Această afecţiune este prin definiţie o boală inflamatorie cronică, adică evoluţia este oscilantă cu perioade de exacerbare a leziunilor alternând cu perioade de remisie. Aproape 50% din persoanele cu dermatită atopică au istoric familial de boli alergice.
Dermatita atopică nu este o boală contagioasă. Afectează în mod caracteristic prima copilărie, mai mult de jumătate din cazuri apar înainte de primul an de viaţă, dar poate debuta la toate grupele de vârstă.
Principalul simptom clinic este pruritul (mâncărimea).
Cauza acestei boli nu este cunoscută, dintre factorii care pot determina această afecţiune sunt:
- factorii genetici - aceşti pacienţi prezintă anomalii în răspunsul imun umoral şi prezintă în mod genetic nivele crescute de IgE.
- factori alimentari: lapte de vacă, ouă, alune, peşte etc
- agenţi infecţioşi
- factori fizici: temperaturi extreme
- îmbrăcăminte din lână sau materiale sintetice
- produse cosmetice nepotrivite
Diagnosticul se stabileşte pe baza simptomelor clinice, de către medicul dermatolog.
Măsuri generale legate de modul de viaţă sau de alimentaţie vor fi luate ori de câte ori este nevoie. Frecvent se impun în cazul dermatitei atopice, când trebuie evitat contactul cu mediile alcaline (detergenţi, săpunuri) sau cu orice substanţe iritante. Tot în dermatita atopică, ca regim alimentar, se evită alimentele cu potenţial alergizant sau cele care eliberează frecvent histamina: lapte, ou, nuci, peşte, mezeluri, ciocolată.
Aplicarea frecventă a unui agent emolient conferă o stare de bine pielii şi o protejează fiind cea mai importantă măsură în tratamentul dermatitei atopice. Tratamentul este simptomatic sau patogenic, putând fi administrat pe cale generală sau locală.
Nu se recomandă apelarea la terapii naturiste care de multe ori pot exacerba leziunile.