cultura, care scoate "piese" ce pot rivaliza ca marime si stralucire cu perlele naturale. Elementele dupa care se judeca valoarea unei perle sunt luciul (reflexia asemanatoare stralucirii unei oglinzi pe suprafata perlei), suprafata (perla ideala este perfect sferica si foarte neteda), culoarea (tine mai mult de moda si vremuri; au fost apreciate initial cele de un alb laptos fara nuante, cele gri si cele negre, astazi in Statele Unite sunt vanate cele cu tenta roz de exemplu), marimea (cu cat sunt mai mari cu atat sunt mai scumpe), forma (cele cu forme speciale - de exemplu de picatura - sunt foarte cautate).

Daca chihlimbarul s-a nascut din Soare, perla iata, s-a nascut din Luna. Ea este cea care privind spre pamant, vazand rautatea oamenilor si participand la suferintele lor, cand acestea i se par de nesuportat incepe sa planga. Din lacrimile Lunii, cazute pe ape (cele care cad pe pamnt se transforma in picaturi de roua!) se nasc perlele care sunt prinse de scoici in cochilia lor protejandu-le. In anumite nopti, nestiute de nimeni, scoicile se deschid si ies la suprafata pentru a lasa perlele sa mai primesca o portie din lumina magica a Lunii. Astfel ele cresc, devin mai stralucitoare si mai pretioase.