Exista trei tipuri de tulburari depresive: depresia majora, distimia si tulburarea bipolara.
Depresia majora presupune o combinatie de simptome care interfereaza cu abilitatea persoanei respective de a lucra, studia, dormi, manca si de a se bucura de activitati care altadata ii placeau. Astfel de episoade care dizabiliteaza o persoana pot avea loc o data sau de mai multe ori in timpul vietii.
Distimia implica simptome cronice care nu dizabiliteaza persoana, dar o tin in afara unei bune functionari, in special la nivel afectiv. Multe persoane cu distimie experimenteaza si episoade majore de depresie la un moment dat in viata.
Tulburarea bipolara (maniaco-depresiva) este caracterizata prin schimbarea ciclica a starilor: manie si depresie. Aceste schimbari de stare pot fi dramatice si rapide, dar adesea sunt graduale. In episodul maniacal, individul poate fi superactiv, foarte vorbaret si cu o mare cantitate de energie. Adesea, mania afecteaza gandirea, judecata si comportamentul social, cauzand probleme serioase si comportamente jenante la nivel social. Individul se poate simti exaltat, ia decizii nesabuite fie profesional, fie personal. Netratata, mania poate conduce la o stare psihotica (de pierdere a simtului realitatii).
Nu toate simptomele de mai jos sunt prezente - la unele persoane se manifesta mai putine, la altele mai multe. Severitatea simptomelor variaza de la individ la individ si, de asemenea, ele se pot manifesta diferit de-a lungul timpului, la acelasi individ.
Starile depresive pot prezenta urmatoarele simptome:
- tristete, anxietate, stari de gol interior;
- atitudini pesimiste si lipsa de speranta;
- sentimente de vinovatie, lipsa de valoare si neajutorare;
- lipsa interesului sau a placerii pentru actiuni si hobby-uri care altadata ii placeau, inclusiv sex;
- energie scazuta, stare de oboseala;
- dificultati de concentrare in luarea deciziilor;
- stari de insomnie - se trezeste foarte devreme sau doarme mai mult dimineata;
- pierderea apetitului si a greutatii sau mananca mai mult si castiga in greutate;
- ganduri si incercari de suicid;
- iritabilitate si neliniste;
- simptome fizice persistente, care nu raspund la tratamentul medicamentos (dureri de cap, tulburari digestive, dureri cronice etc).
Starile de manie au urmatoarele simptome:
- exaltare excesiva sau anormala;
- iritabilitate neobisnuita;
- nevoie scazuta de somn;
- grandiozitate;
- vorbeste mult;
- trece de la o idee la alta;
- dorinta sexuala exagerata;
- cresterea energiei;
- judecata superficiala;
- comportament social neadecvat.
Cauzele depresiei
Sunt cazuri in care depresia se manifesta la mai multe generatii (astfel, este posibil ca o anumita vulnerabilitate biologica sa fie mostenita), in special in cazul tulburarii bipolare. Si depresia majora se poate manifesta din generatie in generatie, desi sunt situatii cand nu exista un istoric al depresiei in familie. Adesea, depresia este asociata cu schimbari la nivelul structurii sau functionarii creierului.
Persoanele cu stima de sine scazuta, care, in general, au o atitudine pesimista sau care sunt deja coplesite de stres sunt predispuse la depresie. Cercetari recente au aratat ca schimbarile fizice pot fi acompaniate de schimbari mentale. Boli fizice, precum atacul de inima, cancerul, tulburarile hormonale, boala Parkinson, pot cauza tulburari depresive, facand persoana bolnava apatica si fara dorinta de a avea grija de nevoile ei fizice, prelungind astfel perioada de recuperare. De asemenea, o pierdere serioasa, relatii dificile, probleme financiare sau orice schimbare in viata (dorita sau nedorita) pot atrage dupa sine un episod depresiv.
Adesea, o combinatie de factori genetici, psihologici si de mediu sta la baza unei tulburari depresive.
Depresia la femei
Statistic, depresia este prezenta intr-un procent dublu la femei fata de barbati. Multi factori hormonali pot contribui la rata depresiei la femei: schimbari menstruale, graviditatea, avortul, perioada postpartum, menopauza. Femeile fac fata si la alte stresuri, cum ar fi: responsabilitati la serviciu si acasa, sunt mame singure, au grija de copii si de parintii in varsta.
Multe femei sunt in mod special vulnerabile dupa nasterea unui copil. Schimbari fizice si hormonale, precum si noile responsabilitati pot fi factori care duc la depresia portpartum la unele femei. Daca anumite stari trecatoare de melancolie sunt comune pentru noile mamici, un episod depresiv nu este normal si implica o interventie activa. Este nevoie de suport din partea medicului si a familiei pentru a o ajuta sa-si recapete atat starea de bine fizica si psihica, cat si abilitatea de a avea grija si de a se bucura de copil.
Depresia la barbati
Desi depresia este mai putin prezenta la barbati decat la femei, acestia admit mai greu ca sufera de depresie si chiar si doctorii o suspecteaza mai putin. Rata suicidului este de patru ori mai mare la barbati, desi sunt mai multe femei care au aceasta tentativa. Depresia barbatilor este adesea mascata de alcool si droguri sau de obiceiul acceptat social de a munci in mod excesiv.
Depresia se manifesta la barbati nu prin lipsa de speranta si neajutorare, ci prin iritabilitate, furie si descurajare. De aceea depresia poate fi foarte dificil de recunoscut la barbati. Chiar si atunci cand un barbat isi da seama ca este deprimat, va fi mai putin dornic decat o femeie sa ceara ajutor.
Depresia la batrani
Exista ideea gresita ca este normal ca batranii sa se simta deprimati. Dimpotriva, multi oameni in varsta sunt multumiti de viata lor. Uneori totusi, cand depresia se manifesta, poate sa nu fie luata in considerare si tratata ca o parte normala a procesului de imbatranire.
Depresia la batrani, nediagnosticata si netratata, cauzeaza multa suferinta fara rost atat pentru familie, cat si pentru persoanele in cauza, care altfel ar avea o viata normala.
Cand merg la doctor, prezinta, de obicei, simptomele fizice, dat fiind ca persoanele in varsta sunt adesea refractare la discutii despre sentimentele de tristete, lipsa de speranta, pierderea interesului in activitati care altadata le placeau, sau despre sentimentele de durere prelungita dupa o pierdere. O data ce diagnosticul de depresie a fost pus, tratamentul pe baza de medicamente si/sau psihoterapia pot ajuta persoana depresiva sa se intoarca la o viata normala.
Studiile au aratat ca depresia la varste inaintate poate fi tratata cu psihoterapie.
Diagnosticul depresiei
Primul pas pentru a urma un tratament adecvat pentru depresie este examinarea fizica de catre medic. Anumite medicamente si anumite stari, precum o infectie virala, pot cauza aceleasi simptome ca si depresia, iar medicul trebuie sa elimine aceasta posibilitate prin examen clinic si teste de laborator. Daca este eliminata cauza fizica pentru depresie, atunci trebuie facuta o evaluare psihologica.
O evaluare psihodiagnostica trebuie sa includa o istorie completa a simptomelor:
- cand au inceput, cat au durat, cat de severe au fost, daca pacientul le-a mai avut, ce tratament a urmat daca au mai fost prezente etc.;
- pacientul consuma alcool sau droguri, a avut sau are ganduri de suicid;
- au existat cazuri in familie, au fost tratate sau nu.
Tratamentul consta atat in tratament medicamentos (conform cu indicatiile unui medic psihiatru), cat si in psihoterapie. In formele mai usoare de depresie este suficienta psihoterapia. In majoritatea formelor de depresie este indicat un tratament combinat (medicatie si psihoterapie).
Comentarii (25)
da.ca e adevarat ù
id meu de mess este momentdefluture,cine vrea sa discutam sa ma adauge in lista. Daca crezi in tine si vise,nu uita sa adaugi si VOINTA!
ma numesc florentina am 31 de ani si sufar de o depresie acum 6 ani am fc un tratament de vreo 3 saptamani si am scapat usor usos si cu vointa mea am scapat acum au trecut 6 ani si simtomele de atunci au reaparut iar dureri de cap an zona cefei palpitari rapide de inima de simt ca ami ia respiratia nervi tot timpu tristete senzatie se plans si tremurat an corp si nu stiu ce sa fac sa repet tratamentu de acum 6 ani care lam avut eu am avut un tratament usor anxiar distonocalm magne b6 si cipralex va rog frumos sa ma ajutati va multumesc mult
Depresia isi pune amprenta adanc asupra noastra. Ne schimbam complet. Dupa ce am trecut peste o depresie nu ma mai recunosteam. Am lucrat mult sa trec peste asta si am capatat incredere in mine, contrat ceea ce se intampla de obicei. Am citit niste articole foarte interesante de pe site-ul depresiv.ro dupa care m-am ghidat si am pus in practica ideile de acolo. Am incercat sa arat tuturor ca eu pot mai mult si ca nimic nu imi sta in cale si am reusit. Mult succes si voua si nu va lasati batute de depresie! luptati!
buna ziua. as vrea sa stiu cat de grav este diagnosticul tulburare anxios-depresiva,am urmat un tratament medicamentos cu coaxil si carmapazepina,dar nicio schimbare in bine,din contra ma simt din ce in ce mai rau am stari de iritabilitate si neliniste,emotivitate,lipsa de energie,oboseala,probleme digestive. cum pot sa scap din acest iad? va rog din suflet sa-mi raspunde-ti
buna,am o problema foarte mare,sunt impreuna cu prietenul meu de 3 ani traim in alta tara el nu e roman e din alta tara ,totul a fost frumos dar de un an incoace sa schimbat complet nu are chef de nimic tot timpu e obosit i-mi zice ca sa saturat de stat in tara asta ca noi nu avem nici un viitor impreuna cheltuie bani in nestire la jocuri de noroc toate il supara ,in momentele astea nu vrea sa vorbeasca cu nimeni ,prieteni familie tot timpu sta la calculator .cand i-si revine parca e alta persoana vesele iubareata nu stiu ce sa mai fac ma termina psihic si e mine il iubesc din tot sufletu dar nu pot sa-l ajut cu nimic de doctor nici nu vrea sa auda ,tot ce spune este ca vrea sa fie singur .a avut in urma cu un an jumate o muca buna ,apoi cineva sa bagat si ia luat postu si el a fost mutat in alta parte unde e foarte greu multe documente de facut multa munca si il da peste cap ,vine tot timpu nervos suparat ca nu vrea sa se mai duca ca e obosit incontinu ,ce viata e asta tot timpu asa se manifesta 2 sau 3 zile bune 5 rele ,tin sa mentionez lucreaza de noapte ,nu stiu ce sa mai cred ce sa mai fac acum ma iubeste ma rasfata i-mi pupu picioarele a doua zi daca nu se simte bine gata vrea sa fie singur zice ca e mai bine sa ne despartim si tot asa .nu stiu ce sa fac cum sa-l ajut simt ca inebunesc nici nu stiu ce sa mai cred acum ma ignora complet cand e bine ma iubeste ce pot crede .ajutati-ma va rog ce pot face pentru el .MULTUMESC
am niste atacuri care se manifesta prin vertij,o stare generala extrem de rea,o stare de rau extraordinara,ma deranjeaza orice si oricine in clipele alea va rog sa-mi spuneti daca sunt atacuri de panica si cum sa le tratez am incercat cu multe medicamente dar degeaba va rog ajutati-ma daca stiti ce trebuie sa fac.
buna prietena mea a luat pastile in urma cu ceva timp si era cat pe aci sa se sinucida dintr-un motiv prostesc a fost la spital si a fost diagnosticata cu tulburare depresiva cu afectiuni psihotice ma iubeste f mult si as dori sa stiu..daca mai se poate continua relatia cu ea..daca poate deveni periculoasa sau chestii de genu..va multumesc
ma confrunt cam de vrio 9 ani cu depresia stau cam o data sau 2 ori pe an in spital urmez cursuri de lecuire si oricum nu prea vad schimbari parca tot timpul sunt cu o frica in mine vrau sami spuneti va rog frumos asa o sa ma chinui toata viata? mulumesc!
Eu sunt o femie de 32 de ani si ma schimb foarte repede.Nici o data nu sunt multumita banu am ceva iacand am acel ceva nu mai imi place si vreau alt ceva.Vreau un sfat bun MULTUMESC FFFF MULT MARIA.
Salut! Am nevoie, la fel ca toata lumea de aici, de un sfat. Am un prieten care, dupa simptomele citite aici, e depresiv. Se simte singur - si din pacate chiar e; eu sunt intr-alt oras, iar prietenii lui... nu prea sunt acolo ptr el - si nu are niciodata chef de nimic. Faza aia cu pofta mare de mancare, cu durerile de muschi si cu trezirea de dimineata... Totul se intampla. Stiu ca nu ar merge la niciun control, la niciun medic, daca asta i-as spune sa faca. Iar eu, cum nu prea mai sunt langa el, nu stiu cum sa-l ajut. Sincer, sunt cam depasita de situatie. Si nu era asa mereu. Dar in ultimul an (cel putin) nu prea am vazut in el omul ala viu care era inainte. Ce sa fac?
buna tuturor,as dori un sfat ceva o indrumare catre cineva specializat,mereu am fost o persoana realista vesela ambitioasa,dar am o problema cu parintii,ii iubesc f mult,dar cand sunt in preajma lor imi pierd controlul le vb f urat am senzatia ca inebunesc,mereu au fost certareti unul cu altul,mama incearca sa dea sfaturi tuturor,incearca sa preia controlul;acum sunt nevoita sa locuisc cu ei din cauza problemelor financiare si asta imi afecteaza sanatatea,un mic ajutor poate...:(
Buna! Asa ca toata lumea care apleleaza la acest site, si eu am o problema, iubitul meu este f vesel, rade foarte mult, e sufletul petrecerilor, dar cu cateva luni in urma a inceput sa aiba stari depresive, as spune eu, din cand in cand, e f trist, vrea sa stea singur , nu are chef de nimeni si de nimic, spune ca e stresat ca se gandeste la sesiune, ca e de la vreme, initial am crezut dar acum incep sa-mi fac griji din ce in ce mai tare, asta pentru ca incep sa fie tot mai dese si nu stiu cum sa-l ajut
Ajutor!r!,Tot timpul sunt trista si nemultumita de mine,nimic si nimeni nu ma face sa rad,cred ca viata e imposibila si chiar am avut ganduri de sinucidere si am in continuare,cred ca nu mai are rost sa mai traiesc degeaba!Cred ca sunt DEPRESIVA!
in urma cu 3 ani am avut o perioada grea in viata mea.a tunci am avut primul atacde panica.intre timp am dat nastere unei fetitze sanatose .cand simtzeam ca nu pot depasii atacurile de panica ma gandeam la ea.acum ea are 2 ani .atacurile au reaparut mai rau acum 1 an.am fost la dr psihoterapeut.m-a ajutat mult.dar nu m-am refacut total.asa ca am trecut pe medicatzie,si anume tranxenne,cipralex si lexotan.va intreb pe voi care ati trecut prin situatii asemanatoare ce stiti de aceste atacuri?ne vindecam vreodata? va pup.tantzica din ploiesti
sunt o fire f f vesela de felul meu,dar aseara mi s-a intamplat ceva ciudat.....imi era indiferent totul,am inceput sa plang in hohote fara motiv,in momentul cand am inchis ochii mi s-au ,,derulat" ultimii 6 ani din viata,6 ani pe care i-am avut ,,negrii" din cauza socrilor,din vina mea locuiesc cu fratele sotului in casa (necasatorit),dar acum simt nevoia sa stau doar eu cu sotul meu,pt ca 6 ani am stat la parintii lui....si de aseara nu imi pot revenii ...am ajuns in stadiul in care tot ce misca langa mine sa ma enerveze,vreau decat sa stau singura si sa plang gandindu-ma unde am gresit de traiesc asa?pentru ce sunt pedepsita?Ma opresc brusc din plans si raman pe ganduri dupa care plang in hohote iar pana ma ia cu lesin si ma doare f f tare capul (cred ca de la plans) Va rog frumos sa ma ajutati sa depasesc starea asta ...daca este vorba de o posibila depresie as vrea sa o previn daca mai am ceva de salvat din mine.......Va multumesc anticipat!
Buna ziua...mi s-a pus diagnosticul de tulburari depresive avand dureri de muschi, intepaturi si furnicaturi la nivelul fetei...urmez de 3,4 luni tratament medicamentos cu depachine,torendo si cymbalta...as dori sa stiu si eu cam cat dureaza in medie un astfel de tratament?
in urma cu sapte luni am ramas insarcinata ..eu si prietenul meu am fost foarte fericiti normal ca am hotarat sa tin copilul problema a venit cand am fost prima data la ginecolog care nea spus ca fatul avea 8 sapt zi in care eu nu am fost cu iubitul meu ...a intervenit un moment de nesiguranta in inima lui si am luat chiar hotararea sa fac avort dar nu vroiam stiam ca e al lui am mai mers la ginecolog si sa confirmat ca e lui deoarece ei socotesc dupa ultima zi de ciclu care nu este aceeasi cu ziua conceptiei .....greseala mea a fost ca iam marturisit prietenului meu ca eu in ultima zi de cciclu am fost cu altcineva (noi nuu eram impreuna pe aunci )si de atunci el sai schimbat parerea spune ca ii e frica sa aiba o relatie cu mine ma va ajuta cu bani ptr copil dar atat. intre noi exista o dragoste foarte mare inca imi spune ca ma iubeste dar ca nu poate intra in relatie ....sunt in a saptea luna acuma de 3 luni ma zbat cu ideea ca el vine inapoi nu pot intelege cum de dragostea nu invinge si nu pot sa trec peste asta stau in tenerife si totul in jur imi aminteste de el deasemenea de cand sunt insarcinata am pierdut tot pe el ,acasa la familia mea mam intors dar nu mia fost bine tatal meu spunand ca dumnezeu ma face sa sufar si asa ca am hotarat sa plec inapoi ..un job nu pot avea deoarece sunt in starea asta ...speranta mea e ca mai am 2luni jumate si voi avea bebele s ii voi reveni spunetimi cum pot sami revin daca el afirma ca ma iubeste dar nu vrea o relatie cu mine din cauze copilului ..nu inteleg si nu mai pot sta asa incerc prin multe metode sami revin va mmultumesc
m-am despartit de prietenul meu cu care am fost 1 an si 8 luni pt ca l-am inselat,intotdeauna mi-a placut libertatea,dar cand ne certam sufeream enorm.stiam ca el e acolo orice ar fi iar acum ma paraseste...in prima faza a fost foarte ranit si ma jignit cum nu mi-as fi inchipuit vreodata,apoi sa intors la mine,dar nu l-am acceptat decat ca prieten desi inca ne iubeam eu nu puteam renunta la celalalt.si am continuat o vreme.acum fostul meu prieten ma ignora complet,iar eu plang,sunt foarte foarte geloasa pe noua prietena a sa,cad nervos,imi rup parul din cap,ma zgarii,nu pot dormi noaptea si ma acuz secunda de secunda.il vreau inapoi cu orice pret...am fost in stare chiar si sa ma umilesc in fata sa.eu in continuare vb cu celalalt baiat insa zbuciumul inimi ma doboara.sfatuiti-ma va rog cum pot depasi aceasta situatie:(
si mai exact un psiholog ce ar trebui sa faca,cum isi da seama un pacient ca face ce trebuie ?
esti departe si nu poti face prea mult pt el .....trebuie sa si accepte homoxexualitatea si asta nu e usor .sfatuieste-l sa mearga la un psiholog sau psihoterapeu ,care sa fie si barbat ,o sa i fie mai usor sa vb cu un barbat ,,,dar cred ca este mai mult de atat ,faptul ca este singur ,,pt ca tatal este si nu este si mama nu e prezenta poate amplifica starea pe care o are dak mai este si adolescent ...fara prezenta unui parinte care sa aiba grija de el ,,,e greu ....convinge l sa gandeasca pozitiv spunei cat de frumoasa este viata si merita sa o traiasca .....sau dak poti ia legatura cu un apropiat al lui care sa i pese .....de la departare mai greu sa l ajuti ,,dar deja ai fakut destul pt el si asa ,,,,incearca in continuare ,,,succes
nustiu ce sa mai fac,am un amik care se pare ca este gay,sufera enorm din cauza faptului ca-i plac baietii...eu sunt la 400 de km de el,mentionez faptul ca are 17 ani,nu de putine ori l-am oprit prin mesaje disperate de la sinucidere...nujtiu ce sa mai fac,societatea il respinge,toti rad de el si el isi doreste cel mai mult sa moara...a ajuns sa se urasca pe el insusi,sa urasca faptul ca s-a nascut si sa-si doreasca cu ardoare moartea...de ceva vreme este si intr-o depresie profunda....s-a taiat de multe ori pe maini,chiar si azi in timp ce vorbeam cu el....vrea sa se omoare...de 3 ori l-am oprit....nu are prieteni in jurul lui,tatal sau este alcolic iar mama plecata in spania....ve cer cu disperare ajutor....va rog spunetimi cum sa-l ajut sa treaca peste asta....sincer nu vad ca ar fi vro urma de bucurie in viata sa.....
Vreau sa-mi ajut un prieten de sex masculin care de o perioada are grave probleme de comportament.Se pare ca este vorba si de mici sechele din copilarie carora combinate cu problemele din prezent tinde sa le dea amploare in fiecare zi.Are stari pe care nu si le poate controla si neantelegandu-le se manifesta brutal atat cu oameii cat si cu obiectele din jurul lui.Se considera neindreptatit pt tineretea lui, pt cat de putin i se ofera de la familie si cei din jur....iar cand trebuia sa-si faca singur un drum a distrus si a ruinat si ce capatase de la altii.Cum isi poate revenii cineva ajuns in aceasta postura?
As vrea sa imi raspundeti cat mai repede la aceasta intrebare.... ce boli pot aparea in urma depresiei? am o cunostinta care sp k ore dure foarte mari la stomac si crede ca starile de depresie sunt de vina!!! astept ras..... Va multumesc!!!
Acum 3 ani de zile m-am despartit de primul meu prieten dupa care am suferit enorm de mult.tot in acelas timp prietena mea ce-a mai buna m-a dezamagit enorm de mult atunci deoarece toate vara ea nici macar nu si-a amintit de mine nu m-a ajutat deloc sa trecpeste acea pasa proasta din viata mea.ajunsesem sa nu mai am incredere in mine,tot timpul plangeam,tot timpul eram trista crede-am ca eu sunt de vina ca prietenul meu nu ma mai iubeste ca eu sunt de vina pentru tot ce traiam atunci.nu mai mancam aproape deloc si cand o faceam varsam tot.incepusem sa nu prea mai comunic cu nimeni,nu prea mai dormeam simte-am ca nu mai am pentru ce sa traiesc.din fericire am avut puterea sa trec peste asta si acum ma simt mult mai bn desi inca nu mi-am recuperat complet increderea in mn si nici nu cred ca o s resusesc sa fac asta vreodata
Posteaza comentariu