Structurarea timpului

1. Izolarea ,retragerea sau respingerea.

In aceasta situatie oamenii nu comunica in nici un fel, raman ancorati in propriile lor ganduri.Persoana se poate afla in grup, dar nu face nici un schimb cu ceilalti membri. Ea se poate retrage , preocupandu-se de o problema care are legatura cu contextul social in care se gaseste sau poate sa aiba o reverie fara nici o legatura cu contextul dat. O astfel de retragere poate semnifica si o evadare, care in unele situatii poate servi la economisirea unor resurse energetice care altfel s-ar pierde in discutii superficiale.


2. Ritualurile.

Acestea sunt contacte care se deruleaza dupa reguli fixe, conventionale, transmise social. De exemplu, doi oameni care isi spun ,,Buna ziua” sunt implicati intr-un ritual. O caracteristica importanta a acestuia este ca odata inceput, este usor de prevazut modalitatea in care se continua.


3. Trecerea timpului sau petrecerea timpului cu ceilalti fara obligatie ,implicare.

O caracteristica frecventa a timpului este ca acesta trece. Deseori , oamenii vorbesc despre ceea ce s-a petrecut ieri,  altundeva decat despre ceea ce se intampla aici si acum.O astfel de modalitate de petrecere a timpului are loc intre oameni care se cunosc mai putin intre ei, care este posibil sa se fi cunoscut de curand in urma unui schimb de ritualuri.

Trecerea tipica a timpului se manifesta prin conversatii usoare si superficiale. Acestea sunt conversatii semi-ritualice, pe anumite teme care dureaza mai mult decat ritualurile, dar care sunt reglate social.

Accentul in aceste discutii tinde sa fie pus pe subiectele externe mai mult decat pe participanti.

De cele mai multe ori este vorba despre teme conventionale: rezultate sportive, concedii, retete de gatit, marci de masini. Ele satisfac nevoia generala de contact, fara ca prticipantii sa se expuna prea tare; ele permit individului sa-si exercite rolul social, sa-si exprime convingerile.


4. Activitatea

Activitatea are loc cand doua sau mai multe persoane fac un schimb de informatii obiective in cadrul desfasurarii unei activitati comune. Aceasta nu presupune neaparat sarcini cu scop material.

In cazul activitatilor, comunicarea intre membrii grupului vizeaza atingerea unui scop, nu doar discutia referitoare la acesta. In activitate, oamenii isi concentreaza atentia pentru obtinerea unui rezultat concret.

Exemplu de activitati: cea mai mare parte a timpului petrecut la serviciu, repararea unui obiect, exersarea la un instrument muzical.


5. Jocurile

In analiza tranzactionala, prin joc se intelege o secventa comunicativa care nu favorizeaza o relatie pozitiva sau are chiar un efect negativ. Acestea sunt bazate mai mult pe individ, decat pe reglarea sociala.

Un joc psihologic este un set de tranzactii ulterioare, de interactiuni umane in care exista un scop social deschis si unul psihologic subinteles, care duc la un deznodamant sau recompensa previzibila si bine definita. Acest deznodamant consta in sentimente negative, cum ar fi mania sau depresia.

Exemplu de jocuri:

,,Il cunosti pe vestitul artist X ?”

,, Nu ,nu il cunosc.”

,,Ma gandeam eu ca nu-l stii . Esti cam neajutorat. Va concerta in curand in oras.”

Un vanzator ii poate spune unui client :,,poate nu ar trebui sa va cumparati aceasta frumoasa haina de blana” , mesajul sau psihologic fiind ,,haide, vreau sa o cumperi”.


6 . Intimitatea

Aceasta modalitate de petrecere a timpului este cea mai satisfacatoare forma de contact social.

In acest caz exista o relatie deschisa si onesta, lipsita de jocuri, in care fiecare ofera si primeste fara a se folosi de celalalt.

Conceptia lui Eric Berne despre intimidate include si relatiile sexuale, dar nu se reduce la ele.

In intimitate ne exprimam sentimentele si dorintele autentice, fara a le cenzura. In aceasta nu exista mesaje secrete, nivelul social si cel psihologic al comunicarii sunt coerente, iar sentimentele exprimate sunt adaptate pentru a face fata situatiei.

In aceasta modalitate de petrecere a timpului comunicam fara desconsiderari si fiecare isi asuma propria responsabilitate.

O astfel de relatie in care exista incredere, indeplineste nevoia persoanei de confirmare si recunoastere, de gasire a unui sens in viata.

Intimitatea (capacitatea de a relationa cu o alta persoana sau persoane intr-un mod constient, spontan, cu dragoste si fara jocuri) alaturi de constienta (capacitatea de a vedea si auzi direct, nu asa cum ai fost educat) si de spontaneitate (capacitatea de a simti si exprima direct sentimentele) sunt cele trei capacitati de baza ale pozitiei fundamentale de bine psihologic.

Psiholog Constandache Tatiana, Clinica Aquamarine