E primul an de pandemie COVID 19, iar cu copii cum sunt frații lui mai mici, George şi Ilinca, nu se poate păstra distanţa socială. Aşa că am ajuns la un compromis.
Citește și povestea lui David: Da, există ieșire din autism
M-am dus doar eu cu David într-o călătorie lungă la Eforie Nord. Au trecut aproape trei săptămâni de când ne-am întors şi suntem bine, dar am fost prudenţi pe drum şi în concediu.
De când m-am întors rememorez mici momente de bucurie.
Acum e sâmbătă seara şi pregătesc o supă de pui cu tagliatelle aşa cum a mâncat David la mare.
Fac supa asta, ca să fie exact ca aceea care îi plăcuse tare mult. După diagnosticul de autism, o vreme, David a avut tulburări de alimentaţie, mânca doar sana sau smântână cu pâine. Deşi părea că David îşi revenise bine cu alimentaţia, pe la 8-9 ani a luat-o iar pe arătură şi refuza tot ce nu era prăjit, ştiţi voi... junk food. Iar asta a scos nişte probleme digestive la suprafaţă. Mereu după o perioadă de regim, urma iar una de excese. Primul avantaj al vacanţei, a fost revenirea la o alimentaţie normală, după inevitabila lui criză de dischinezie biliară care l-a făcut să piardă o jumătate de zi de plajă. Şi da, încă mănâncă normal, fără excese de prăjeli sau dulciuri.
Dar ce a însemnat vacanţa cu un copil cu autism pe timp de pandemie la mare?
E cu siguranţă tare diferit din punctul de vedere al măsurilor impuse de hotelieri. Aşa că am poposit intr-un hotel curat, cu mâncare bună şi distanţă socială păstrată. Pentru a nu ne supune unor mari riscuri pe timpul călătoriei la mare şi dinspre mare, am călătorit cu trenul cu un bilet mai scump la vagon de dormit clasa I: am avut o cuşetă doar pentru noi doi şi baie proprie. Am cărat cu mine serveţele umede dezinfectante şi geluri dezinfectante. Şi nici baia aia şi nici cuşeta nu au scăpat de mâinile mele harnice. Şi fiecare spălat pe mâini a fost urma de o dezinfectare!
Dar a fost fain, ne-am uitat la prima parte din Indiana Jones până ne-a biruit somnul.
Vacanţa alături de un copil cu autism înseamnă reguli respectate
Dispenserele cu gel de dezinfectant au fost folosite de David din 10 în 10 metri, spre disperarea mea. Credeam că va face o eczemă. Cu masca era deja obişnuit şi el era cel care îmi reamintea de asta când ieşeam din cameră. ”Să nu uiţi masca, mama!” Ca să înţelegeţi mai bine: nu şi-a uitat niciodată masca, dar fără colacul de înot a pornit de două ori spre plajă.
Un copil cum e David înţelege fără probleme ce pericol reprezintă o viroză cu Covid 19, nu neapărat pentru noi, dar pentru restul, pentru cei mai în vârstă. În plus, el ştie că nu ne abatem de la reguli. Că legea e făcută ca să fie respectată. I-am explicat că aşa cum respectă portul măştii, aşa trebuie să înveţe să îşi respecte stomacul şi să nu mai mănânce dulciuri pe stomacul gol şi să nu ceară decât rar pizza sau cartofi prăjiţi. A înţeleş asta aşa cum a înţeles că viaţa cu autism cere responsabilitate. David a priceput ce aşteptări are lumea de la el. Si este în regulă să îi ceri unui copil care înţelege, care are cogniţia necesară să se poarte ca toată lumea. Alfel cum îl pregătim pentru viaţă? După declararea stării de urgenţă, David a stat doar acasă timp de 97 de zile, abia apoi a ieşit o dată pe săptămână la cumpărături cu masca pe faţă.
Vacanţa cu un copil autism e o imensă bucurie
David nu ştie să înoate, dar s-a bălăcit la mal cu colacul, valurile îl aruncau pe ţărm, iar David râdea în hohote. Iar bucuria lui îmi e hrană spirituală pentru restul anului. A fost o minunată recompensă oferită de prietena noastră, Diana Iluţ, care ne-a făcut cadou vacanța, pentru rezilienţa lui David, pentru tot ce a reuşit să facă într-un an atât de dificil pentru adulţi, darămite pentru copii.
Vacanţa alături de un copil cu autism e un prilej de învăţare
Dar nu, încă nu am reuşit să îl fac să mânuiască aşa cum trebuie un cuţit alături de o furculiţă, dar facem progrese şi aici. Mănâncă mai degrabă ca un copil mai mic. Pentru că David are încă deficite pe motricitate fină, nu stăpâneşte ce ţine de legat şireturi, de tăiat sau decupat. Tot aici am reuşit să îi fac programul de masă şi, fără intervenţia mea, ci doar a mării, David adormea la 22 şi se trezea 7. În restul anului şi al vieţii lui, David este insomniac.
Vacanţa cu David a fost un prilej de reconectare
Cred că ne-am redescoperit amândoi şi unul pe celălalt, eu mult mai îngăduitoare cu el în unele aspecte, iar el mult mai afectuaos faţă de mine. Am rememorat şi ultimele luni, iar David mi-a fost cel mai mare ajutor de când lucrez de acasă. Stie să pună un scutec, să încălzească lapte pentru fraţii lui mai mici, să strângă jucării şi să îi ţină liniştiţi când sunt în şedinţe. Tipic să fi fost copilul ăsta şi nu cred că ar fi avut mai multe calităţi!
Iar când vedeţi la televizor turişti ce încalcă regulile, să vă amintiţi de David, un copil autist care nu respectă doar legile, dar şi viaţa şi sănătatea celorlalţi.
Ne puteți urmări și pe pagina de Facebook ”Ieșirea din autism”.
Posteaza comentariu