Lecția fluturelui
după un text anonim
"Într-o zi, un om văzu din întâmplare un cocon şi se opri să-l studieze. În mica lui gaură, omul observă un fluture care se străduia să iasă. Rămase multe ore lângă cocon urmărind fluturele care părea că se află pe punctul de a abandona, fără să poată ieşi prin gaura care rămânea mereu la fel de mică.
Omul decise atunci să ajute fluturele. Luă un cuţit, deschise coconul şi fluturele ieşi imediat. Totuşi, trupul lui era slab şi amorţit, iar aripile mici şi fragile abia se mişcau.
Omul continuă să-l observe, spunându-şi că aripile fluturelui se vor deschide, dintr-o clipă în alta, şi că atunci insecta va putea să-şi ia zborul.
Dar nu se întâmplă nimic! Fluturele îşi petrecu restul vieţii târându-se pe pământ, cu trupul lui slab şi aripile chircite. Niciodată n-a putut să zboare.
Ceea ce omul nu a înţeles, în intenţia lui de a-l ajuta, este că trecerea prin orificiul coconului i-ar fi permis fluturelui să facă efortul necesar ca să poată trimite lichidele vitale din trupul lui aripilor, ceea ce i-ar fi permis să zboare.
Ca şi fluturii, copiii învaţă să-şi deschidă aripile iar cei care îi înconjoară ştiu să le fie aproape, păstrând însă distanţa potrivită."
Pregătirea pentru primul an de școală - un fel de sperietoare pentru părinți și copii; ce trebuie făcut?
E știut faptul că, la intrarea în școală, toată lumea din familie e preocupată de felul cum va decurge existența viitorului școlar. Cum se va descurca el la școală? Cum va fi învățătoarea? Cum vor fi colegii? Cum se vor înțelege? Îi va plăcea la ore? Dacă se va îmbolnăvi?
Iată câteva sfaturi, care îi vor ajuta pe părinți și pe copii să se adapteze mai ușor cerințelor noului început:
1. Copilul trebuie ajutat să își dezvolte obișnuințele unor gesturi cotidiene: să se îmbrace, să se spele, să își lege șireturile, să mănânce civilizat, să fie atent la ce i se spune;
2. E bine ca înainte de începerea școlii, copilul să fi trăit experiențe pozitive în afara locuinței, în afara familiei, pentru a nu se speria atunci când rămâne la școală singur, fără părinți;
3. Dacă are frați, aceștia să se implice foarte puțin în viața lui școlară, pentru a-l feri de stagnarea într-o atitudine infantilă – să nu îi facă temele, să nu vorbească în locul lui, să îl lase să își rezolve conflictele în pauze, fără prea mult ajutor;
4. Micul elev poate fi ajutat să se organizeze, pentru a putea să o facă singur mai târziu;
5. Să i se acorde atenție, atunci când are progrese și când își dezvoltă noi competențe, mai ales dacă reușește singur;
6. Să primească responsabilități pe măsura puterilor sale (să ducă gunoiul, să își facă ordine în dulap, să își așeze lucrurile în birou, să-și îngrijească rechizitele școlare, cărțile, caietele);
7. Dacă există o a treia persoană care poate să stea cu copilul, părinții îi pot cere să îi înlocuiască uneori, pentru a nu se crea o dependență prea puternică între ei și copil (Un bunic, de exemplu, să stea cu el când își face temele, să îl supravegheze etc.)
8. Copilul să dispună de toate mijloacele necesare pentru școală (rechizite, cărți, caiete, rezerve și altele); de multe ori copilul întâmpină dificultăți la ore, pentru că i se termină rezerva de la stilou sau ,,pilot friction”, nu are gumă de șters, riglă, creioane colorate, acuarele, uneori chiar caiete…
9. Nu în ultimul rând, micul școlar are nevoie să fie încurajat tot timpul, iar părinții să fie alături de el;
10. Părinții trebuie să se informeze despre viața la școală a copilului, să mențină legătura cu persoane din mediul lui școlar și să ceară ajutorul, dacă situația o cere.