Cât de importantă este afecțiunea părinților pentru fericirea copiilor?
Studiile realizate susțin ideea conform căreia căldura și afecțiunea exprimate de părinți are ca rezultat beneficii pe termen lung pentru copiii respectivi. O stimă de sine crescută, performanțe academice mai bune, o comunicare mai bună între părinți și copii și mai puține probleme psihologice și comportamentale au fost corelate cu acest tip de afecțiune. Pe de altă parte, copiii care nu au părinți afectuoși au tendința de a avea o stimă de sine scăzută și de a se simți înstrăinați, ostili, agresivi și antisociali. A fost realizată o serie de studii care evidențiază relația dintre afecțiunea părintească și fericirea și succesul copiilor.
În 2010, cercetătorii de la Duke University Medical School au descoperit că bebelușii cu mame foarte afectuoase și atente cresc mai fericiți, mai rezistenți și sunt supuși unui risc mai mic de a dezvolta anxietate. Studiul a implicat aproximativ 500 de persoane care au fost analizate din copilărie până la vârsta de 30 de ani. Atunci când copiii aveau 8 luni, psihologii au observat interacțiunile mamelor cu ei. Aceștia au evaluat nivelul de afecțiune și atenție al mamelor pe o scară cu cinci puncte, de la negativ la extravagant. Aproape 10% dintre mame au prezentat un nivel scăzut de afecțiune, 85% au demonstrat o afecțiune normală, iar aproximativ 6% au arătat un nivel ridicat de afecțiune. Apoi, după 30 de ani, aceleași persoane au fost intervievate cu privire la sănătatea lor emoțională. Adulții ale căror mame au arătat afecțiune exagerată au avut un risc mai mic de a se simți stresați sau anxioși. De asemenea, aceștia au fost mai puțin susceptibili de a raporta ostilitate, tulburări ale interacțiunilor sociale și simptome psihosomatice. Cercetătorii implicați în acest studiu au concluzionat că oxitocina poate fi responsabilă pentru acest efect.
Oxitocina este o substanță chimică din creier eliberată în momentul în care o persoană simte dragoste și conexiune. S-a demonstrat că îi ajută pe părinți să se lege de copii lor, adăugând încredere și sprijin suplimentar. Această legătură, cel mai probabil, ajută creierul să producă și să utilizeze oxitocina, făcând un copil să simtă mai multe emoții pozitive.
Apoi, un studiu realizat în 2013 a constatat că dragostea necondiționată și afecțiunea din partea părinților pot face copiii mai fericiți din punct de vedere emoțional. Acest lucru se întâmplă deoarece creierul lor se schimbă ca rezultat al afecțiunii. Pe de altă parte, impactul negativ al abuzului asupra copiilor și lipsa de afecțiune afectează copiii la nivel mental și fizic. Iar acest lucru duce la tot felul de probleme de sănătate și emoționale de-a lungul vieții. Ceea ce este cu adevărat fascinant este faptul că oamenii de știință cred că afecțiunea părintească poate proteja de fapt oamenii de efectele dăunătoare ale stresului din copilărie.
Apoi, în 2015, un studiu realizat de Universitatea din Notre Dame a arătat că acei copii care primesc afecțiune de la părinții lor sunt mai fericiți ca adulți. Mai mult de 600 de adulți au fost intervievați cu privire la modul în care au fost crescuți, inclusiv câtă afecțiune fizică au primit. Adulții care au raportat că au primit mai multă afecțiune în copilărie au fost mai puțin supuși depresiei și anxietății. Cei care au primit mai puțină afecțiune au avut de-a face cu probleme cu sănătatea mintală și au declarat că au fost mai supărați în situațiile sociale și mai puțin capabili să privească lucrurile din perspectivele altora.