Se spune ca prietenii sunt cele mai de pret fiinte din viata noastra. Fara ei, am fi mult mai saraci, mai singuri. Dar atunci cand prietenia se transforma in dragoste sau cand ceea ce simti pentru "amicul" tau este mai mult decat o simpla prietenie... poate fi foarte greu, mai ales daca sentimentele nu iti sunt impartasite!
Nu ti s-a intamplat niciodata sa te indragostesti nebuneste de un amic, dar el sa nu simta acelasi lucru pentru tine? Parca cerul se prabuseste si nu poti sa iti imaginezi o clipa fara ca el sa iti fie alaturi, fara sa iti mangaie fata sau sa te stranga de mana atunci cand nu te simti in siguranta...
Ai face orice numai sa ii fii aproape, chiar sa ii si accepti prietenia. Orice clipa petrecuta alaturi de el, pentru tine inseamna foarte mult. Dar oare aceasta este cea mai buna alegere pe care o poti face?
Daca ai inceput sa ai astfel de sentimente pentru el, primul pas ar fi sa ii spui si lui ceea ce simti. Exista posibilitatea ca el sa iti impartaseasca sentimentele si sa isi doreasca sa fiti impreuna. Nu ai de unde sa stii daca nu comunicati unul cu celalat.
Insa trebuie sa iei in considerare si faptul ca aceasta discutie va poate ruina amicitia. Este foarte important cum pui problema, momentul ales si cuvintele pe care le folosesti. In cazul in care prietenia dintre voi este foarte puternica, in mod sigur va rezista. Asta daca tu iti doresti acest lucru si poti accepta situatia asa cum este.
De multe ori ne este foarte greu, aproape imposibil, sa ne ascundem dragostea fata de o persoana. Dar pentru a fi cat mai aproape de ea, esti gata sa accepti sa ii fii amica si sa speri ca poate, intr-o zi, se va arunca in bratele tale? Oare merita acest sacrificiu? Poate vei spune ca pentru dragoste vei face orice, chiar si asta...
Imi amintesc ca am trecut si eu printr-o astfel de situatie, cand am inceput sa am sentimente fata de amic, dar am preferat sa nu ii spun acest lucru... intr-adevar era si varsta de vina si poate asteptam sa faca el primul pas. Nu s-a intamplat, dar dupa o perioada de cativa ani, in care nu ne mai vazusem, mi-a marturisit ca si el avea sentimente fata de mine la momentul respectiv. Daca aveam puterea sa ne spunem unul altuia ce simtim si sa nu-l asteptam pe celalalt sa faca primul pas, poate eram impreuna si acum.
Ca in toate relatiile, importanta este comunicarea, sa ne impartasim sentimentele, chiar daca cel pentru care simti mai mult decat o simpla amicitie nu face primul pas. Intr-o astfel de situatie, o discutie poate fi mai mult decat benefica.
Dragostea poate merita orice sacrifiu, insa nu si amagire sau sa traiesti in minciuna. Tu iti doresti sa fiti mai mult decat simpli prieteni, insa el ti-a explicat ca acest lucru nu se poate, pentru ca sentimentele lui de dragoste sunt sortite altei persoane. Poate chiar celei mai bune amice a voastra...
Se poate intampla oricand si oricui... si totusi, ce faci in acest caz? Intr-adevar, este o situatie dificila si foarte greu de suportat, dar singurul lucru intelept pe care il poti face este sa te retragi.
Decat sa poti o lupta surda, mai bine te retragi, pentru ca singura persoana care va suferi esti chiar tu. In dragoste nu poti face planuri sau forta pe cineva sa te iubeasca. Se spune ca dragoste fara suferinta nu exista, dar si aceasta sufeinta trebuie impartasita, ca si dragostea. Si nu cred ca vei avea puterea sa iubesti pentru amandoi, sa te minti fara incetare si sa speri la nesfarsit ca el te va iubi candva.
Tu l-ai ales pe el, insa el nu te-a ales pe tine... Dragostea nu poate alege un singur om, pentru ca ar fi mult prea coplesitor, din acest motiv este nevoie de doi!
Este foarte greu sa iti reprimi sentimentele de dragoste, dar si mai grea poate fi suferinta. Situatia trebuie acceptata asa cum este, iar amagirea nu este niciodata o solutie. Persoana care iti va impartasi sentimentele este undeva acolo... nu trebuie sa disperi, o vei intalni. Ai putina rabdare!
El nu te iubeste, dar pentru a-i fi mai aproape ii accepti amicitia? Poate fi mai greu decat iti imaginezi. Cum este sa iti doresti ceva foarte mult, sa ai acel lucru in fata ta, dar sa nu il poti atinge sau avea... cam asta este senzatia! Va fi o lupta lautrica a sentimentelor care, pana la urma, te poate dobori. De multe ori, dragostea ne face mai vulnerabili si poate acesta este farmecul ei!
Inainte sa iei o astfel de hotarare, trebuie sa stii la ce te supui, din punct de vedere emotional: daca esti capabila sa accepti aceasta situatie (sa ii fii prietana si, poate, niciodata iubita), poti sa faci o delimitare intre sentimentele de amicitie si cele de iubire (pentru ca linia dintre cele doua este mult prea fina), daca in viata lui apare o iubita si cum vei face tu fata acestei situatii etc.
De multe ori, sentimentele de dragoste sunt mult mai puternice decat cele de amicitie si poate situatia in care te vei afla nu va fi una foarte usor de suportat. Daca el se va desparti de iubita, nu trebuie sa te faca sa speri ca se va arunca in bratele tale. Nu intotdeauna barbatii se indragostesc de ceea ce le este mai la "indemana". Poate asa-zisa relatie de iubire dintre voi nu va functiona la fel de bine ca cea de prietenie. Intr-adevar, nu ai de unde sa stii daca nu incerci, dar ai grija sa nu fii doar o "consolare" pana isi gaseste o noua iubire.
Exista destule cazuri in care cei doi au fost mai intai amici, apoi au devenit iubiti, iar acum sunt foarte fericiti impreuna. Important este ca cei doi sa fie destul de maturi in sentimente.
Dragostea intre doi prieteni se poate naste oricand, nu o putem controla, important este ca cei doi sa fie pe aceeasi lungime de unda. Relatia de amicitie de dinainte poate fi considerata un atu pentru dragostea ce va urma, dar aceasta trecere amic-iubit poate distruge si o pritenie. Important este ca cei doi sa stie sa gestioneze situatia.
© Copyright:
M-am indragostit... de un prieten
Se spune ca prietenii sunt cele mai de pret fiinte din viata noastra. Fara ei, am fi mult mai saraci, mai singuri. Dar atunci cand prietenia se transforma in dragoste sau cand ceea ce simti...
Comentarii (40)
ce se intampla daca zice nu si prietenia noastra se termina?
articolul mi se potriveste pot spune ca si o manusa...Am citit acest articol deoarece nu mai stiu ce sa fac,sunt in aceiasi situatie,nu credeam ca e posibil sa ma indragostesc atat de tare de cel mai bun prieten al meu.Povestea mea e foarte recenta,adevarul e ca ieri seara i-am spus ca mi s-a intamplat ceva si as vrea sa nu mai fim chiar atat de apropiati macar pentru moment si ca nu am vrut sa se intample asa,el insa nu si-a dat seama la ce anume ma refeream eu,si i-am spus mai p scurt ca sentimentele mele pentru el sunt mai mult decat pentru un simplu amic si nu era prima oara cand simteam asta.A fost foarte surprins si i-am zis ca nu am vrut sa il pierd ca si amic deoarece e singura persoana in care am incredere si ca o sa imi "revin".I-am marturisit sentimentele mele pentru ca si pentru el sunt cea mai buna prietena si imi povestea absolut tot,mai ales despre fete iar eu sunt foarte geloasa,de aceea prefer sa uit de sentimentele astea.Daca el nu mi-a zis nimic in privinta sentimentelor mele,ca ar simtii si el acelasi lucru sau poate nu ,consider ca nu ma vede decat o amica iar eu trebuie sa il uit...Ce sfaturi mi-ati putea da sa pot trece mai usor,mai ales sa nu il ranesc
si eu sunt intr-o situatie asemanatoare... la mine faza e ca sunt indragostita de 2 ani de un tip... la inceput el era destul d distant, apoi am ajuns sa ne intelegem foarte bine, iar acum suntem cei mai buni prieteni. el stie ca imi place d el, dar mi-a zis ca ma iubeste doar ca pe o prietena. noi mereu ieseam impreuna in oras, unii ne intrebau daca suntem impreuna, dar nu a fost nimic intre noi. pana acum o luna.. de o luna incoace de fiecare data cand ne vedem ne sarutam, ne atingem, dar asta numai seara cand stam pe o banca in parc sau asa.ziua ma mai ia de dupa gat, dar nimic. eu i-am zis ca mi-a facut rau dupa c m-a sarutat prima oara, pentru ca ma gandeam la el zi si noapte. stiu k stateam pe banca si m-a strans asa de tare in brate, de parca m-ar fi pierdut a 2a zi. m-a sarutat pe frunte si a devenit ingandurat. a zis ca pentru mine s-ar lupta cu oricine, ca nu ar lasa pe nimeni sa se lege de prietena lui cea mai buna. de sunat ne sunam in fiecare zi si vorbeam cu orele... epuizam toate subiectele de discutie :)) si cateodata seara ma suna sa ne plimbam. l-am intrebat cum pot baietii sa fie cu fete de care nu le place , sa se sarute cu ele, iar el mi-a raspuns ca nu se saruta cu fete de care nu ii place. 2 lucruri sunt sigure: nu ma vede ca pe o iubita, dar nici nu ii sunt indiferenta. in cazul asta ce e de facut? am incercat sa vad dak e gelos, dar nu e. incerc sa il uit.. dar cum? nu as vrea sa rup legatura cu el... e kiar persoana cu care pot vorbi orice, oricand. o perioada am zis ca nu il mai sun si asa am facut. dar ce folos?? ca ma suna el si vorbeam ore in sir... am atatea amintiri cu el, orice imi aduce aminte de el. cand ma gandesc la ochii lui, la buzele lui ma simt asa..bine...dar cateodata ma apuca starea aia de melancolie iar mai apoi ura fatza de toti baietii. cat timp am fost cu el am mai avut prieteni in speranta k il voi uita.. dar mai rau am facut. ii comparam cu el si ajungeam sa nu ii mai suport pentru ca nu sunt ca el... aflandu-ma in situatia asta nu stiu ce e de facut. poate ca voi care priviti din exterior ati sti cum sa reactionati si ma ajutati si pe mine :(
si eu sunt intr-o situatie asemanatoare... la mine faza e ca sunt indragostita de 2 ani de un tip... la inceput el era destul d distant, apoi am ajuns sa ne intelegem foarte bine, iar acum suntem cei mai buni prieteni. el stie ca imi place d el, dar mi-a zis ca ma iubeste doar ca pe o prietena. noi mereu ieseam impreuna in oras, unii ne intrebau daca suntem impreuna, dar nu a fost nimic intre noi. pana acum o luna.. de o luna incoace de fiecare data cand ne vedem ne sarutam, ne atingem, dar asta numai seara cand stam pe o banca in parc sau asa.ziua ma mai ia de dupa gat, dar nimic. eu i-am zis ca mi-a facut rau dupa c m-a sarutat prima oara, pentru ca ma gandeam la el zi si noapte. stiu k stateam pe banca si m-a strans asa de tare in brate, de parca m-ar fi pierdut a 2a zi. m-a sarutat pe frunte si a devenit ingandurat. a zis ca pentru mine s-ar lupta cu oricine, ca nu ar lasa pe nimeni sa se lege de prietena lui cea mai buna. de sunat ne sunam in fiecare zi si vorbeam cu orele... epuizam toate subiectele de discutie :)) si cateodata seara ma suna sa ne plimbam. l-am intrebat cum pot baietii sa fie cu fete de care nu le place , sa se sarute cu ele, iar el mi-a raspuns ca nu se saruta cu fete de care nu ii place. 2 lucruri sunt sigure: nu ma vede ca pe o iubita, dar nici nu ii sunt indiferenta. in cazul asta ce e de facut? am incercat sa vad dak e gelos, dar nu e. incerc sa il uit.. dar cum? nu as vrea sa rup legatura cu el... e kiar persoana cu care pot vorbi orice, oricand. o perioada am zis ca nu il mai sun si asa am facut. dar ce folos?? ca ma suna el si vorbeam ore in sir... am atatea amintiri cu el, orice imi aduce aminte de el. cand ma gandesc la ochii lui, la buzele lui ma simt asa..bine...dar cateodata ma apuca starea aia de melancolie iar mai apoi ura fatza de toti baietii. cat timp am fost cu el am mai avut prieteni in speranta k il voi uita.. dar mai rau am facut. ii comparam cu el si ajungeam sa nu ii mai suport pentru ca nu sunt ca el... aflandu-ma in situatia asta nu stiu ce e de facut. poate ca voi care priviti din exterior ati sti cum sa reactionati si ma ajutati si pe mine :(
eu ma cred o persoana ... foate "calculata" ca sa zic asa... :) .. dar trebuie sa ai in vedere diferenta mare care e intre iubire si obsesie, iubire si "prostitutie" si sa stii foarte bine cand obsesia care s-ar putea confunda cu iubire e atunci cand dupa o relatie de vreo 1 -2 luni va certati sau na se intampla ceva si nu puteti fi impreuna ..dupa care trec vreo 4 - 5 ani si e in mintea ta in fiecare seara si ai vrea atat de mult sa fii cu el si til imaginezi cat de perfect e dupa care te enervezi ... si din nou ai un sentiment de ..."o da ce mult as vrea totusi .. si etc e un cerc ... (concluzie: cu genul de barbati pentru care ai sentimente de asa zisa "iubire nebuna" nu trebuie sa te gandesti la casatorie nu am auzit sa tina) acu la partea cu "prostitutie" (nu am gasit un alt cuvand mai ... bun) e foarte discutabil pentru ca eu cred ca orice om (barbat , femeie(cu mici exceptii)) incepand de la tipele de la OMV si pana la monica columbean :) practica acest "lucru" numit prostitutie ... adica dupa mine e tot una (vb de respectu de sine) ca o faci pt 100 lei sau 10000.... lei diferenta e doar in bani. linia subtire intre prostitutie si o relatie de durata dintre doi oameni e atunci cand atat tu cat si el sunteti la egalitate cu compromisurile.. :)atunci oricine v-ar vedea impreuna ar zice .."waw ce frumos , ce mult se iubesc,, ce cuplu minunat etc..:) concluzie : in momentul in care cunosti o persoana care sa fie langa tine in momentele grele sau te suporta cand rabufnesti.. SI crezi ca tu poti sa il accepti cu toate defectele lui ... atunci o sa fiti un cuplu minunat :) iubirea adevarata ...e acea iubire neconditionata si cred ca sunt putine persoane capabile de asa ceva si nu cred ca sunt fericite ...cel mai aproape de iubire adevarata e iubirea care ti-o ofera copii in rest nu prea am vazut... astept sa va tati cu parerea ..:) pt voi ce inseamna iubirea .... dupa ce criterii ati face un pas important in viata? (casatorie, locuit impreuna, etc)
Nu prea ma vad in pat cu amicul din copilarie.Mi se pare aiurea.E prieten,doar atat.Dar,da,exista si cazuri ca cel din articol.
E dulce subiectul asta.
hei...buna :) ma numesc diana si am 17 ani . si intamplator cautam niste articole despre increderea de sine . haide sa zicem ca in ultima perioada am ceva complexe si ca prefer sa ma vindec si sa trec peste .m`am plictisit sa ma plang si sa nu ma plac ,desi ceilalti au o parere foarte buna despre mine.cred ca astea sunt capriciile varstei...:| am dat si peste articolul acesta si comentariul elei . acum cateva luni am trecut si eu prin ceva de genul ,desi nu a fost totul chiar atat de dramatic . unul dintre cei mai buni prieteni ai mei ,mi`a marturisit s`a indragostit de mine [avand sentimentu` acesta 3 ani ] ,insa eu ,nesimtind nimic pt respectivul, nu i`am acordat nici o sansa . si asta nu pt ca baiatul nu ar fi meritat .era intr`adevar un tip super ok ,insa mereu mi`a fost teama sa ma implic in ceva serios ... acum ,nu pot spune ca nu duc lipsa de remuscari . poate ar fi trebuit sa ii dau totusi o sansa.asta m`ar fi facut fericita pe mine,stiind ca nu i`am inselat asteptarile acestui amic... in final ...fapta e consumata..el are de cateva saptamani o relatie cu o alta tipa cu care se intelege f bine si ... zice el ,o iubeste ,iar pe mine m`a uitat . am ramas foarte buni prieteni . iar asta pe mine ma incanta.avem sansa de a sta de vb ore in sir si de a ne da sfaturi unul celuilalt .e chiar foarte placut . poate vi se pare ca experienta aceasta e putin cam exagerata avand in vedere ca am doar 17 ani ...dar e si asta o lectie,zic eu ...:) acum consider ca orice clipa merita traita. nu are rost sa trecem prin viata si sa acumulam resentimente ...poate ca sinceritatea si putina impulsivitate care ne determina sa spunem totul in fata ne ajuta sa trecem mai bine peste situatiile de moment si sa gasim o rezolvare rapida. asa vom lua decizii cu mintea deschisa si nu vom sta 7000 de ani sa decidem ceva... si sa mai uitam de egoism ... ar fi cazul sa stabilim un echilibru intre ceea ce e bn pt noi si ceea ce e bn pt restu`... e frumos atunci cand toata lumea e fericita . si totusi ... o intrebare :eu de ce nu gasesc un baiat pe placu` meu ? urata nu`s ... de inteligenta nu duc lipsa... si totusi ? v`am pupat fetelor ! curaj` ! ;))
nu îmi vine să cred că ,la secțiunea ,:adaugă un comentariu,,...se desfășoară un chat,...my god!!!!!!!...cereți-vă id-ul de mesenger....sau nu aveți curaj și credeți că este mai bine să stați și să compuneți în liniște...:-*
pai...am patit-o si eu...am fost impreuna 5 zile,,,si neam desp pt ca nu ne intelegeam asa de bine....shi cat timp nu am mai fost impreuna ne intelegeam sooper bne....doar ca eu ink tineam la el...si acu' 4 zile iam sp...si suntem din nou impreuna:d....dar parca...era mai bine cand eram doar amiki...
Astazi mi-am calcat pe suflet si l-am sunat. N-am mai vorbit de 4 luni si ceva. Era rece, distant, o cu totul alta persoana. Acum imi pare rau ca l-am sunat, dar am scapat de obsesii. Mi-e foarte greu. Inca nu pot sa-l uit, o sa fie foarte greu pentru mine. Am tot sperat ca o sa-mi treaca, dar nu-mi iese din cap. M-am indragostit de putine ori, dar mi-a trecut dupa ani si nici o data nu am nimerit persoana potrivita. Fiecare noua dragoste e altfel. Toate s-au terminat cu suferinta, dar e prima in care mi-am calcat pe mandrie si nu stiu daca am facut bine. Poate aveam nevoie de confirmarea lui, ca nu am fost decat un instrument folosit pentru a castiga niste bani frumosi. De fapt asa a inceput totul. Am lucrat impreuna la un proiect, cateva luni, iar la sfarsit, mi-am dat seama ca m-am indragostit. Amandoi am avut aceeasi reactie. M-a sunat destul de des dupa, vreo 2 luni, probabil pana si-a incasat banii, apoi a tacut. Mi-am dat seama ca pentru el sunt o "gasca" , dar m-am complacut situatiei. A fost o chestie pe care o constientizam, dar mi-au placut fluturasii din stomac si starea euforica pe care o aveam cand discutam la telefon. Suntem doi oameni maturi. Nu vroiam sa se termine asa. Vroiam mai multa demnitate si mai putina lasitate. Vroiam sa ramanem prieteni si doar atat mai ales ca nu am avut nici un altfel de relatii decat verbale. A fost o joaca care a lasat urmari.
Acelasi lucru mi s-a intamplat si mie,am cunoscut un baiat care pe parcusrs s-a infiripat o prietenie solida intre noi, dar din prietenie s-a infaptuit o iubire frumoasa, si eu il iubeam dar si el ma iubea. Am avut curajul sa ne marturisim iubirea unul altuia si chiar am incercat din rasputeri sa ne iubim dar aveam o iubire imposibila deoarece eu sunt casatorita. Am putut trece peste tot ,chiar daca iubirea inca este vie in inimile noastre, dar prietenia noastra a ramas la fel, tinem legatura, vorbim de fiecare data cand avem ocazia la telefon, ne intalnim in oras, acum el a cunoscut o fata si am ajuns la o decizie, daca nu am putut fi impreuna sa pastram vie relatia de prietenie si in viitor va fi finul meu de cununie. Cat am incerca sa stam departe unul de altul nu putem, ceva puternic ne leaga si nici noi nu vrem sa stam departe unul de altul. Eu am sa- l iubesc mereu indiferent ce se va intampla si nu imi este rusine de asta, simt ca nu am iubit niciodata asa, nici chiar pe sotul meu asa cum il iubesc pe el.In cazul nostru prietenia a fost destul de puternica.
Daca m-am indragostit de o femeie o iubesc pentru tot restul vietii cu aceeasi intensitate din primele clipe ale relatiei. Asta daca imi sunt impartasite sentimentele mele de catre persoana de alaturi. Am citit comentariile multor femei de pe acest forum care au o relatie de 4-5 ani cu un barbat pe care l-au iubit, dar intre timp se indragostesc de alta persoana si "vai m-am indragostit, ce sentimente, vai am fluturasi in stomac". Ce stiti voi despre iubire? Cand iubesti pe cineva esti alaturi de el si la bine si la rau si il iubesti si i te oferi pe tava ... spun si gandesc asa chiar si dupa ce am fost parasit dupa o relatie de 5 ani cu o femeie pe care am iubit-o enorm. si nu imi pare rau ca am avut aceasta relatie. Eu unul nu pot sa iubesc 2 persoane deodata si daca iubesc o femeie, o iubesc din tot sufletul si pt tot restul vietii. Visati cai verzi pe pereti multe dintre voi. V-am pupat.
Nicoleta, ma gasesti pe yahoo messenger la urmatorul ID: ena_rm
am cautat solutia..am incercat orin cai amiabile dar si in moduri urate...nu a mers niciuna...nu vreau sa ii fac rau,ne leaga 4 ani amintiri frumoase,dar destul de multe si urate...am incercat sa ma consolez cu gandul ca el e al meu si asa trebuie sa fie,dar acum cel mai bun prieten nu ma mai cauta...spune ca stie ca nu o sa renunt la pr meu pt el si mai bine acum decat sa mergem mai departe...il iubesc si acum il pierd....daca vrei sa intri pe adresa de mess me.butterfly43...e un id alternativ...vreau sa vb cu tine,de vreme ce tu esti mai mare si trecuta prin mai multe...daca nu poti e ok...merci pt sfaturi
Suntem ... sau eram doi oameni echilibrati , indragostiti de viata, de noi si de copiii nostri, insa de curand sotul meu a inceput sa aiba accese , destul de puternice si urate in acelasi timp , de gelozie. Adevarul este ca mici semne dadea si inainte (adica de vreo 2 ani) insa ma simteam incantata , ma simteam mai tanara si mai iubita decat la inceputul casniciei noastre. Toate au inceput dupa ce a trecut pragul de 40 de ani, insa nici eu nu sunt foarte tanara (37) si m-am cam...implinit dupa nasterea copiilor. Deci, daca acum 10 ani ar fi avut motive de gelozie pentru ca eram tanara si implicit frumoasa, acum chiar nu are nici un motiv. De asemenea nici comportamentul si obisnuintele zilnice (casa-serviciu si invers)nu mi le-am schimbat, asa incat nu inteleg ce se intampla. Ce ziceti? Sa fie criza celor 40 ani? Cam cat dureaza? La ce sa ma astept?
'as vrea o solutie,dar nu stiu daca o sa apara vreodata" Solutiile nu apar pana nu le cautam noi. Mi s-a parut ca vorbesti despre faptul ca el ar fi violent, poate este mai bine daca consulti un specialist in domeniu. Parerea mea este ca viata si asa e plina de surprize, de multe ori negative, deeacea nu se merita sa ne o complicam si noi constient. Trebuie sa meritam pentru fericirea noastra, ca daca nu o facem noi insine, nu va veni nimeni sa o faca pentru noi. Poate suna declarativ, dar totusi asta este... Scuzati monopolizarea postarilor...
"AM PATIT O SI EU LA FEL MA PARASIT PT A PLECA IN ALTA TARA" Desi e dureros, nu ramane decat sa te bucuri ca ai scapat de o astfel de persoana. Persoanele care tradeaza nu merita suferinta noastra. Si apoi, ca tot veni vorba de suferinta, ea ne face mai puternici si ne invata sa pretuim clipele de fericire care urmeaza dupa zilele negre.
"Am zis sa ramanem prieteni, dar cu speranta ca isi va da seama ca ma iubeste, dar azi toata speranta mi-a fost spulberata cand mi-a zis k el nu simte pt mn dekt sentimente de amicitie" Nicole, barbatii se tem de destainuri de genul asta. Ei poara in singe gene de vinator si imediat ce i-ai spus prima ca-l iubesti ii stingi din cheful de vanatoare. Trebuie sa stii ca nu se merita sa oferi ceva persoanei care nu are nevoie de acest lucru. Si o spun din experienta. Au trecut deja mai mult de patru luni de la cazul meu neplacut, nu pot sa zic ca ma simt "tratata', dar mi-am revenit putin fizic (nimerisem in spital initial si pierdusem vreo 10 kg). Acum el vrea sa fim prieteni, iar eu il evit pe cat pot (ne intersectam in scopuri de serviciu destul de greu si asta e mai greu). Il evit anume din cauza faptului ca nu pot depasi faza cu minciuna. Nu pot nicidecum accepta trecere de la persoana care imi era atit de draga si de care ma leaga atit de multe amintiri, la persoana care m-a mintit. Incearca cu orice pret sa imi apara in cale, spunandu-mi ca inca ma mai considera cel mai bun prieten. Dar e ridicol. Ceea ce conteaza, esti tu, si modul in care iti canalizezi energia si durerea. Fa-ti din durere un aliat si de fiecare data cand te incearca stari negative cauzate de acest subiect, incearca sa faci alceva, in special ceva nou. Caci timpul le trateaza pe toate. Este incredibil ce face timpul din noi.
acum am patit-o si eu...m-am indragostit de cel mai bun prieten din liceu, dar nu i-am spus am asteptat pana ce am ajuns la faculta. I-am marturisit p mess si oarecum mi-a dat sperante...imi zicea k simte si el ceva pentru mine dar nu stie sigur.Am zis sa ramanem prieteni, dar cu speranta ca isi va da seama ca ma iubeste, dar azi toata speranta mi-a fost spulberata cand mi-a zis k el nu simte pt mn dekt sentimente de amicitie . I-am zis k e okey si k prefer sa ramanem prieteni k imi va trece ...e cel mai najpa sentiment
AM PATIT O SI EU LA FEL MA PARASIT PT A PLECA IN ALTA TARA
as vrea sa pot sa ii spun,dar ar reactiona urat,il cunosc,suntem impreuna de 4 ani,de 2 tot incerc sa ma despart de el...am vazut ca nu o sa reusesc si mi-am acceptat situatia,am acceptat sa ma casatoresc cu el,desi nu o sa fiu fericita cu el,e violent,nu-si controleaza "puterile" in fata mea...mi-e frica...dar asteptarea mea nu face altceva decat sa agraveze situatia...in curand o sa ma paraseasca si cel pe care il iubesc si il inteleg... as vrea o solutie,dar nu stiu daca o sa apara vreodata
Trebuie sa fii sincera cu ambele persoane. De ce sa-ti minti logodnicul? As prefera sa spun adevarul. Mie daca, in toata povestea asta, mi se spune adevarul la timp sau macar mi se spunea la un anumit moment fara sa fiu impusa de soarta sa-l aflu in cel mai oribil mod posibil, si nu se faurea o poveste timp de doua luni in spatele meu, poate ca nu ajungeam in spital si poate multe alte lucruri. Adevarul doare, dar mai bine adevar decat sa construiresti cva avind drept temelia minciuna
prin acelasi lucru trec in momentul asta...suntem prieteni de ff mult timp,ne-am impartasit cele mai ascunse secrete..il iubesc si ma iubeste enorm...problema e ca eu sunt logodita si tre sa ne ascundem relatia...nu stiu ce sa fac
foarte interesant articolul
imi place mult articolul,este dragut
poate suna aiurea...insa sexul poate fi decisiv in situatiile astea... dar intradevar e cam tarziu...
te cred ca acum ti-ai dat seama ce ai pierdut,dar de ce se intampla intotdeauna asa?de multe ori iti dai seama ca trebuia sa pretuiesti mai mult acea persoana,doar dupa ce vezi ca il pierzi....
te inteleg poate mai mult decat iti imaginezi...nu demult am trecut printr-o poveste asemanatoare...citind povestea ta mi-am dat seama ca am facut aceleasi greseli...am stricat tot ce putea fi frumos din inconstienta...si naivitate...
Daca tipul este cu alta femeie, ar fi bine ca tu sa stai la locul tau si sa-l lasi in pace!
buna,am citit si eu povestea ta,dar eu draga mea daca mi-as dori cu adevarat ca el sa fie toata viata langa mine m-as lupta pt asta si nu cred ca nu ai arme cu ce sa lupti,stii ca mereu se zice de noi ca suntem sirete,ce tu nu poti sa fii...sunt sigura ca ai cu ce... uite daca as fi in locul tau l-as chema intr-o seara pe la mine si i-as pregati o cina romantica cu un vin bun si cu lumanari,(inventezi tu ceva ca sa fii sigura ca vine)eventual ii zici ca sarbatoresti o reusita sau cat timp a trecut de cand va cunoasteti,m-as imbraca si eu mai sexi si dupa cina as incerca sa vb despre noi,dar daca tu nu procedezi in niciun fel nu ai sa ai de castigat nimic,vb si tu deschis cu el,incearca sa-l cuceresti,daca vezi ca e indiferent abia atunci ar trebui sa te gandesti ca nu simte nimic pt tine,k nu pot sa cred ca nu te iubeste,pt ca daca nu te-ar iubi,nu te-ar suna si nu ti-ar mai da chiar ca niciun semn si intr-adevar si-a gasit dragostea...dar trebuie sa incerci ca daca nu o sa-ti para rau toata viata...astept un raspuns...si mult noroc...
erai sigura ca te iubeste si ai crezut ca va fi al tau , pe vecie. egoismul tau (ca si al meu , de altfel) nu te-a lasat sa-i arati sentimentele tale pana cand nu si-a gasit alta. acum ai pierdut ceva ce credeai ca e numai al tau si , evident, te doare. dar timpul le va rezolva pe toate. al meu, spre exemplu, s-a casatorit si are si un copil, lucru pe care l-am aflat recent, dupa cativa ani de cand nu mai vorbisem nimic si nu mai stiam nimic de el. sfat: spune " te iubesc" atunci cand simti, chiar daca vei fi tu prima care o va face. nu ai nimic de pierdut, pe cand altfel...s-ar putea sa regreti o viata. mult noroc!
Daca el este fericit si ok cu altcineva, ai facut foarte bine ca l-ai lasat in pace! Bravo tie! Despre povestea mea, poti citi articolul si comentariile "Amica lui, rivala sau prietena ta?" De la sectiunea Dragoste & sex, 07 august 2008
si eu am trecut printr-o situatie asemanatoare cu cea a Elei... am avut curajul (si habar nu am de unde am avut atata curaj...eu care la fel nu imi place sa alerg dupa barbati si ma consider mai sfioasa) i-am zis "Te Iubesc" si am primit un: "Nu putem fi impreuna"...nici acum nu pot depasi acest moment ... a trecut 2 ani de atunci si eu inca am aceleasi sentimente pt el .... trist, ft trist !! Si eu m-am dat la o parte ca are pe alta, tocmai de aia ca-l iubesc si-i doresc sa-i fie bine desi ma doare enorm .. Nu poti obliga pe cineva sa te iubeasca, asa cum scrie si in articol, dar doare...doare
Elena, e iubire, care a venit mai tarziu si nicidecum in clipa in care ne-am cunoscut. Insa in privinta egoismului ai partial dreptate. Sunt egoista si mi-a zis-o de mai multe ori in ultimul timp. Pentru a demonstra ca-l iubesc , m-am retras si-l lasa sa fie fericit cu alegerea facuta, fara a-l improsca cu reprosuri sau fara a cauta orice motiv pentru a-i vorbi. Am invatat multe lectii valoroase din situatia data. Multumesc pentru mesajul taios. Mi-a mai taiat din valul de lamentari:)
Draga fata, Asa ii spun eu oricarei fete care crede ca este intr-o situatie de neiesit. Nu cred ca-l iubesti ca pe un iubit. Daca era vorba de iubire nu ai fi rezistat atata timp. Lucrurile astea se vad, sunt gesturi care tradeaza, mai ales ca erati mult timp impreuna si nu te puteai controla la infinit. Eu cred ca e mai degraba egoism din partea ta, era probabil sprijinul si confidentul tau neconditionat. Cand ti-ai dat seama ca nu-l mai ai numai pentru tine ai inceput sa suferi. Eu zic sa il lasi in pace sa-si gaseasca iubirea, daca are pentru tine alte sentimente decat prietenie o sa-si dea seama si va reveni el singur. Iti urez sa poti depasi elegant situatia.
..... sa nu-ti pierzi speranta! Minuni s-au mai intamplat si se vor mai intampla! Cat despre faptul ca te-ai transformat intr-o plangacioasa (sau ,,movila de muci'' cum zice bunica) .... sunt anii de stress si de munca care-si spun cuvantul .... plangi in voie si descarca-te ..... totul o sa fie bine ..... iti spune un om care a trecut prin multe .....
Danutza, iti multumesc pentru faptul ca ai avut rabdare sa citesti tot mesajul acesta, pe alocuri incoerent, scris dintr-o rasuflare de mine, intr-un moment de criza sufleteasca. Partea si mai trista a acestei istorii este ca fiind complesita de toate sentimentele care s-au adunat timp de cinci ani de zile, am incercat sa clarific situatia, insa raspunsul a fost cam urmatorul: Nu ma pot uita la tine cu alti ochi decat ca la cea mai buna prietena. Aceasta afirmatie mi-a lezat mult ego-ul feminin, pentru ca inainte de a-l cunoaste nu mi s-a intimplat nicioadata sa aud astfel de vorbe la adresa mea. Plus, ca si el parea mereu atras de mine. Vroiam sa lupt pentru el , pentru ca consider ca cei cinci ani ai nostri frumosi merita o sansa, mai ales ca pana acum el a fost cel care parea sa dea mai mult. Deaceea mi-am permis sa intreb daca noi doi avem vreo sansa pe viitor. Mi s-a zis clar ca nu. Nu pot sa ma comport altfel, acum. Daca as fi eu prima care l-ar contact, ar crede ca nu pot trai fara el. Eu am 27 de ani si stiu ce vreau de la viata. Nu imi place sa alerg din urma barbatilor. A fost pentru prima, si probabil ultima data, cand am zis unui barbat prima "te iubesc". Atita timp cat mi s-a trintit in fata foarte sec ca nu mai avem o sansa,nu mai stiu daca e cazul sa lupt sau nu . Probabil voi sta prin preajma, pana se limpezesc apele. A lupta pentru cineva suna pompos, e mai greu sa o faci, pentru ca nustii de unde sa incepi. Ma gandesc ca daca nu fac eforturi pentru a transforma relatia de cinci ani in ceva mai frumos decat atit, o sa-mi para rau mai tarziu. O fi si el confuz. In acelasi timp, a dat prioritate unei persoane pe care o cunoaste de doar doua luni. Plus ca a inceput relatia cu ea dupa ce ea i-a zis ca are sentimente pentru el, nu ca el ar fi fost inebunit dupa ea:(
Am citit cu atentie comentariul tau si am un sfat pentru tine. "Citeste' cu atentie in sufletul tau fara niciun fel de interventii din afara si dupa ce tragi o concluzie, solutia cea mai buna este sinceritatea. Este prietenul tau cel mai bine, te cunoaste fparte bine si nu cred ca este cazul sa-ti fie rusine cu sentimentele tale frumoase pentru el. Daca acum incerci sa pari vesela, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, daca ramai distanta, il poti deruta si n-o sa stie ce-i nici in mintea, nici in sufletul tau. Cea mai simpla cale, cea a dialogului deschis, este cea pe care - habar n-am de ce - toata lumea o evita. Trebuie sa stii ce vrei si apoi sa faci tot posibilul sa obtii acel ceva. Daca te iubeste, va fi foarte bine pentru amandoi, iar daca nu cel putin o sa stii pe ce cale trebuie sa apuci. Sper sa ne spui si noua cum au evoluat lucrurile. Multa bafta si sa fii iubita! Danutza
Articolul mi se potriveste de minune. M-am indragostit de cel mai bun prieten al meu. Ne-am intilnit in luna iulie, cu cinci ani in urma, iar prietenia a fost zdruncinata tot in luna iulie, anul acesta. Am locuit impreuna peste patru ani de zile, insa nu am intretinut relatii sexuale din mai multe motive. Ba eu nu puteam trece peste ultima dragoste si eram deprimata, ba el era misogin si imi reprimam sentimentele pentru ca stiam atitudinea lui fata de femei. Ba el ma iubea, insa nu imi spunea, caci stia ca desconsider barbatii si pentru mine conteaza mai mult dezvoltarea profesionala. In acelasi timp, lumea care ne vedea nu punea la indoiala nici o clipa ca suntem cuplu, aratam bine impreuna, atit la nivel spiritual cat si fizic. Legatura spirituala dintre noi a fost foarte puternica, si mai continua sa fie de altfel. Ultimul an a fost pentru mine destul de dificil, un job nou plin de responsabilitati, ultimul an la cea de-a doua facultate si multe altele. Devenisem foarte nervoasa si foarte rece. Toate gesturile lui de gingasie le respingeam si accentuam ca suntem doar prieteni, inclusiv in fata parintilor lui si ai mei. In toti cei cinci ani de zile nu am iesit cu nimeni, la fel si el. Petreceam fiecare zi impreuna (ne scriam emailuri si vorbeam zilnic is niciodata nu ne plicitiseam, ceea ca ma mira,caci sunt genul care se plictiseste repede de oamenii din jur). A fost plecat vreo doua-trei saptamani peste hotare, la intoarcele era diferit. Simteam ca ceva nu era in regula, insa eram prea obosita ca sa limpezesc apele. De un an de zile nu mai avusesem weekend, iar examenele finale ma epuizasera, nu mai zic de job....Imi era greu si aveam nevoie de ajutor, dar stiam ca in doua saptamani urma sa vina concediul de trei saptamani pe care il asteptam cu atita nerabdare. Am aflat absolut intimplator ca a gasit pe altcineva. M-a durut ca mi-a ascuns vreo doua luni. Nu obisnuiam sa avem secrete de asa proportii. Punea mereu pretul pe sinceritate si se supara cand eu mai faceam omisiuni mici la capitolul asta, desi neintentionate. Culmea e ca o cunosc si am mai ramas dezamagita si de alegere sa. Dar asta e, despre gusturi nu se discuta, chiar daca cred ca merita ceva mai bun. M-a durut si continua sa ma doara din cel putin doua motive: m-a mintit in cel mai miselesc mod posibil (de ce sa ascunzi celei mai bune prietene lucrul asta) si am pierdut nu doar persoana iubita, ci si cel mai bun prieten. M-a durut atit de tare, incat timp de o saptamana m-a luat de doua ori salvarea, si am petrecut o saptamana in spital, fara sa primesc un diagnostic clar. Timp de doua saptamani am slabit aproape 10 kilograme. I-am spus ca il iubesc, dar am facut-o prin sms. Am facut lucrul asta in unul din weekendurile cand plecase, iar eu descoperisem ca este cineva. A fost socant. Nu se astepta, credea ca vreau sa plec de la el (ma mutasem in apartamentul lui de vreo doi ani) cu prima ocazie si ca va ramane singur. Credea ca imi plac cu totul alt gen de barbati si tot asa... Mi-a zis ca ma iubeste ca cel mai bun prieten, iar sentimentele de iubire pe care le-a avut pentru mine a incercat sa le omoare toti anii astia, caci vroia sa pastreze prietenia noastra. Pritenele imi ziceau ca e din cauza obisnuintei si poate nici nu e iubire. Daca era obisnuinta nu avea sa doara atit de tare. Dintr-o persoana foarte sigura pe sine si dura de multe ori, m-am transformat intr-o plingacioasa. El continua sa ma contacteze, ma viziteaza uneori. Eu nu il contactez, daca ma suna raspund, daca imi scrie raspund, dar nu mai fac primul pas. Nu vreau sa creada ca nu pot depasi momentul si ca nu pot trai fara el. Desi sunt mereu vesela cand vorbesc cu el, mi-i foarte foarte greu. Uneori ma gandesc sa intrerupem legatura. Aici e si mai dificil, ca lucram in acelasi domeniu si ne intersectam cel putin o data pe luna. Aiurea....Nu mai stiu ce sa fac, stiu ca timpul e cel mai bun medic, dar pina si-a face timpul treaba eu ma usuc...
Posteaza comentariu