Din păcate, obțineți exact opusul: își pierde încrederea în el, relația cu fratele sau sora devine una tensionată, adună multa furie și nu se simte în siguranță. Și, mai mult, își pierde încrederea în dumneavoastră.
Copilul învață că relațiile sunt despre competiție și comparații, nu despre a ne simți bine împreună, a descoperi lucruri împreună, a coopera, a înțelege perspective diferite. A fi empatici și cu înțelegere față de noi și față de celălalt. Când copilul se simte comparat, apar frica și teama de eșec, de a nu dezamăgi, de a nu greși și condiționarea. Înșelege că este valoros doar dacă e cel mai bun. Și se naște perfecționismul. O permanentă nemulțumire față de propria persoană, standarde ridicate, respingerea celorlalți, criticismul. Și cum se simt cei din preajma celui care critică? Respinși – cel mai probabil nu își vor dori compania lor.
Cum învață copilul să aibă încredere în el și să aibă performanțe? Asta se întrebă mulți părinți preocupați de dezvoltarea copilului lor, și pe bună dreptate.
Când are o relație bună și se simte în siguranță cu dumneavoastră, când se simte acceptat și iubit necondiționat. Și când este apreciat pentru propriile lui progrese, pentru efortul pe care îl depune, pentru perseverență, pentru efortul de a nu renunța la greu, pentru modul în care face față eșecului și nereușitelor. Fără descumpănire, fără a da vina pe ceilalți, cu asumare. Este un drum lung, dar copiii merită sprijinul nostru. Însă nu faceți comparații între frați, nu puneți etichete de genul: „Ea e cea cuminte, tu ești cel nezdrăvan”, „el e cel deștept în familie, tu ești cel bun, sociabil”.
Acordați-le atenție în mod egal copiilor, fără a alimenta geloziile dintre ei. Cum este posibil asta? Un timp special cu fiecare în parte, de preferat zilnic, chiar dacă sunt zece minute. Să simtă că sunteți acolo pentru el sau ea. Să simtă apropierea, conectarea zilnică cu părintele. Pentru zilele libere, de week-end, puteți face ceva împreună – să gătiți, să îngrijiți florile sau să mergeți cu bicicletele. Important este să petreceți timp împreună. Fiecare părinte cu fiecare copil. Când sunteți cu toții, o rutină de altfel foarte importantă, cu greu puteți oferi toată atenția unui copil fără ca celălalt să se simtă neglijat. E nevoie de o relația bună cu fiecare în parte, cu aprecierea propriei lui identități și valori personale, cu efortul de a-l sprijini în a avea încredere în el și a simți că poate conta pe dumneavoastră.