Există o stea minunată care se poate vedea foarte bine în aceste nopţi magice, ale trecerii dintr-un an în altul. Aceasta este Sirius, cea mai strălucitoare dintre stelele fixe, strălucirea ei fiind de 20 de ori mai mare decât cea a Soarelui nostru şi de două ori mai masivă decât el. Sirius face parte din constelaţia Câinelui Mare şi are o culoare albă strălucitoare, cu tente de albastru şi violet. Atunci când atmosfera este curată, Sirius străluceşte în toate culorile curcubeului, într-o splendoare nocturnă.
Originea numelui acestei stele provine din cuvântul grecesc „sirio”, care înseamnă „arzător”, „spumant”. Alte surse indică o legătură cu zeul egiptean Osiris, căci Sirius era steaua zeiţei Isis, sora şi, în acelaşi timp, soţia lui Osiris.
Cu 100.000 de ani în urmă, această stea se afla în constelaţia Racului, în partea estică a Căii Lactee. De atunci ea a traversat Calea Lactee şi acum se află aproape în partea opusă. Adorarea de către egipteni a acestei stele începe în jurul anului 3285 î. Hr., când orbita sa a răsărit în timpul solstiţiului de vară(21-22 iunie), marcând începutul Anului Nou, la acea vreme. Apariţia ei era considerată un semn bun, căci atunci începea Nilul să se reverse hrănind terenurile care asigurau recolte bogate. Ea mai era considerată "Câinele de Pază" al anotimpurilor.Existau în Teba cel puţin şapte temple care erau orientate spre locul de răsărit al stelei Sirius. Sirius este reprezentată şi pe zidurile unor temple apropiate din Sahara, datate în jurul anului 2700 î.Cr.
şi care se presupune că au fost ridicate în onoarea sa. În zodiacul pătrat din Denderah, era reprezentată de o vacă aşezată într-o barcă şi care avea deasupra capului o stea. Dupa ea, urmau zeiţele Sothis şi Anget ce aveau două urne din care se revărsa apa, făcând legătura dintre revărsarea Nilului şi răsăritul stelei Sirius. Persanii aveau diferite nume pentru Sirius: Câinele Conducător, Steaua Sudului sau Creatorul Prosperităţii. Asirienii o numeau Steaua Câinelui sau Câinele Soarelui. La romani, simbolul pentru Sirius era un şacal sau un cap de câine, reprezentand păzitorul orizontului vizibil şi al solstitiilor, fiind şi Zeul Vânătorii.Un alt nume al ei era Janitor Lethasus - Păzitorul Iadului, făcând din Sirius un Cerber al lumilor joase.
Chinezii o numeau Tseen Lang, adică Lupul din Ceruri, deoarece considerau că strălucirea ei neobişnuită îi păzea de atacurile hoţilor. În general erau consideraţi plini de bogăţie şi renume cei născuţi între Sirius şi Procyon(în perioada 5-15 iulie). Considerată de astrologii antici drept "Soarele Central al Căii Lactee", poetul Manilius o numea "Soarele îndepărtat care luminează astrele izolate, deoarece Sirius este centrul de gravitaţie al roiului local de stele, vecinul nostru cel mai apropiat. Sirius este Soarele Soarelui şi Soarele se învârte în jurul lui Sirius aşa cum Pământul se învârte în jurul Soarelui.”Sirius bine poziţionată într-un horoscop promite faimă, onoruri, bogăţie şi succes în afaceri.
Aşa că vă invit ca, în perioada dintre Crăciun şi Anul Nou, să priviţi pe cer şi să căutaţi pe Sirius pentru a vă pune o dorinţă pentru aceste domenii. Iată cum va arăta cerul Bucureştiului, în noaptea de Anul Nou, şi cât de frumoasă se poate vedea steaua Sirius dacă atmosfera va fi prielnică.
Posteaza comentariu