Stima de sine

Stima de sine scazuta este determinata si de felul in care ne-au privit parintii nostri in copilarie. Daca tatal sau mama nu au valorizat trupul copilului, cand acesta va deveni adult isi va subestima calitatile si isi va vedea doar defectele.

In felul acesta persoana poate dezvolta o serie de complexe de inferioritate, de incapacitate, de culpabilitate, poate ajunge sa se urasca pe sine, sa se vorbeasca de rau pe ea insisi.

Cine nu se iubeste pe sine cere partenerului sa-l iubeasca, asteapta mereu dovezi de dragoste, confirmari si reasigurari, traieste teama permanenta de a nu fi parasit(a), acorda atentie fiecarui gest sau afirmatie facuta de partener. Starile emotionale avute pot fluctua de la exaltare la depresie. Partenerul, in timp, se va obisnui cu un astfel de comportament si nu va mai acorda atentie reprosurilor si nici gesturilor tandre, pentru ca va fi epuizat si dezorientat.

Cunoasterea de sine ne permite sa facem alegerile corecte, care duc la fericire. Primul pas spre cunoasterea de sine porneste de la identificarea propriilor calitati, punctele forte pe care le avem, pentru ca ele constituie adevarate resurse pe care ne putem baza.

Urmatorul pas consta in identificarea aspectelor care nu va plac la dvs. insiva, ceea ce va face nefericiti si doriti sa schimbati. Cunoasterea partii de umbra si acceptarea ei intr-un mod profund -prin integrare- va permite sa va controlati mai bine, sa va eliberati de propriile constrangeri, sa scutiti risipa de energie.

Negarea si refuzul de a accepta aspectele negative pe care le aveti va face sa deveniti vulnerabili, in timp ce acceptarea si integrarea lor va ajuta sa deveniti autentici si puternici.

Devenind constienti de punctele forte pe care le aveti, puteti sa va sprijiniti pe ele, iar integrandu-va partea intunecata, veti deveni mai putin vulnerabili.


Fiti toleranti cu dvs. insiva si fata de ceilalti.


Psiholog Paul Apostica , Clinica Aquamarin