Se spune adesea şi pe bună dreptate că poporul rus este unul greu de înţeles, căci reacţionează într-un mod contradictoriu şi că poate fi capabil de trăiri extreme de la generozitate şi supunere până la opacitate şi violenţă.
Provenind eu însămi dintr-o familie cu origini etnice diverse (un bunic de origine bulgară şi o bunică având ascendenţe ebraice), am fost în contact şi cu reprezentanţi ai altor popoare din cosmopolita societate a Brăilei anilor ’60. Pe vremea aceea, un copil îşi căpăta experienţa de viaţă prin relaţionarea directă cu ceilalţi copii şi cu familiile lor, un bun prilej pentru o fire curioasă ca a mea să cunosc atât cultura grecilor, cât şi a lipovenilor, grup înrudit cu ruşii de atunci şi de astăzi. Pe lipoveni i-am cunoscut prin intermediul celor două familii care locuiau de o parte şi de alta a casei părinteşti: femeile erau trupeşe şi binevoitoare, dar şi aprige când era vorba să fie ascultate de copiii lor; bărbaţii erau la rândul lor, oameni vânjoşi (când apăreau în casă, toate lucrurile începeau să mi se pară mai mici), munceau de „rupeau” (tatăl meu îi numea în glumă, „excavatoare umane”, căci îţi făceau un şanţ cu o viteză comparabilă cu a utilajelor ce se făceau atunci într-o fabrică brăileană) şi se bucurau de viaţă cu ferocitate sau disperare, că nu ştiu exact cum să descriu mai bine. Erau familişti - ţineau foarte mult unii la alţii şi la copii mai ales - şi foarte credincioşi, o credinţă însă care nu părea foarte legată de manifestarea neapărat în public a unor ritualuri.
Se spune adesea şi pe bună dreptate că poporul rus este unul greu de înţeles, căci reacţionează într-un mod contradictoriu şi că poate fi capabil de trăiri extreme de la generozitate şi supunere până la opacitate şi violenţă. S-a încetăţenit chiar o expresie a „sufletului rus” care ar putea să desemneze pe scurt, căci nu e aşa de uşor de explicat, un soi de fatalism amestecat cu nebunie şi cu o poftă nebună de viaţă. Pentru a înţelege un popor, trebuie să cercetezi trei lucruri: originea lui, relieful şi clima în care s-a dezvoltat şi trăieşte. Şi ca să-l percepi şi mai bine, să „intri” efectiv în sufletul lui, în lipsa unui contact direct şi nemijlocit, ai putea să-i cunoşti operele cele mai reprezentative. Vacanţa de vară petrecută pentru „consumarea” rafturilor dedicate literaturii ruse de la biblioteca judeţeană a fost una încărcată de magia scrierilor lui Dostoievski, Tolstoi şi Turgheniev.
Enigmaticul (pentru europeni mai ales) popor rus este un grup al slavilor răsăriteni, din care fac parte astăzi popoarele care trăiesc în Rusia, Ucraina şi Belarus. Temperamentul acestei naţiuni s-a format sub regimuri autoritare care au durat până în epoca modernă şi în condiţiile unei teritoriu enorm şi cu o climă foarte aspră. Distanţele mari au creat un sentiment de vulnerabilitate şi comunităţile fiind foarte izolate între ele au trebuit să fie foarte unite şi ermetice pentru a face faţă condiţiilor de viaţă. De asemenea, s-a dezvoltat o neîncredere faţă de străini şi o dificultate înnăscută de a accepta schimbările, căci acestea din urmă erau văzute ca ceva ce distrugea siguranţa creată prin această etanşeizare. Ţăranii ruşi, căci ei au fost inima şi talpa ţării, aveau practic două cicluri de supravieţuire: unul în care trebuiau să hiberneze, destul de lung, conform iernilor lungi şi aspre, şi altul, mai scurt, în care trebuiau să facă toate lucrările agricole pentru a-şi asigura necesarul de trai pentru tot anul.
Fiind izolaţi şi neinstruiţi, trăind în condiţii mizere în care „ori rezişti, ori mori”, ei au fost vulnerabili la orice formă de îndoctrinare, fie că a fost vorba de biserică sau de conducătorii ţării. Relaţionarea joacă rolul de a ne face, chiar şi cu riscul unor ciocniri în prima fază, mai maleabili şi mai deschişi către cei diferiţi de noi şi este ca apa care erodează pietrele colţuroase şi le face rotunde şi netede, lipsite de asperităţi. Lipsa contactelor cu cei din afara unui grup restrâns este menită să anchilozeze temperamentul şi să modeleze caractere tari, dar lipsite de flexibilitate. În secolul al XVI-lea, iobagii ruşi făceau stagiu militar chiar şi 25 de ani, jumătate din viaţa lor pe acele vremuri. Mai încoace, în secolul XIX, acesta a fost redus până la 16 ani. Mai mult, sunt aproape sigură (potrivit documentărilor mele) că Rusia este statul care se poate „mândri” cu cea mai veche poliţie secretă din lume, de pe vremea lui Ivan cel Groaznic, în secolul al XVI-lea. Pentru a şti ce se petrece în zone care se aflau la săptămâni sau chiar luni de mers călare, aveai nevoie de oameni credincioşi, de încredere, care să ofere informaţii de acolo.
Harta astrală a Rusiei medievale, respectiv astrograma creată pentru momentul şi locul „naşterii” acestei naţiuni, reflectă foarte bine „sufletul” şi „destinul” ei atât de tumultos. Rusia s-a „născut” pe 20 septembrie, anul 862, prin crearea Rusiei Kievene, la Novgorod, sub conducerea lui Rurik, un şef al unui trib de varegi, sau vikingi (primul nume era folosit de către slavii de răsărit). Ce observăm în harta aceasta? Avem o cojuncţie strânsă Soare-Saturn în Balanţă, care sugerează conducerea autocrată, severitatea şi caracterul dârz, aspru, al conducătorilor acestei naţiuni. Saturn este mult mai puternic în acest semn (în „exaltare”) decât Soarele slăbit al sfârşitului de toamnă (în „cădere”, spunem noi astrologii). Ruşii aveau nevoie şi se pare că tendinţa s-a menţinut, de conducători care să fie mână de fier, care să se impună şi să fie respectaţi şi chiar temuţi.
Această conjuncţie este în careu, aspect dificil, cu Luna în Rac, în semnul ei de domiciliu, semn care descrie perfect sufletul cald, generos al poporului, posesivitatea lor (ce au ei, nu mai are nimeni), dragostea pentru copiii lor, sensibilitatea şi impresionabilitatea. Racul descrie şi conservatorismul, ataşamentul faţă de tradiţie, spiritul de clan şi familial foarte dezvoltate, iubirea de ţară şi de locurile natale.Mai există un al doilea aspect major şi dificil, care arată o ruptură între două laturi opuse, între partea dură, masculină, yang, a unui temperament şi cea moale, feminină, yin. Aşa cum Soarele şi Marte o reprezintă pe prima şi desemnează energia, agresivitatea, impulsivitatea şi curajul, cel de-al doilea tandem, Lună-Venus, semnifică sensibilitate, receptivitate, detaşare, spirit de supunere. Cel de-al doilea aspect semnificativ din astrograma Rusiei este un aspect dificil între Marte şi Venus. Martele este în Leu unde se simte foarte bine, dar Venus este în Scorpion, unde se află slăbită, căci este exilată acolo. Pe de o parte, un sentiment acut de superioritate, manifestări dramatice, teatrale ale unui orgoliu nemăsurat, dorinţe imperative, acţiuni compulsive. De cealaltă parte, senzualitate, emoţii şi pasiuni intense, gelozie, posesivitate, generozitate exagerată.
Marte mai face un aspect dificil şi cu Neptun, cel care semnifică misticismul, fuga de realitate, viciul în toate formele sale (alcool, drog, abuz de sex), izolare, suferinţă, spirit de sacrificiu, magie şi secrete. Acest aspect arată că adesea există o proastă canalizare energiilor imense (Marte în semn de Foc), stări confuze, fuga din faţa realităţii crude prin viciu, desfrânare şi dificultatea de a înţelege exact ce îşi doreşte ca popor combinată cu predispoziţia de a se lăsa manipulat chiar şi de propriile fantezii.
Aceste aspecte dificile, un careu pe semne cardinale (Soare-Saturn cu Luna) şi alte două pe semne fixe (Marte cu Venus şi Neptun) descriu foarte bine esenţa „sufletului” poporului rus, în toată splendoarea şi umbrele sale. Dostoievski a descris admirabil în „Crimă şi pedeapsă” sau în „Fraţii Karamazov” această ardere interioară, acest misticism rusesc care are drept temă centrală ideea salvării prin suferinţă şi că păcatul, imoralitatea cea mai josnică, pot crea şansa purificării prin suferinţe greu de imaginat.
Posteaza comentariu