Mai mult decât atât, se vor confrunta cu consecințe dureroase pentru toată viața din cauza terorii și neglijării și vor continua să sufere în fiecare minut departe de familiile lor. Există nenumărate studii despre atașament care ne arată cât de grave sunt pericolele separării copiilor de părinți.
Care sunt pericolele separării copiilor de părinți?
Crearea separării traumatizante afectează sistemul de atașament al unei persoane și capacitatea de a avea încredere pe tot parcursul vieții. Mai mult decât atât, condițiile, tratamentul și îngrijirea acestor copii nu oferă un sentiment de siguranță, să nu mai vorbim de securitatea pe care orice copil trebuie să o dezvolte. După cum avertizează Organizația Mondială a Sănătății, îngrijirea necorespunzătoare, perturbată și neglijentă are consecințe negative asupra supraviețuirii, sănătății și dezvoltării copilului.
Copiii trebuie să se simtă în siguranță
Studiile arată că cei mici trebuie să se simtă în siguranță, văzuți și liniștiți pentru a se dezvolta corect. Cum se pot simți în siguranță copiii care sunt luați din brațele părinților, cărora li se iau jucăriile și care se află în situații ciudate? Cum pot simți că sunt văzuți când în unele cazuri poate că nici nu vorbesc aceeași limbă cu persoana care îi ia din brațele părinților? Sau cum se pot simți liniștiți când plânsul lor este repetat de alți copii neajutorați și ignorați de adulții puternici? Copiii separați de părinți nu mai au o bază care să-i ajute să exploreze și să aibă încredere în lume.
În 1940, psihiatrul Lawson Lowrey a început să studieze copiii spitalizați și a remarcat că acei copii din casele de plasament prezentau un nivel ridicat de agresivitate ostilă, defecte de vorbire, comportament care încerca să atragă atenția, timiditate și sensibilitate, dificultăți de alimentație, încăpățânare și negativism, egoism, plâns excesiv. Alți cercetători au documentat în continuare efectele psihice și fizice ale separării copiilor de părinți și au descoperit procente mari de disfuncție cognitivă, comportamentală și psihologică și chiar și rate ridicate ale mortalității infantile. Cele mai multe dintre aceste decese nu au fost rezultatul nevoilor fizice ale copiilor neîmplinite, ci ale lipsurilor emoționale.
Cercetătorii au concluzionat că îngrijirea și iubirea maternă sunt esențiale pentru sănătatea mintală a copilului, iar ruptura acestui atașament poate avea consecințe emoționale și de dezvoltare. Chiar și copiii care sunt hrăniți și de care le pasă altor oameni, dar care nu interacționează sau nu sunt îngrijiți psihologic, au un eșec emoțional și de dezvoltare, chiar și fizic.
În studiile mai recente realizate cu ajutorul copiilor orfani din Europa de Est s-a arătat că există lupte emoționale și cognitive extreme. Continuitatea îngrijirii afective de către unul sau de un număr mic de îngrijitori care se pot dedica din punct de vedere emoțional duce la dezvoltarea relațiilor de dragoste ale copilului. Experiențele repetate de mângâiere atunci când există factori stresanți reprezintă o parte a dezvoltării propriei capacități de confort și reglementare și, mai târziu, capacitatea de a oferi altora aceleași lucruri.
Atunci când copiii sunt stresați și nu primesc îngrijirea părinților, dezvoltarea lor are de suferit. Copiii crescuți în orfelinatele est-europene au probleme comportamentale, întârzieri de dezvoltare și creștere, probleme de atașament și schimbări în structura și funcția creierului. Aceștia suferă de tulburare de hiperactivitate a deficitului de atenție, de tulburare de stres post-traumatic, de boli psihiatrice și de tulburare bipolară.
Ruptura acestui atașament poate avea efecte pe tot parcursul vieții asupra abilității copiilor de a relaționa. La fel ca în cazul copiilor ținuți în orfelinate, copiii care sunt separați de părinții lor nu au acces la experiențele necesare dezvoltării mentale și fizice optime.