"Dragă mami,
Mă tot uit de ceva vreme la un cuib de rânduci. Am descoperit că puiuții rămân în cuib toată ziua, iar mama rândunică pleacă în fiecare zi să le aducă de mâncare. Întâi am crezut că i-a părăsit și că vor muri de foame, apoi am văzut cum s-a întors și i-a hrănit pe fiecare în parte. Cu grijă, așa cum o faci și tu! Oare ea o fi mâncat? M-am bucurat, apoi m-am întristat din nou. Cred că a fost îngrijorată pentru puiuți, cât a fost plecată.
Mami, azi, mama rândunică nu a mai plecat. A rămas acolo, în cuib, și a încurajat fiecare puiuț să zboare. Credeam că nu vor reuși și nu înțelegeam de ce mama rândunică îi lasă să facă asta. A stat acolo și rând pe rând, i-a ajutat să-și ia zborul. Și chiar au reușit! Oare de unde știa mama rândunică asta? Trebuie să-i cunoască bine pe fiecare în parte. Sau poate că i-a hrănit până când a știut că vor putea face asta. Sigur au vorbit!
Mami, știu că mă iubești, dar învață-mă să merg pe drumul meu!
Cred că tu ești mama rândunică, iar eu puiuțul. Și cred că, într-o zi, va trebui să plec de lângă tine, dar știi ce? Dacă tu nu mă înveți cum să fac asta, eu nu mă voi descurca. Învață-mă să fiu independent, să știu să-mi gătesc singur ceva de mâncare, să-mi spăl o haină, să muncesc pentru confortul meu și pentru al familiei mele. Așa... cum faci tu acum!
Mami, știu că-ți va fi greu! Mama rândunică nu părea deloc fericită și, totuși, i-a lăsat să plece. Sigur aveau ceva important de făcut, altfel, de ce ar fi plecat?
Mami, oare și tu ai fost un puiuț de rândunică? Și tu ai plecat de lângă mama ta? Înseamnă că dacă tu te descurci atât de bine, și eu aș putea! M-am liniștit.
Mami, să nu uiți că te iubesc, chiar și atunci când nu sunt lângă tine. Fără tine n-aș putea să-mi iau zborul, așadar, având în vedere că îți datorez asta o viață întreagă, înseamnă că ești o bucățică din mine. N-am cum să renunț la bucățica aceea. N-aș mai fi eu!
Greu ne va fi la amândoi! Cuibul ți se va părea prea mare, eu va trebui să mă descurc. Știu că-ți faci griji, dar ai făcut o treabă bună! Vor fi momente când te vei gândi că te-am uitat. Niciodată! N-am cum, dar să știi că uneori mă las fascinat de ceea ce îmi arată viața. Asta nu înseamnă că nu mă gândesc la tine. Din contră! Dacă ai ști de câte ori voi spune "Avea dreptate, mama!", dar așa învăț ceea ce tu știi deja."
Posteaza comentariu