Alţi oameni, însă, pot avea amintiri neplăcute legate de părinţii lor care îi certau că s-au murdarit. Dar, să fim sinceri, acei părinţi ştiau deja că cei mici nu au cum să nu se murdărească, pentru că e atât de distractivă această activitate!
Bright Side explică motivele ştiinţifice pentru care copiii care se joacă în nisip şi noroi devin mai sănătoşi:
În zilele noastre, mulţi copii sunt deconectaţi de la natură
Este normal ca părinţii să fie preocupaţi de igiena şi siguranţa copiilor lor. Unii preferă ca cei mici să se joacă acasă decât în spaţii deschise. Pe baza acestui fapt, autorul Richard Louv a intervievat aproximativ 3.000 de familii şi, după mai multe conversaţii cu copiii, a ajuns la concluzia că mulţi nu doresc să se joace în spaţii deschise.
Puţină murdărie nu a rănit niciodată pe nimeni
Atât Louv, cât şi pediatra Maria Júlia Carvalho insistă asupra faptului că cei mici trebuie să fie în legătură cu microorganismele care se găsesc în sol şi iarbă pentru a ajuta la dezvoltarea sistemului lor imunitar în mod corespunzător. Poate curăţenia de după nu este cea mai plăcută activitate, dar găsirea terenului de mijloc între distracţie şi exces este ceva la care toţi părinţii ar trebui să înceapă să se gândească. Aceste tipuri de jocuri neigienice sunt necesare.
Carvalho spune că intrarea în contact cu acest tip de bacterii susţine dezvoltarea corectă a sistemului imunitar la copii.
La fel este şi cu animalele de companie
Potrivit unui studiu publicat în Journal of Allergy and Clinical Immunology, copiii care trăiesc şi cresc cu animale de companie precum câinii şi pisicile de la o vârstă fragedă sunt mai puţin predispuşi să dezvolte alergii. Aceşti copii trăiesc printre niveluri constante de endotoxine, un tip de bacterii prezente în praf şi în mediu, care ajută la întărirea sistemului imunitar.
Aşa funcţionează sistemul nostru imunitar
Conform definiţiei oferite de sistemul de sănătate pentru copii, cunoscut sub numele de KidsHealth, sistemul imunitar este ceea ce protejează în cele din urmă oamenii împotriva invadatorilor externi, cum ar fi germenii şi bacteriile care le-ar putea pune în pericol sănătatea. Realizează acest lucru prin detectarea substanţelor care pot genera boli şi infecţii şi apoi luptă împotriva lor.
Dar, pentru ca acest atac să aibă succes, sistemul trebuie să se adapteze microorganismelor din exterior. Pe măsură ce copiii cresc, încep să devină mai rezistenţi la anumiţi germeni. Acest lucru se întâmplă pentru că le-au fost deja expuşi, iar sistemele lor imunitare cunosc deja invadatorii şi ştiu cum să îi atace.
Consecinţele păstrării copiilor departe de spaţiile deschise
Fără a intra în contact cu microorganismele, sistemul imunitar devine mai vulnerabil la substanţele care nu ar trebui să fie patologice, cum ar fi polenul sau părul animalelor care determină copiii să dezvolte alergii. Richard Louv spune că privarea copiilor de interacţiunea cu natura limitează dezvoltarea creativității lor. Copiii care nu intră în contact cu mediul înconjurător, nu au stimuli fizici şi nu au experienţe directe pe care să se bazeze.
El adaugă, de asemenea, că activitatea fizică la care se angajează copiii în timp ce sunt afară este o precauție sănătoasă împotriva obezității. De fapt, obezitatea afectează o mare parte din copii din cauza timpului petrecut în spatele uşilor închise. Din acest motiv, el explică faptul că lipsa timpului de joacă afară este un risc pentru sănătatea lor psihofizică.