Oare dragostea este cea care ne face sa suferim sau noi suntem cei care suferim din dragoste? Daca ne incredem in ceea ce oamenii spun ca traiesc, putem enumera destule suferinte aparent legate de dragoste.
- Suferim pentru ca iubim?
- Suferim pentru ca nu suntem iubiti?
- Suferim pentru ca nu putem iubi?
- Suferim pentru ca nu ne vedem dragostea recunoscuta si apreciata?
- Suferim pentru ca ne facem griji din cauza celor pe care ii iubim?
- Suferim pentru ca ne plictisim de cei pe care ii iubim?
De ce suferim pentru ca iubim?
O cercetare indelungata, insotita de observatii, discutii si reflectii m-a facut sa constat ca atunci cand suferim din dragoste, aceasta nu este niciodata cauza suferintelor noastre. Intr-adevar, este imposibil sa suferi din pricina dragostei. Totusi, majoritatea oamenilor pretinde contrariul.
Dragostea este un fenomen care reprezinta placerea, afectiunea pentru cineva sau pentru tine insuti. Inseamna libertate, plinatate, pace si seninatate. Nu putem suferi din dragoste. Daca suferim, altul este motivul.
Confuzia intre scop si mijloc
Una din marile probleme care impiedica exprimarea unei dragoste fara suferinta este confuzia, in mintea noastra, intre scop (sa iubim si sa fim iubiti) si mijlocul sau mijloacele pe care le folosim in acest scop. Scopul meu cel mai important este probabil sa fiu fericit. Mijlocul pe care il folosesc pentru a-l atinge consta, de exemplu, in a juca badminton doua seri pe saptamana. Intr-adevar, scopul meu este sa fiu fericit si mijlocul pe care il utilizez consta in a juca badminton. Nu este decat un mijloc printre multe altele.
Totusi, cand nu pot sa-mi practic sportul preferat, sunt nefericit. In loc sa folosesc un alt mijloc pentru a-mi atinge scopul, cand ma regasesc singur, ma izolez si astept, in suferinta, sa treaca aceasta perioada.
Comportamentul meu este normal; in schimb este total denaturat. Scopul meu nu este sa joc badminton, ci sa fiu fericit. Badmintonul este doar mijlocul pe care l-am ales dintre multe altele, pentru a-mi atinge obiectivul, adica fericirea.
Dar confuzia intre scop si mijloc ma face s-o iau pe una drept cealalta. In mod progresiv, scopul aparent devine badmintonul, si nu fericirea. Insa, in strafundul fiintei mele, adevarata ambitie consta in a fi mereu fericit.
Atat timp cat va dura confuzia intre scop si mijloc, nu voi putea fi cu adevarat fericit. Trebuie neaparat sa fac ordine in ganduri si sa disociez cele doua notiuni. Pentru majoritatea dintre noi, cautarea fericirii este confuza si, aceasta, de mult timp. Pentru a trai o dragoste fara suferinta, trebuie sa fim constienti de ea si sa ne straduim neincetat sa eliminam confuzia dintre scopul nostru si mijloacele pe care le folosim pentru a-l atinge.
Dar ce este dragostea?
Cred sincer ca exista o energie pe care o putem numi "dragoste". Am totodata convingerea ca aceasta energie nu iubeste, sau, daca preferati, ea iubeste tot. Inglobeaza atat persoanele pe care le consideram urate, cat si pe cele asa-zis frumoase. Este prezenta atat la batrani, cat si la tineri. O regasim la bolnavi si la oamenii sanatosi, Leprosul poate sa iubeasca si sa fie iubit. Persoana cea mai grasa poate sa iubeasca si sa fie iubita. Dragostea nu este selectiva cum suntem noi foarte adesea.
Dar mai cred ca etichetam prea multe fenomene cu numele de "dragoste" si ca din aceasta cauza, suferim adesea "din dragoste". Iata o problema majora daca vrem sa avem parte de bucuriile si binefacerile dragostei.
Dificultatea consta in faptul ca, daca noi credem ca dragostea este esentiala pentru viata noastra, si cred ca acesta este un lucru adevarat, vom face totul pentru a o cauta si a o pastra. Dar daca, din nefericire, nu stim exact ce este dragostea, cum vom face sa o recunoastem? Atentie, un raspuns precum: "Nu va faceti griji, o voi recunoaste cand o voi intalni!" nu poate decat sa ne duca la suferinta.
Daca nu stim ce este dragostea, cum sa facem sa o recunoastem si sa o deosebim de fenomenele care ii seamana? Astfel, nu putem nici macar sa avem incredere in cineva care pretinde ca poate sau vrea sa ne-o ofere, pentru ca nu putem sti daca ceea ce ne ofera este sau nu dragoste.
Pentru a intelege si poate pentru a descoperi dragostea, trebuie sa incepem prin a recunoaste si a admite ceea ce nu este. Daca aceasta etapa pare clara pentru mai multi dintre noi, ea poate produce teama catorva persoane care stiu inconstient ca ceea ce numesc ele "dragoste" nu este in realitate asa ceva. Dar, din moment ce nu cunosc alte tipuri de dragoste sau alte moduri de a trai, le este frica sa se regaseasca in fata unui vid cand admit ca ceea ce traiesc nu este dragoste.
Ce ne face sa suferim nu este dragostea, nici efectele sale secundare. Daca suferiti pentru ca iubiti, se intampla pentru ca ceea ce traiti nu este dragoste.
Preluate din volumul "Iubire fara suferinta" scrisa de Gloria Tate, aparuta la Editura Niculescu in traducerea Silviei Anghel