Sunt la a treia cafea pe ziua de azi. Am un tremur în tot corpul și nu pot dormi
Copilul doarme acum pe canapea. Îl aud șuierând.
A plâns până mai devreme că îl doare și gâtul și capul și ar mânca ceva bun, dar nu știe ce și ar vrea să doarmă dar îi e când cald, când frig. Nu a dormit decât foarte puțin, iar eu deloc. A avut un episod de tuse care l-a făcut să și vomite, apoi un somn foarte agitat pentru că nu putea să respire.
Și aici cred că stă greul meseriei de părinte
Mă gândeam azi-noapte, în timp ce îl păzeam și îi ascultam respirația, la toți părinții care trec cu copiii lor prin alte nenorociri, unele chiar de mii de ori mai grave decât o banală viroză. Greul vieții de părinte, dragii mei, nu vine neapărat din pietrele pe care viața ți le scoate în față, ci din faptul că nu le poți lua pe toate asupra ta.
Aș prelua oricând asupra mea orice, fără nicio discuție, numai să nu-l mai văd cum se chinuie. Aș trece prin orice chin dacă asta ar însemna să-i fie bine copilului!
Neputința sporește suferința
Nu mi-e frică de viroze, dar asta nu înseamnă că nu mi-e greu în zilele în care ea își face de cap cu copilul meu. Știu că trece, știu că nu ține mult, știu că e normal să mai vină și viroze în viața noastră, dar asta nu înseamnă că mi-e simplu să-l văd așa.
Faptul că nu pot face nimic, în afară de supă, pilaf și administrat tablete pentru gât, spray-uri pentru nas și ceaiuri, mă face să sufăr și mai tare.
Cuvintele care mă dor...
Cel mai tare mă doare când îl aud, cu voce stinsă că mă imploră: ”Mami, fă ceva să-mi fie bine! Nu pot să respir bine! Fă tu ceva, că tu știi mereu ce să faci!”. Îl asculți și nici nu știi ce să-i spui… îi spui că ești alături de el, că așa e răceala, că e normal și că va trece, dar asta nu îi da durerea de gât și nu-I eliberează căile respiratorii.
Și iată cum te trezești neputincios în creierii nopții și parcă ți se pare și ireal că sunt atâtea lucruri pe care le putem face pentru copiii noștri, dar nu putem respira în locul lor.