Există diverse fațete pentru creșterea unui copil, cele mai importante incluzând dezvoltarea socială și avansarea academică. Însă părinții trebuie să știe și care sunt comportamentele și tehnicile care pot împiedica această creștere a copilului. Nu este ușor să faci diferența dintre tehnicile dăunătoare și cele utile. Iată ce au în comun părinții copiilor fără succes în viață!
Comportamente pe care le au părinții copiilor fără succes în viață
1. Bătaia ca pedeapsă
Pedeapsa corporală este o metodă disciplinară folosită acasă și chiar și în unele școli. Este metoda prin care adulții lovesc copiii, ca o modalitate de a-i învăța o lecție sau de a-i face să asculte și să-i disciplineze. Deși cei mai mulți oameni sunt de părere că pedeapsa corporală presupune o disciplină severă care nu are relevanță într-o lume modernă, unele persoane continuă să o practice. În trecut, se credea că palmele la fund împiedică instinctele perturbatoare ale copiilor prin folosirea durerii și a fricii. Cu toate acestea, bătaia nu face decât să inducă frică. Îl învață pe copil să îi fie frică de consecințe, fără a putea reflecta asupra greșelilor sale.
2. Comportamentul autoritar
Unii părinți consideră că cea mai bună modalitate de a corecta comportamentul rebel al copiilor este eliminarea completă a libertății celor mici. Comportamentul autoritar este folosit de părinți pentru a-și consolida poziția, sperând că astfel de gesturi ar putea încuraja copilul să devină mai cuminte. Pe de altă parte, gesturile autoritare creează tensiune în familie. La nivel individual, copiii care nu sunt obișnuiți să răspundă și să argumenteze vor crește cu un nivel scăzut al stimei de sine și al autonomiei. Părinții ar trebui să asculte ceea ce spun copiii și să încurajeze conversațiile politicoase, în loc de a le elimina complet pe cele nepoliticoase.
3. Expunerea copiilor la prea multe electronice
Prea mulți părinți își lasă copiii în fața televizorului la o vârstă fragedă. În cele mai extreme cazuri, părinții înlocuiesc complet interacțiunea reală cu vizionarea videoclipurilor pe internet. Chiar dacă cei mici nu sunt expuși la vreun conținut pentru adulți, petrecerea orelor în fața ecranului poate inhiba sever maturitatea lor. Copiii care se obișnuiesc să se uite la videoclipuri au o capacitate de atenție mai mică și învață mai greu decât cei care interacționează constant cu oamenii. Își pierd abilitatea de a se concentra și învață mai greu limbile și abilitățile motorii. Fără o interacțiune frecventă, copiii pot avea anxietate atunci când sunt în preajma oamenilor reali.
4. Țipatul și injuriile adresate copiilor
Copiii pot fi nepoliticoși și enervanți uneori. Dar nicio caracteristică dintre acestea nu poate fi folosită ca o scuză pentru a le adresa injurii. Abuzul emoțional poate fi la fel de grav, dacă nu mai grav decât abuzul fizic. La o vârstă fragedă, un copil poate avea probleme cu încrederea în sine și respectul, ambele probleme ducând la depresie clinică atunci când nu sunt tratate. În plus, copiii care sunt expuși unui mediu ostil vor crede că furia și ura sunt reacții umane normale. Acești copii sunt susceptibili unui comportament asemănător la vârsta adultă.
5. Controlul excesiv
Părinții se îngrijorează mereu și își doresc cele mai bune lucruri pentru copiii lor. Însă o atenție excesivă va duce la obsesie, iar de acolo lucrurile degenerează atât pentru copii, cât și pentru părinții lor. Controlul excesiv al părinților tinde să genereze insecuritate și dependență, caracteristici care nu sunt recomandate pentru maturitate. O modalitate ușoară de a combate nevoia de a controla copiii este de a avea încredere în ei și încredere în sine încât să știe părinții că au fost crescuți corect cei mici.
6. Evitarea afecțiunii
Ignorarea afecțiunii copiilor poate avea loc în mai multe feluri. Gesturile mai importante ar include exprimarea urii sub forma abuzului fizic sau emoțional. Pe de altă parte, gesturile mici pot fi la fel de dureroase pentru copii, mai ales atunci când sunt făcute în mod repetat. O tactică pe care mulți părinți o aplică copiilor mici este amenințarea că le resping afecțiunea. Un exemplu clasic este cel în care părinții le impun condiții copiilor obrazici, cum ar fi "Dacă nu ești cuminte, nu mai sunt prietenul tău". Copiii care se confruntă adesea cu aceste situații ar putea dezvolta probleme de încredere, care pot ajunge deficiențe sociale în viitor.
O parte a parentingului corect este recunoașterea greșelilor. În același mod în care copiii trebuie să învețe de la adulți, la fel trebuie și părinții, lăsându-le celor mici spațiul necesar creșterii și dezvoltării.
Comentarii (1)
Daca Pariuntii sunt aglutinati in Sistem, nu mai conteaza NIMIC. Vezi "Sucesurile" Beizadeleor ...
Posteaza comentariu