Naşterea lui Iisus: sărbătoare pe cer

Din ce în ce mai mulţi istorici şi astronomi ajung la concluzia că Iisus nu s-a născut în ziua de 25 decembrie şi nici măcar în apropierea ei.

Aceştia au analizat informaţiile din scrierile creştine şi din alte înregistrări istorice, precum şi înregistrările astronomilor din perioada respectivă pentru a identifica momentul apariţiei unui corp ceresc care ar putea fi steaua ce i-a călăuzit pe magi spre locul unde Isus s-a născut. În decembrie, păstorii nu stăteau afară ca să-şi păzească turmele, în frigul de pe câmpiile Betleemului şi nici un eveniment astronomic nu a putut fi asociat cu o stea magică care să fi avut un impact atât de mare asupra celor trei magi. Sărbătoarea naşterii Domnului a fost aleasă de biserică ca fiind 25 decembrie de-abia din secolul 3, peste o sărbătoare păgână romană Saturnaliile, şi pentru a face ca aceasta din urmă să îşi piardă din importanţă şi să fie dată uitării.

Perioada de timp posibilă pentru naşterea lui Iisus se plasează între anii 7-5 î.e.n(conform concordanţei cu recensământul organizat în Iudeea şi cu moartea împăratului Irod, evenimente istorice bine datate şi amintite în scrierile religioase) şi ca anotimp este mult mai probabil să fi fost primăvara.

Nu trebuie să uităm că Iisus a venit odată cu era Peştilor, respectiv cu o configuraţie planetară foarte rară care s-a format în zodia cu acelaşi nume. Aceasta restrânge căutarea la un singur an şi anume anul 7 î.e.n.(înainte de anul 1, considerat ca fiind anul de naştere al lui Iisus) când au avut loc trei conjuncţii repetate între Jupiter şi Saturn. Aceştia sunt titanii sistemului nostru solar şi au fost consideraţi simbolurile astrale pentru Tatăl şi Fiul ceresc. Cele trei conjuncţii Jupiter-Saturn au avut loc în zodia Peşti, combinaţie posibilă odată la ...900 de ani.

Mergând mai departe pe firul deducţiilor astrologice, momentul cel mai semnificativ pentru naşterea Mântuitorului, este cel al Lunii Noi din Peşti.

În general, Luna Nouă semnifică începuturile şi este un moment magic când viitorul se făureşte în creuzetul timpului şi ea are loc atunci când Soarele, principiul universal masculin, se uneşte cu Luna, principiul universal feminin. Momentul Lunii Noi în Peşti, în anul 7 î.e.n, a picat în 1 martie, o zi de Duminică. În dimineaţa acelei zile, cineva care stătea în Betleem, cu faţa la răsărit, avea posibilitatea să vadă sus, în înaltul cerului, o stea strălucitoare, de culoarea safirului, steaua Vega, din constelaţia Balanţei, semnul echilibrului şi al iubirii aproapelui.

Cei născuşi sub influenţa acestei stele sunt firi armonioase, iubitoare de natură, iar kabbaliştii o asociau cu arcana majoră „Împăratul”.

Dacă voi adăuga că la babilonieni, Vega era numită „Mesagerul Luminii”, iar la asirieni „Judecătorul din Ceruri” şi că era cea mai strălucitoare stea de pe cerul nordic, semnificaţiile magice ale naşterii Domnului Isus sunt şi mai evidente. În dimineaţa zilei de 1 martie, anul -7, această stea era sus, pe cer, iar la răsărit se forma o conjuncţie Lună-Soare în Peşti. Tot în aceeaşi zodie, de o parte şi de alta a Lunii Noi, se aflau încă 4 planete: Jupiter şi Uranus, în conjuncţie, şi Saturn şi Venus. O asemenea combinaţie se poate realiza la miliarde de ani, practic o singură dată în existenţa unei planete.

Cu un program de astronomie performant, am recreat pentru voi, cititoarele Evei, acest cer minunat: