Așa că te întreb în felul următor:
Care este motivul pentru care femeile își doresc copii? Sau care este motivul pentru care tu îți dorești un copil?
Pentru că așa trebuie? Pentru că un copil te face mai fericită? Mai împlinită? Pentru că există niște reguli pe care trebuie să le urmezi? Pentru că ești obligată să-i oferi soțului sau iubitului un copil? Pentru că vrei să-ți semene? Nu. Toate întrebările acestea au ceva în comun: egoismul.
Un copil este o bucurie, într-adevăr! Dar când?
Vezi tu, suflet drag, poate că medicul ți-a dat vestea asta. Că nu poți avea copii. Se înșală. Poți avea copii. Că nu poți da naștere unui copil, da. Se poate. Dar dacă vrei, chiar și în situația asta poți avea un copil.
În 2014 am fost pentru prima dată la o casă de copii. Am intrat acolo cu preconcepții și pregătită pentru ce e mai rău. Realitatea mi-a arătat că n-am fost pregătită și mi-a dat un dos de palmă atât de dureros, încât simt și acum. Eram pregătită să văd suferința și nedreptatea pe care o oferă viața. Dar vezi tu, nedreptatea era la mine. Aveam greutatea superficialității pe umeri. Credeam că eu sunt un om fericit și ei, nu. M-am înșelat. Credeam că mie nu-mi lipsea nimic și lor, da. M-am înșelat.
Dincolo de poarta aceea rece și grea am aflat care este rolul unui copil în viața oricărei femei
Încă nu am copii, dar când am simțit brațele lor în jurul gâtului meu, am știut de ce devenim noi mame. A fi mamă nu înseamnă să naști. A fi mamă înseamnă să te uiți la bucățica aceea de om și să vezi în privirea lui încredere. Încredere în tine. A fi mamă înseamnă să-ți asumi rolul de ghid pentru copilul tău. A fi mamă înseamnă că-l iei de mână și îi oferi dragostea ta necondiționată. A fi mamă înseamnă să schimbi destinul unui copil în bine.
Când un copil se uită cu admirație la tine, abia atunci te numești mamă, iar pentru asta, pe cuvânt dacă e musai să-l naști tu!
Sunt atâția copii abandonați, încât nici nu știu de ce mai facem copii!
Ei cui rămân? Iar eu ce fel de mamă aș fi, dacă aș închide ochii? Greșesc. Am stabilit deja că mamă te numești când copilul te admiră și îți este recunoscător. Indiferent ce vârstă are el. Ce fel de om aș fi, știind că pot schimba radical destinul unui copil și cu toate astea, aleg să nu o fac? Egoist? Alt cuvânt nu găsesc.
Da, știu. Legislația din România nu e favorabilă copiilor. E greu, durează și te supui unor riscuri. Dar merită. Copiii aceia care au împărțit din mărul lor cu mine, merită. Copiii aceia care au desenat special pentru mine, merită. Și eu, și tu, îi merităm.
Pentru că a fi mamă nu înseamnă să naști. Și nu toate femeile care nasc merită să fie strigate "mamă"!
Așa că, draga mea, oricine ai fi, orice ți-ar fi spus medicul, poți să fii mamă! Că e mai greu? Da. Dar cine spune că lucrurile bune le obții ușor? Că nu mai simți loviturile în burtică sau că nu mai ai grețuri? Așa e. Dar astea sunt momente pe care ți le amintești doar tu, ori a fi mamă nu e despre tine.