Cea mai frecventă situație cu care m-am întânit în calitate de astrolog a fost cea în care o femeie, fie adolescentă, fie trecută de prima şi chiar de a doua tinereţe, întreabă când îşi va găsi sufletul-pereche, pe EL, cel aşteptat şi îndelung dorit.
Cel mai mare mister al vieţii este experimentarea iubirii unei alte persoane şi definirea dragostei este un lucru tot atât de dificil precum definirea însăşi a vieţii. Sufletele nu se pot împlini decât prin iubire şi nicio altă realizare pe acest Pământ nu poate echivala cu satisfacţia de a iubi şi de a fi iubit.
Ce este însă sufletul? Sufletul este adevăratul nostru Sine, singurul care nu poate involua, regresa, el având doar şansa evoluţiei pentru că numai sufletul continuă să trăiască, chiar dacă în alte trupuri cum spune conceptul reîncarnării sau într-o altă lume cum spune religia creştină.
Mai ales în aceste vremuri, în care majoritatea pare să fie interesată de aspectul fizic, de achiziţiile materiale, cel care face diferenţa între fericire şi nefericire este sufletul.Conexiunile pe care le stabilim cu alte suflete, cu care interacţionăm mai mult sau mai puţin, sunt cele care ar trebui să ne intereseze în primul rând. Unele din aceste legături ne vindecă, ne hrănesc, ne fac să fim mai buni, pe când alte conexiuni sufleteşti ne rănesc, ne dau înapoi din evoluţia noastră spirituală şi ne golesc de energia vitală. Prin contactele dintre ele, sufletele schimbă energie, se potenţează reciproc sau se incomodează, în funcţie de nivelul vibraţiei lor.
Intensitatea si durata schimbului de energie din cadrul legăturilor pe care le au sufletele între ele pot conduce la o clasificare a lor.
Cele cu care avem un contact pentru puţin timp şi la nivel superficial (oameni cu care ne întâlnim într-un concediu, la un ghişeu, un vecin cu care schimbăm doar formule de salut, etc.) sunt aşa zise suflete indiferente. Acele suflete care stau mai mult timp în preajma noastră şi cu care interacţionăm mai puternic (părinţi, fraţi, prieteni, colegi de şcoală, etc.) fac parte din grupul nostru de suflete şi ne reîncarnăm împreună, schimbând doar rolurile (într-o viaţă putem fi părintele celui care, în altă viaţă, poate fi fratele sau sora noastră).Sufletele însoţitoare sunt cele cu care avem o relaţie de apropiere mai mare şi mai diversificată, pe mai multe nivele simultan(fizic, mental, afectiv) şi sunt reprezentate de soţ/soţie, un iubit (dar nu orice iubit, ci unul cu care avem o relaţie care ne afectează şi ne transformă), un/o prieten/ă cu care avem o relaţie foarte strânsă.
Mulţi oameni experimentează conexiuni doar cu aceste trei categorii de suflete, dar sunt unii – mult mai puţini – care pot avea întâlniri cu sufletele lor gemene sau suflete-pereche, cum li se mai spune.
Aceasta presupune întâlnirea între suflete care se completează ca două jumătăţi ale unui întreg, care rezonează între ele la un nivel extrem de profund, de spiritual şi care se ajută reciproc să evolueze.Nu ar trebui să cădem în greşeala de a crede că o viaţă nu are valoare sau farmec dacă nu avem parte de întâlnirea cu sufletul pereche, căci toate relaţiile, chiar şi cele nesatisfăcătoare, au un anumit scop. Pe de altă parte, chiar şi relaţia cu un suflet pereche nu este întotdeauna, de la început până la sfârşit, una fericită, dar este sigur că vom trăi clipele cele mai frumoase pe care le poate trăi un om. Toate relaţiile cu sufletele pereche sunt karmice, căci ele nu se reîntâlnesc în această viaţă decât cu un scop foarte important şi fie rezolvă o karmă trecută, fie creează una pentru viitor.
Dar vom vedea cum apar întâlnirile cu sufletele-pereche în episoadele următoare...
Vesta (Maria Onea)
www.astrovesta.com
Posteaza comentariu