Jocul de-a plansul

Barbatii au o minte logica, axata pe rezolvarea problemelor. Cand un barbat intra intr-o incapere, intr-o sala de sedinte sau intr-un restaurant, prima data el observa imediat diverse lucruri care trebuie reparate, tablouri care trebuie indreptate, pentru ca atarna stramb pe perete sau sesizeaza un alt fel de a imparti spatiul respectiv. Creierul lui este un fel de masinarie care rezolva probleme si nu cunoaste odihna.

De ce barbatii ofera solutii

O femeie vorbeste despre problemele ei pentru a se elibera de stres. Ea insa vrea sa fie ascultata si nu "reparata".

Cand o femeie vorbeste despre problemele ei, barbatul o intrerupe vesnic si ofera solutii. El nu se poate abtine, pentru ca asa este programat creierul lui. Considera ca ea se va simti mult mai bine daca el va gasi o solutie. Ea vrea doar sa vorbeasca si ignora solutiile lui.

Ca urmare, el se simte incompetent sau ratat ori se invinovateste pentru problemele ei. Femeile nu vor solutii, vor doar sa dicute despre problemele pe care le au cu cineva care sa le asculte.

De ce barbatii nu se descurca atunci cand femeile incearca diferite emotii

Cand o femeie este suparata sau incearca diferite emotii, ea plange, da din maini si vorbeste intruna, folosind adjective cu incarcatura emotionala pentru a descrie mai bine sentimentele care o incearca. Ea doreste sa fie ocrotita, sa-i poarte cineva de grija si sa fie ascultata cu atentie, numai ca barbatul intrepreteaza comportamentul ei pornind de la propriile sale prioritati si, ca urmare, i se pare ca ea striga cu disperare: "Salveaza-ma - rezolva-mi problemele!"

Drept pentru care, in loc sa-i aduca liniste si mangaiere, vine cu sfaturi, pune intrebari la obiect sau ii spune sa nu mai fie suparata. "Nu mai plange!", spune el cu o expresie ingrozita pe fata. "Reactionezi cu totul exagerat. Lucrurile nu sunt chiar atat de grave!" In loc s-o alinte, sa aiba grija de ea ca o mama, el se comporta ca un tata. Asa a vazut ca reactionasera si tatal si bunicul sau.

Pentru o femeie, exteriorizarea sentimentelor este o forma de comunicare pe care o poate asimila rapid, in schimb, barbatul simte nevoia sa gaseasca o solutie si i se pare un mare esec daca nu reuseste. De aceea atunci cand femeia trece printr-o stare emotionala puternica barbatul se supara sau se infurie si ii spune sa inceteze. Barbatilor le e teama in primul rand ca femeile, odata puse pe plans, nu se mai opresc.

Femeile plang mai mult decat barbatii. Din pricina felului in care au evoluat, ei nu plang prea mult, mai ales in public, iar viata in societate le-a sporit aceasta trasatura tipic masculina.

Cand un baiat joaca fotbal si se raneste rau, se prea poate ca el sa cada la pamant urland, numai ca intre timp antrenorul ii striga fara mila: "Ridica-te imediat. Nu da satisfactie echipei adverse. Fii barbat!"

Barbatul sensibil al vremurilor moderne, in principiu, poate plange oriunde si oricand. El este incurajat de terapeuti, specialisti, articole din ziare sau de imprejurarile in care barbatii sunt izolati in jurul unui foc de tabara undeva in inima padurii si se imbratiseaza reciproc. Barbatul modern este acuzat ca e rece daca nu se "exteriorizeaza" de cate ori este cazul. Cum creierul femeii poate conecta emotia simultan cu alte functii mentale, este limpede de ce ea poate sa planga ori poate dovedi sentimente foarte puternice in aproape orice situatie.

Barbatii adevarati plang doar atunci cand se concentreaza asupra segmentului emotional al lobului drept, ceea ce se intampla foarte rar in public. Asa ca fiti suspiciosi fata de cei care plang des in public. Femeile au capacitati senzoriale net superioare comparativ cu ale barbatilor - ele primesc informatii mai amanuntite decat acestia si sunt capabile sa exprime mai bine emotional si verbal ce simt. O femeie poate plange atunci cand este insultata, pentru ca insulta are de obicei o incarcatura emotionala, pe cand barbatul poate nici sa nu observe ca a fost insultat. Pur si simplu asta nu inseamna mare lucru pentru el.

Preluare din cartea "De ce barbatii se uita la meci si femeile se uita in oglinda", de Allan Pease si Barbara Pease, aparuta la editura Curtea Veche.