Issabella Blow avea 33 de ani şi era redactor la revista de specialitate Tatler când a intrat ca un uragan în viața lui McQueen, pe vremea când acesta își termina masteratul în modă la Central St Martins din Londra. Pentru show-ul său de absolvire, din 1992, el a creat zece ținute. Blow a asistat la prezentare și a fost realmente înrobită de ideile lui și de modul său de exprimare special. A doua zi, ea l-a căutat pe studentul talentat care i-a atras atenția. "El n-o cunoștea și era neîncrezător. Ea îi tot turuia despre cunoștințele sale, despre relațiile pe care le are, iar Lee credea că e nițel nebună", povestește fosta lui colegă Reva Mivasagar, care a asistat la prima lor întâlnire.
Convins că femeia fabula, McQueen i-a respins oferta ei de a-i cumpăra toată colecția, dar asta n-a oprit-o să-l sune de mai multe ori.
Mai târziu, avea să-i prindă tare bine relațiile ei; practic, oricine avea un cuvânt de spus în modă o știa pe Isabella Blow. Așa a început colaborarea complicată dintre fiul unui șofer de taxi londonez și una dintre cele mai excentrice aristrocrate. Cu timpul, ei au realizat că au mai multe lucruri în comun. Ca și Alex, Isabella avea o plăcere nebună să șocheze cu comportamentul ei neconvențional - obișnuia să-și arate sânii în public - și îi plăcea să poarte discuții amănunțite despre sex.
Pe deasupra, ca și McQueen, care detesta felul în care arăta, Isabella se simțea urâtă, scrie Wilson în cartea sa. Pentru ea, statutul de care se bucura în lumea modei era felul său de a se transforma și de a se camufla cumva. Disperată să-l angajeze pe designer ca să lucreze pentru look-ul ei și să-i facă haine în care să arate bine, Blow l-a lăsat să stea fără chirie într-o casă din Belgravia. I-a schimbat și numele. "Lee n-o să meargă", i-a zis ea și a insistat să folosească al doilea său prenume, Alexander, pentru că suna grandios.
Niciun designer nu putea avea un asemenea sprijin la 24 de ani.
Doar McQueen. Isabella îl diviniza. Îl numea "Alexander the Great/Alexandru cel Mare" și nu contenea să-l prezinte zecilor de designeri consacrați. Tuturor le zicea că este un geniu. Și chiar dacă nu toți erau convinși de spusele sale, ea credea enorm în el. Îl iubea nespus de mult. "Câțiva editori de la Vogue credeau despre el că e un băiat nespălat și banal. Redacția avea un standard foarte ridicat și el părea atât de necioplit... Avea mereu un miros și era transpirat și soios", își amintește Plum Sykes, care lucra atunci pentru prestigioasă revistă. Acesta era Alexander McQueen atunci. Sau cel puțin așa era privit. Doar Isabella îl vedea "cel Mare" și nu l-ar fi abandonat pentru nimic în lume. Credea în geniul lui.Pe vremea aceea, McQueen și Blow vorbea la telefon cel puțin de patru ori pe zi. A fost invitatul ei la Hilles, reședința ei de vacanță din comitatul Gloucestershire, pe care o împărțea cu soțul ei Detmar de șase ori pe an, scrie Andrew Wilson. Ca să-i intre în grații, Isabella i-a plătit acolo câteva lecții de vânătoare cu șoimi, pentru relaxare. Tot ea i-a aranjat un pictorial cu ultimele lui creații, pozate în decorul de la Hilles, și publicate pe șase pagini în Vogue. Isabella, care nu putea avea copii, le spunea prietenelor: "El e copilul meu. Îl ador."
Comentarii (2)
Recunostinta este o floare rara, putini o pot avea. Daca nu pretuiesti si nu respecti un om atunci cand este langa tine, cand este in viata, degeaba mai plangi dupa el cand acesta nu mai e. Lacrimile si cuvintele nu valoreaza nimic in fata unui mormant. Pacat de ea, ca nu a reusit sa treaca peste dezamagirea pe care i-a provocat-o acel individ, iar el cred ca-si merita soarta.
O lume care nu are nimic sfânt , lipsită de DUMNEZEU şi de iubire adevărată , aşa va sfârşi .
Posteaza comentariu