Treptat, am început să ne organizăm altfel viața, să nu mai mergem săptămânal în hypermarketuri și ce să vezi, am supraviețuit. Ba mai mult, chiar ne place viața asta. Mă obosesc fantastic mall-urile și hypermarketurile.
În mall, cred că am fost ultima oară prin noiembrie. Și dorm foarte bine noaptea, fără să am coșmaruri că mă ține cineva izolată în casă.
Responsabilizare este cuvântul cheie în aceste zile.
Și dacă noi, adulții, le explicăm chiar și copiilor de 3-4 ani ce e cu virusul ăsta (firește, în termeni pe care îi înțeleg ei, fără să le inducem panică și anxietate) avem o șansă să scăpăm rapid de coronavirusul în România.
Închiderea școlilor – exagerare sau precauție?
Pentru prima oară în viața mea sunt plăcut surprinsă de reacția autorităților. Nu știu dacă au învățat din greșeli și tragedii trecute, nu știu dacă e măsură electorală, dar fie și așa, avem o șansă reală să câștigăm bătălia cu acest virus despre care nu știm atât de multe pe termen lung.
Închiderea școlilor pentru 10 zile va conta enorm.
De ce? Pentru că deși (din fericire!) copiii nu sunt în categoria de risc, ei sunt însă purtători și, duși în colectivitate, aduc virusul acasă și nu numai - îl scot la plimbare, practic. Cam așa funcționează epidemia, nu? Iar acasă sunt bunici care sunt sensibili și susceptibili îmbolnăvirii, mai ales pentru că suferă și de alte afecțiuni.
Noi, eu și soțul meu, nu avem nici un ajutor. Bunicii sunt prea departe și oricum prea în vârstă ca să îi supunem unui eventual risc. Așa că îi ferim și pe ei de îmbolnăvire și îi rugăm să stea acasă. S-a nimerit ca eu să fiu acasă în concediu de creștere pentru al doilea copil, așa că nu e o problemă cu cine îl las pe fratele lui mai mare. Stiu însă că e greu pentru cine nu e în situația mea. Acum un am eram acasă o dată pe lună cu copilul bolnav, dar nu e imposibil. Citesc pe rețelele de socializare numai văicăreili:
Că noi nu avem ajutor, nu avem prieteni, nu avem vecini, nu am cu cine lăsa copilul. Alții au bunici și bone. E o măsură prea drastică.
De parcă săracii oameni care au bunici și alt ajutor trebuie puși la zid pentru că sunt bogați sufletește și nu numai. De ce să fim invidioși, când putem fi creativi?
Cu ce o să ajute dacă 10 zile stau acasă?!
Oho, și cât va ajuta! Gândiți-vă doar că un copil, al vostru, merge la grădiniță, unde un alt coleg are acasă o mătușă venită din Italia (ca să vorbim în clișee), sau nici măcar din Italia, ci din altă țară, dar a călătorit în avion lângă cineva care a fost în Italia. Copilul tău vine acasă, deși perfect sănătos, o infectează pe bunica cu virusul - aceasta pleacă acasă cu metroul sau cu alt mijloc de transport în comun. Și de aici va fi istorie..
Explicați-le copiilor DE CE TREBUIE să stăm în casă
Citesc pe rețele de socializare: nu vor putea fi ținuți în casă copii sau tinerii, de parcă ar fi niște monștri pe care nu îl poți ține locului nici legați în lanțuri.
Chiar și puștii de 10 ani vor înțelege de ce nu ies la mall sau la cinema, de ce nu mănâncă la restaurante sau nu merg în parcuri. La fel și adolescenții.
Sigur că nu le place, că vor da ochii peste cap, dar EXPLICAȚI-LE voi! Dați-le alternative sănătoase sau nu. Nu moare nimeni dacă ne schimbăm rutina o perioadă, dacă asta înseamnă siguranță.
Totul ține de CUM vorbești și cum le explici
Dacă îi spui unui adolescent: ”Nu ai voie să ieși din casă: stai și citește două cărți, fă exerciții la mate, fizică și nu te uita la TV o săptămână!”, FIREȘTE că acel adolescent se va oftica, va trânti uși și apoi vei scrie pe rețelele de socializare că nu poți opri copiii să iasă la mall!
Nu uitați: voi sunteți părinții lor, indiferent că au 3 sau 18 ani!
Chiar dacă nu va fi ușor și nu le va conveni vor fi nevoiți să se conformeze. Nu e un capăt de lume dacă se distrează în casă.
Fii părintele cool: Spune-i să cheme un prieten sau doi, mai apropiați, care să nu fie nevoiți să meargă prin aglomerație ca să se întâlnească. Pot face petrecere în miezul zilei.
Ajutați-vă copiii să fie în siguranță. Oferiți-le alternative amuzante și atractive pentru ei. Dacă-s mai mici, jucați-vă prin casă, dar nu exgerați cu explicațtiile. Copiii se plictisesc ușor și își pierd interesul. Unii sunt chiar anxioși și le puteți face mai rău.
Creați un plan distractiv pentru cei mai mici: Nu le vorbiți doar despre obligații si teme. Și mie dacă îmi zici acum că trebuie să lucrez de acasă și nu am pauză, nu mănânc până diseară, m-aș enerva și aș vrea să rup ușa, chiar și la mall.
Explicați-le copiilor cât de ușor se răspândește virusul chiar dacă aparent X și Y se simt bine. Nu ai de unde să știi dacă persoana care iese dintr-un magazin sau de la cinema nu a trecut ieri pe lângă o persoană asimptomatică. Nu știm mai nimic despre acest virus și asta ne sperie. De aceea, prevenția este cea mai bună și nu e exagerată. Cred că trebuie să punem accent pe asta când le povestim copiilor, indiferent de vârsta lor.
Faceți un orar flexibil: o oră de lecții, combinat cu pauză de joacă, poate citit.
Lăsați copii să se uite la TV mai mult, să se joace pe console sau să vorbească la telefon cu prietenii. Nu e sfârșitul lumii și nici nu se obișnuiesc prost dacă o săptămână sau două - cât e nevoie, vor primi mai mult ce vor ei ca să nu se plictisească în case.
Fiți blânzi, creativi, responsabili! Uneori, jobul de părinte mai înseamnă și să te urască copilul sau să nu îi convină ce îi zici. Și e normal!
Îți recomandăm să citești și: